2ra-1146/13 — Evacuare şi obligarea demolării construcţiei neautorizate

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr. 2ra-1146/13 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, N. Craiu DECIZIE 29 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Potlog Eduard, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Maxim Adrian şi Maxim Angela împotriva lui Potlog Eduard, intervenienţi accesorii Primăria or. Durleşti şi Consiliul or. Durleşti, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru cu privire la evacuare de pe teren şi obligarea demolării construcţiei neautorizate şi la cererea reconvenţională a lui Potlog Eduard împotriva lui Maxim Adrian şi Maxim Angela cu privire la obligarea demolării construcţiei ilegale şi neautorizate, casa de locuit amplasată pe terenul din mun.

Chişinău, or. Durleşti, str-la Vovinţeni 17 şi gardul capital ridicat neautorizat cu evacuarea tuturor materialelor rezultate din aceste construcţii şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Potlog Eduard şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 mai 2012, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată, constată: La 19 august 2008, Maxim Adrian şi Maxim Angela au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Potlog Eduard cu privire la evacuare de pe teren şi obligarea demolării construcţiei neautorizate.

În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul contractului de vînzare -cumpărare din 08 aprilie 2008 au devenit proprietari al terenului destinat pentru construcţii cu suprafaţa de 0,06 ha, situat în mun. Chişinău, str-la III Vovinţeni nr.19 cu nr. cadastral 0121120449, fiind înregistrat dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile. Susţin că pentru executarea lucrărilor de construcţie a casei de locuit, cît şi pentru construcţia gardului la data de 29 mai 2008 şi 17 iunie 2008 au obţinut certificatul de urbanism şi respectiv autorizaţia de construcţie, însă nu pot efectua lucrări de construcţie din motivul că pe terenul destinat construcţiei se află construcţia edificată neautorizat de Potlog Eduard, faptul ilegalităţii construcţiei este confirmat şi prin scrisoarea nr. 01-07/2857 eliberat de ÎS „Cadastru”.

Afirmă că, construcţia pîrîtului, se află pe terenul lor, care împiedică executarea lucrărilor de construcţie a gardului. Menţionează că, deşi, au dus tratative cu pîrîtul referitor la demolarea acestei construcţii, însă pînă la moment nu au ajuns la un numitor comun. Solicită evacuarea lui Potlog Eduard împreună cu bunurile sale de pe terenul ce-i aparţine cu drept de proprietate şi obligarea lui Potlog Eduard să demoleze construcţia neautorizată situată pe terenul său, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare, Potlog Eduard a înaintat acţiune reconvenţională împotriva lui Maxim Adrian şi Maxim Angela u privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra lotului de teren, obligarea pîrîţilor să demoleze construcţia ilegală şi neautorizată a casei de locuit de pe terenul din mun.

Chişinău, or. Durleşti, str-la III Vovinţeni 17 şi să evacueze toate materialele rezultate din construcţie, încasarea de la pîrîţi a prejudiciului material şi moral, cît şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reconvenţionale, Potlog Eduard, a invocat că este proprietar al imobilului amplasat în mun. Chişinău, str-la 3 Vovinţeni, 17 şi a terenului de pămînt de pe lîngă casă cu suprafaţa de 0,12 ha şi 0,03 ha din extravilanul or. Durleşti, care i-au fost repartizate de Primăria Durleşti încă în anul 1991 pentru construcţia casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini, în limita normelor prevăzute de legislaţia naţională la acel moment pentru localităţile rurale. Susţine că la data de 05 iulie 2008, pîrîţii au demolat ilegal o parte din gardul ce înconjura lotul de pămînt de 0,12 ha de pe lîngă casă, a defrişat copacii şi plantaţiile din grădina sa şi au început construcţia ilegală a casei de locuit.

