2rac-277/13 — Restituirea motorinei cu titlu de împrumut

dosarul nr. 2rac-277/13 prima instanţă: E. Palanciuc instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut şi T.Pelin ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale împotriva Agenţiei „Apele Moldovei”, Societăţii pe Acţiuni „Aqua Prut”cu privire la restituirea motorinei cu titlu de împrumut, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 21 decembrie 2010, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei „Apele Moldovei”, Societăţii pe Acţiuni „Aqua Prut”cu privire la restituirea motorinei cu titlu de împrumut.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în urma solicitărilor din partea Agenţiei „Apele Moldovei” nr. 03/1-04/488 din 28 iulie 2010 şi nr.03/1-04/516 din 06 august 2010, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a eliberat cu titlu de împrumut motorină în cantitate de 20 tone, în scopul exploatării unităţilor tehnice implicate la lichidarea consecinţelor inundaţiilor din lunile iulie-august 2010. Ulterior, prin adresările reclamantului în formă scrisă şi verbală către pîrît în vederea restituirii carburanţilor împrumutaţi, nu s-a ajuns la vreun rezultat pozitiv. Acest fapt face imposibilă asigurarea cu carburanţi a tehnicii necesare pentru stingerea incendiilor şi salvarea, deblocarea persoanelor aflate în situaţii periculoase.

1 Astfel, la 15 noiembrie 2010, prin pretenţia nr. 19/7-1454, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a solicitat restituirea motorinei împrumutate. Prin răspunsul Agenţiei „Apele Moldovei” nr. 03/07-04/704 din 23 noiembrie 2010, reclamantul a fost informat că restituirea combustibilului se va efectua de către Societatea pe Acţiuni „Aqua Prut” şi de alte întreprinderi aflate în subordinea sa. La 30 noiembrie 2010 Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a depus cerere în adresa Societăţii pe Acţiuni ”Aqua Prut”, prin care a solicitat restituirea combustibilului împrumutat. În urma demersului respectiv, reprezentantul Societăţii pe Acţiuni „Aqua Prut” a comunicat telefonic reclamantului că va restitui combustibilul din momentul cînd Agenţia „Apele Moldovei” îi va repartiza acesteia cantitatea necesară de motorină sau echivalentul bănesc,.

Susţine reclamantul că pîrîţii nu şi-au onorat obligaţiile asumate privind restituirea motorinei în cantitate de 25021 litri. Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 octombrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 octombrie 2012. La 29 martie 2013,Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit scrisorii de însoţire, decizia instanţei de apel a fost expediată recurentului la 21 februarie 2013 (f.d. 177). Recurentul, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, în motivarea recursului a indicat că, Curtea de Apel Chişinău, la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. 2 La 22 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Agenţiei „Apele Moldovei”, Societăţii pe Acţiuni „Aqua Prut” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Agenţia „Apele Moldovei” şi Societatea pe Acţiuni „Aqua Prut” nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4