3ra-749/13 — Recunoaşterea ilegală a actului administrativ

Instanţa de fond: Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr.3ra-749/13 Judecător: Tamara Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 05.06.2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Iulia Sîrcu Judecătorii – Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia Examinînd recursul declarat de Measnicov Veaceslav, în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare de judecată înaintată de Measnicov Veaceslav către Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului SIS de a achita pensia pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002 şi obligarea SIS de a achita pensia pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 02.11.2012 prin care cererea a fost respinsă ca tardivă, CONSTATĂ: La 18.04.2012 Measnicov Veaceslav s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM de a achita pensia pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002 şi obligarea acesteia să-i achite pensie pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002.

Indică reclamantul în motivarea acţiunii, că a activat în organele securităţii de stat începînd cu 01 septembrie 1965 pînă în 30 iunie 1980. Ultima funcţie fiind cea de împuternicit operativ superior al Comitetului Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti, gradul militar – maior, ulterior, în baza ordinului Preşedintelui 1 Comitetului Securităţii de Stat al RSSM cu nr. 048 din 03 iulie 1980 a fost trecut din serviciul militar activ în rezervă. Susţine reclamantul că la data dezangajării militare, dispunea de vechimea în muncă necesară pentru stabilirea şi achitarea pensiei militare, însă pensia i-a fost stabilită numai după ce acesta s-a adresat în instanţa de judecată. Pînă la stabilirea pensiei militare de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM, reclamantul a primit pensie pentru limita de vîrstă.

Mai menţionează reclamantul Measnicov Veaceslav că la 21.02.2012 s-a adresat Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM, care este succesor în drepturi al fostului Comitet al Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti cu o cerere prealabilă, în care a solicitat să i se achite pensia pentru perioada 30.06.1980- 01.04.2002. La 20 martie 2012 reclamantul a primit răspuns de la SIS al RM precum că cererea lui nu poate fi examinată, deoarece a expirat termenul de prescripţie. Ca urmare reclamantul s-a adresat în instanţa de contencios administrativ, solicitînd recunoaşterea ilegală a refuzului Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM de a achita pensia pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002, cu obligarea acesteia să-i achite pensie pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002.

Prin hotărîrea emisă de Curtea de Apel Chişinău la 02.11.2012 cererea înaintată de Measnicov Veaceslav către SIS al RM a fost respinsă ca fiind tardivă. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, Measnicov Veaceslav a contestat-o cu recurs la 30.01.2013, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată către SIS să fie satisfăcută integral. Motivează recurentul că hotărîrea emisă de către Curtea de Apel este nelegală şi pasibilă de a fi casată, iar aplicarea normelor de drept material sunt în contradicţie cu împrejurările cauzei. Din actele cauzei rezultă că copia motivată a hotărîrii contestate a fost primită de recurent la 10.01.2013, prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul declarat în termen.

Referinţa la recursul declarat de Measnicov Veaceslav a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la data de 19.03.2013. Conform modificărilor operate la art. 444 CPC RM, prin Legea nr.155/05.07.12, recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces. Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În favoarea acestei soluţii se aduc următoarele argumente: 2 În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe.

În temeiul art. 1 (alin. 2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Instanţa de recurs, studiind materialele cauzei, a constatat cu certitudine că reclamantul Measnicov Veaceslav a activat în organele securităţii începând din 01 septembrie 1965 până în 30 iunie 1980. Ultima funcţie a fost cea de împuternicit operativ superior al Comitetului Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti, gradul militar – maior.

În baza Ordinul Preşedintelui Comitetului Securităţii de Stat al RSSM nr. 048 din 3 iulie 1980 reclamantul a fost eliberat din serviciu din motivul săvîrşirii unor abateri care discreditau titlul de ofiţer sovietic, cu ulterioara condamnare a acestuia de către Tribunalului Militar la 6 ani de închisoare, inclusiv cu privarea condamnatului de gradul militar de „maior în rezervă". În conformitate cu art. 48 din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23.06.1993, militarii în termen şi membrii familiilor acestora depun cerere de stabilire a pensiei la organele teritoriale de asigurări sociale de la locul de trai, iar militarii care au îndeplinit serviciu prin contract, persoanele din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi membrii familiilor acestora – în organele de pensionare ale Ministerului Apărării, Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, Serviciului Protecţie şi Pază de Stat, Ministerului Afacerilor Interne şi ale Centrului Naţional Anticorupţie.

Reieşind din prevederile normei sus-menţionate, rezultă că pentru stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciu prin contract, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi membrilor lor de familie, o condiţie obligatorie de îndeplinit rezidă în adresarea unei cereri către organele de pensionare ale instituţiilor respective.

La caz, Completul judiciar conchide că reclamantul Measnicov Veaceslav abia la 19 iunie 2002 s-a adresat cu cerere de stabilire a pensiei către Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, care i-a satisfăcut cerinţele, fixându-i pensia militară începând cu 1 aprilie 2002. În această ordine de idei, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ nu poate reţine argumentele reclamantului-recurent precum că SIS al RM nu i-a achitat pensia pînă în anul 2002, or conform imperativului legii 3 nominalizat anterior, pentru a beneficia de acest drept, solicitantul singur trebuie să se adreseze cu o cerere către organul de pensionare al instituţiei respective. Or, neadresarea mai înainte de anul 2002 a reclamantului cu cererea de stabilire a pensiei nu incumbă careva vină Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, întrucît aceasta nu a avut nici un temei juridic de a acorda reclamantului pensia menţionată.

Mai mult ca atît, la cercetarea pricinii s-a constatat că prin încheierea colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău din 27.07.2002 s-a dispus încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiunea sa de încasare a pensiei. Deci, de la acel moment reclamantul ştia cu certitudine că lui i s-a stabilit pensia începînd cu an. 2002, adică din momentul depunerii unei cererii de stabilire a pensiei conform art.48 din Legea nr.1544-XII din 23.06.1993. Ulterior, cu cererea respectivă reclamantul s-a adresat în anul 2012 solicitînd obligarea pîrîtului de ai calcula pensia pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002. Peste 10 ani de la momentul cînd a aflat despre încălcarea dreptului său.

Din aceste considerente, Completul judiciar ajunge la concluzia că argumentele reclamantului-recurent sunt neîntemeiate, totodată, reiterînd prevederile art. 17 al Legii contenciosului administrativ, care stipulează că cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

Iar conform art. 267 CC RM termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere pe calea intentării acţiunii în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Astfel, reclamantul Measnicov Veaceslav cu bună ştiinţă nu s-a folosit de dreptul oferit de art. art.16 alin. (1), 17 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. Prin urmare, instanţa de recurs conchide că reclamantul Measnicov Veaceslav a încălcat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 17 al Legii menţionate pentru adresare în instanţa de contencios administrativ, care, potrivit alin. (4) al acestuia, este un termen de prescripţie. Respectiv, înaintarea unei cerinţe prescrise de 4 aproape 10 ani pune în dificultate atît posibilitatea aprecierii temeiniciei acesteia, precum şi capacitatea examinării multiaspectuale şi corecte a cererii.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că pricina a fost examinată sub toate aspectele, cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide respingerea recursului declarat de Measnicov Veaceslav şi menţinerea în vigoare a hotărârii Curţii de Apel Chişinău. Conform art. 445 (alin.1 lit. a) şi (alin. 3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Measnicov Veaceslav.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 02.11.2012 în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare de judecată înaintată de Measnicov Veaceslav către Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului SIS de a achita pensia pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002 şi obligarea SIS de a achita pensia pentru perioada 30.06.1980-01.04.2002. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Vera Macinskaia 5