Menţionează că, prin acţiunile sale ilegale şi abuzive, Maxim Adrian i-a încălcat grosolan dreptul său şi a familiei sale la proprietate, garantate prin Articolul 1 din Protocolul Adiţional 1 la Convenţia europeană pentru Apărarea Drepturilor omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 46 din Constituţia Republicii Moldova, art. 315 şi 316 din Codul civil. Indică că, în rezultatul acestor acţiuni i-au fost cauzate atît prejudiciul material, cît şi prejudiciul moral. Solicită recunoaşterea dreptului de proprietate asupra lotului de pămînt de 0,12 ha, amplasat în intravelanul mun. Chişinău, or. Durleşti, str-la III Vovinţeni 17 şi 0,03 ha din extravilanul localităţii, obligarea pîrîţilor să demoleze construcţia ilegală şi neautorizată a casei de locuit de pe terenul din mun.

Chişinău, or. Durleşti, str-la III Vovinţeni 17 şi să evacueze toate materialele rezultate din construcţie, încasarea din contul pîrîţilor în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 10000 lei, prejudiciul moral în mărime de 10000 lei şi a taxei de stat în mărime de 100 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 11 noiembrie 2008, acţiunea reconvenţională a fost restituită lui Potlog Eduard ca fiind semnată de o persoană neîmputernicită şi explicat lui Potlog Eduard şi reprezentantului său Igor Tofan că cererea urmează a fi semnată de către persoane cu împuternicirile corespunzătoare, prevăzute expres de lege. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 ianuarie 2009, s-a dispus suspendarea procedurii pe dosar, pînă la examinarea în esenţă a cererii lui Potlog Eduard cu privire la obligarea Primăriei or.

Durleşti la efectuarea unor acte, care se află în procedura Judecătoriei Buiucani. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2009, a fost admis recursul declarat de Maxim Angela şu Maxim Adrian, casată încheierea primei instanţe şi remisă pricina la rejudecare în prima instanţă. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 iunie 2009, a fost respinsă cererea lui Potlog Eduard cu privire la suspendarea procesului. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2009, a fost restituit recursul lui Potlog Eduard, pe motiv că încheierea atacată nu se supune recursului, fiind remisă lui Potlog Eduard cererea de recurs cu toate documentele anexate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 06 decembrie 2009, a fost admisă acţiunea iniţială şi obligat Potlog Eduard din surse proprii să demoleze construcţiile neautorizate edificate de dînsul pe lotul de pămînt care aparţine reclamanţilor Maxim Adrian şi Maxim Angela, cu evacuarea tuturor bunurilor care aparţin lui Potlog Eduard de pe lotul de pămînt care este proprietatea reclamanţilor şi încasat din contul lui Potlog Eduard în beneficiul lui Adrian Maxim şi Maxim Angela 150 lei – taxa de stat achitată de ultimii la depunerea acţiunii în judecată. Totodată a fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de justiţie din 28 aprilie 2010, a fost respins recursul declarat de Potlog Eduard şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2009, prin care recursul declarat de Potlog Eduard a fost restituit.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2010, a fost admis apelul declarat de Eduard Potlog, casată hotărîrea primei instanţe şi restituită pricina la rejudecare în prima instanţă. În cadrul rejudecării cauzei Potlog Eduard a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea a procesului. Prin încheierea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 noiembrie 2010, a fot respinsă cererea lui Potlog Eduard cu privire la suspendarea examinării cauzei ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2011, a fost admisă cererea lui Potlog Eduard de retragere a recursului, fiind dispusă încetarea procedurii pe marginea cererii de recurs declarată de Potlog Eduard împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 noiembrie 2010. În cadrul dezbaterilor judiciare, Maxim Adrian şi Maxim Angela au depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd obligarea lui Potlog Eduard de a demola construcţia neautorizată ce se află pe terenul său şi evacuarea bunurilor ce se află pe terenul ce le aparţine cu drept de proprietate şi anume: încăperea nelocativă construită neautorizat împreună cu canalizarea şi apeductul care sunt conduse spre ea, încasarea cheltuielilor de judecată şi a prejudiciului moral. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 iunie 2011, a fost refuzat în primirea cererii reconvenţionale suplimentare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2011, a fost respins recursul declarat de Potlog Eduard şi menţinută încheierea primei instanţe.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 februarie 2012, au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii: Consiliul orăşenesc Durleşti, Primăria or. Durleşti şi Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru. Prin cererea de concretizare a cerinţelor din 26 aprilie 2012, Potlog Eduard, a solicitat obligarea pîrîţilor să demoleze construcţia ilegală şi neautorizată - casa de locuit, amplasată pe terenul din mun. Chişinău, or. Durleşti, stradela III Vovinţeni nr.17 şi gardul capital ridicat neautorizat de către pîrîţi cu evacuarea tuturor materialelor rezultate din aceste construcţii, precum şi încasarea în mod solidar de la pîrîţi în folosul său a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi toate cheltuielile de judecată.

