Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1735/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
29 mai 2013
Părțile
Cîrlan Onisim vs Meşină Ştefan
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-1735/13 — Încasarea datoriei, a datoriei salariale şi restituirea bunurilor

dosarul nr. 2ra-1735/13 prima instanţă N. Toma instanţa de apel N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cîrlan Onisim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cîrlan Onisim împotriva lui Meşină Ştefan cu privire la încasarea datoriei şi a datoriei salariale şi restituirea bunurilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Cîrlan Onisim şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2012 c o n s t a t ă La 22 martie 2012 Onisim Cîrlan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ştefan Meşină privind încasarea datoriei şi datoriei salariale şi restituirea bunurilor.

In motivarea acţiunii reclamantul Cîrlan Onisim a indicat că în anul 1997 a încheiat un contract de muncă în forma verbală cu pârâtul Ştefan Meşină şi a înfăptuit până în anul 2008 diverse lucrări, cum ar fi: prăşitul, culesul de legume şi fructe, stropitul grădinii, transportare de deşeuri. Pentru lucrul efectuat pârâtul urma să-i achite 100 lei pe zi. Pârâtul nu s-a achitat cu el pentru perioada de lucru 1995-2008, de aceea solicită încasarea din contul acestuia a sumei de 260 000 lei. Reclamantul a mai indicat că i-a dat lui Ştefan Meşină cu împrumut 3500 lei, dintre care de către pârât i-au fost restituiţi 600 lei, de aceea a solicitat şi încasarea din contul pârâtului a datoriei neachitate în sumă de 2900 lei.

De asemenea reclamantul a indicat că în anul 2007 Ştefan Meşină a luat de la el în datorie: 2 ţevi din metal, 6 leaţuri din lemn şi un butoi din fier, care pârâtul nu i le-a restituit, de aceea solicită restituirea acestora. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 21 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Cîrlan Onisim şi menţinută hotărîrea primei instanţe. 1 Cîrlan Onisim a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul Cîrlan Onisim în motivarea recursului a invocat aplicarea eronată de către instanţe a prevederilor art. 58 al.

(3) Codul muncii, care prevede că în cazul în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată şi îşi produce efectele din ziua în care salariatul a fost admis la muncă de către angajator. Faptul că a fost admis la muncă este confirmat de martori. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cîrlan Onisim este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cîrlan Onisim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Instanţa de recurs găseşte necesar a respinge argumentele recurentului, precum că în virtutea prevederilor art. 58 al. (3) Codul muncii, în cazul în care contractul nu a fost încheiat în formă scrisă, se consideră că acesta a fost încheiat pe o durată nedeterminată şi produce efecte juridice.

În cadrul examinării cauzei nu s-a constatat încheierea unui contract de muncă. Părţile fiind rude, se ajutau reciproc. De asemenea, recurentul nu a probat în nici un fel existenţa unui contract de împrumut şi respectiv a datoriei solicitate. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 2 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa). Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului.

Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cîrlan Onisim ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Cîrlan Onisim se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 3

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.