Prin Hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 mai 2012, a fost admisă cererea iniţială şi obligat Eduard Potlog să înlăturare obstacolele în folosirea proprietăţii private şi din surse proprii să demoleze construcţiile neautorizate edificate de dînsul pe lotul de pămînt care aparţine lui Maxim Adrian şi Maxim Angela cu evacuarea bunurilor ce se află pe terenul care le aparţine cu drept de proprietate lui Maxim Adrian şi Maxim Angela şi anume: încăperea nelocativă construită neautorizat cu mărimea de 2x2m2 împreună cu canalizarea şi apeductul care sunt conduse spre ea, s-a încasat de la Potlog Eduard în folosul lui Maxim Adrian şi Maxim Angela cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei şi în folosul statului taxa de stat în mărime de 50 lei.

Totodată a fost respinsă cererea reconvenţională ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012,a fost respins apelul declarat de Potlog Eduard şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 12 februarie 2013, Potlog Eduard, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acţiunea iniţială şi admisă integral acţiunea reconvenţională în sensul formulat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, considerînd că instanţele greşit au constatat că, dînsul a ridicat pe terenul intimaţilor o construcţie nelocativă 2m x 2m, deoarece el nu a ridicat o astfel de construcţie pe terenul intimaţilor.

Mai mult ca atît, pe terenul acestora în realitate nu există o construcţie 2m x 2m. Unica construcţie care se mărgineşte cu gardul terenului intimaţilor este duşul cu suprafaţa de 4,1 m.p. şi veceul cu suprafaţa de 1,0 m.p. care figurează în calitate de construcţii la imobilul din str-la III Vovinţeni 17, or. Durleşti, şi aparţin lui cu drept de proprietate, dreptul fiind înregistrat la OCT în temeiul dispoziţiei Primăriei Durleşti nr. 104 din 24 martie 2005 şi procesul-verbal de recepţie finală nr. 13 din 24 martie 2005. Susţine că este proprietarul imobilelor amplasate în mun. Chişinău, or. Durleşti, str-la III Vovinţeni 17, şi anume a terenului de pămînt de pe lîngă casă. Terenul respectiv cu suprafaţa de 0,15 ha, i-a fost repartizat de Primăria corn.

Durleşti încă în anul 1991 pentru construcţia casei de locuit, a anexelor gospodăreşti şi a gradinei, în limita normelor prevăzute de legislaţia naţională la acel moment pentru localităţile rurale, şi anume conform Legii nr.514-XII din 20 februarie 1991, dintre care 0,12 ha i-au fost atribuite pentru construcţia casei şi anexelor gospodăreşti, iar 0,03 ha, i-au fost atribuite în extravilanul localităţii, însă instanţele ierarhic inferioare au trecut cu vederea situaţia de fapt a imobilelor lui care aparţin lui cu drept de proprietate şi că aceste imobile sunt înregistrate pe numele său în Registrul bunurilor imobile după recurent. Menţionează că pe numele său i-a fost eliberată Decizia Primăriei com.

Durleşti nr. 10/3-12 din 29 martie 1991, prin care i-au fost legiferate 0,06 ha din terenul atribuit, iar prin procesul-verbal nr. 10 din 29 martie 1994 al şedinţei Consiliului local Durleşti i-au fost legiferate încă 0,06 ha. Deşi lotul de pămînt în speţă se află de facto în posesia sa şi este folosit de el mai bine de 17 ani, iar legislaţia în vigoare obligă autorităţile publice locale să transmită în proprietate cetăţenilor loturile de pe lîngă casă care li-au fost atribuite anterior, acestea din urmă nejustificat tergiversează transmiterea lotului, pînă la moment neeliberîndu-i titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. Afirmă că în anul 1995, a construit casa de locuit cu anexele gospodăreşti, iar conform prevederilor Legii nr. 173-XXIV din 22 octombrie 1998 „pentru modificarea si completarea codului funciar prin art.II al.

2 (2)”, Primăriile satelor şi oraşelor au fost obligate să treacă în proprietate privată loturile de pe lîngă casă în oraşe concomitent cu efectuarea lucrărilor de înregistrare primară masivă sau la cererea cetăţenilor în modul stabilit de Guvern în limitele prevăzute de legislaţie, iar conform prevederilor hotărîrii Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998 şi a regulamentului aprobat prin această hotărîre loturile de pe lîngă casă în oraşe sunt trecute în proprietate proprietarilor caselor de locuit cu drept de proprietate comună în devălmăşie. În legătură cu aceasta la data de 28 decembrie 2001 OCT Chişinău a întocmit dosarul cadastral cu nr.0121600949, planul cadastral al lotului menţionat cu dimensiunile de 45,00 x 26.50 m., care alcătuieşte 0,11,95 ha cu indicarea pe acest plan a caselor de locuit şi celorlalte construcţii inclusiv veceu-duş, a gardului cu poartă.

Faptul invocat este reconfirmat şi prin adeverinţa nr.1839 din 07 decembrie 2001 (eliberată de Primăria corn. Durleşti), şi prin răspunsul de la OCT Chişinău 1 din 24 decembrie 2008 nr.01/16i-l 127. Invocă că prima instanţă şi instanţa de apel au ignorat faptul că, prin dispoziţia nr. 104 din 24 martie 2005 a Primăriei or. Durleşti înregistrată la OCT la 25 martie 2005, s-a dispus aprobarea procesului-verbal de recepţie finală a casei de locuit din or. Durleşti, str-la III Vovinţeni, 17pe numele său, întocmit de Comisia pentru recepţionarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente a Primăriei or. Durleşti. Totodată, au fost legiferate casa de locuit lit. „A” cu suprafaţa totală de 153,5 m.p., printre care şi duşul lit. 3-4,1 m.p., etc. Prin dispoziţia nr. 90 din 06 aprilie 2006 a Primăriei or.

Durleşti, înregistrată la OCT la data de 06 aprilie 2006, a fost aprobat procesul-verbal de recepţie finală a casei lit. „B” situată în or. Durleşti, stradela III Vovinţeni, 17, fiind legiferată pe numele său. Mai indică că la data de 05 iulie 2008, intimatul Maxim Adrian a demolat ilegal o parte din gardul ce înconjura lotul de pămînt de 0,12 ha de pe lîngă casa sa, amplasat la adresa sus indicată şi ridicat din sursele lui proprii, a defrişat ilegal arborii şi plantaţiile din grădină, începînd construcţia ilegală a casei de locuit, pe care o solicită să fie demolată împreună cu gardul ridicat de intimatul Maxim Adrian. Susţine că prin decizia nr. 4.6.4 din 03 iunie 2008 a Consiliului or. Durleşti, s-a decis a autentifica dreptul său de proprietate asupra lotului de pămînt cu suprafaţa de 677 m.p.

de pe stradela III Vovinţeni 17. or. Durleşti, precum şi permiterea lui perfectarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe lotul sus indicat. Astfel, mai bine de 4 ani de zile. autorităţile în speţă refuză eliberarea lui a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. Insistă că faptul netemeiniciei acţiunii înaintate de Adrian şi Angela Maxim se confirmă şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2010. Prin urmare, pretenţiile lui Adrian şi Angela Maxim sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse, iar acţiunea reconvenţională concretizată urmează de a fi admisă integral în sensul în care a fost declarată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 06 decembrie 2012 a fost expediată în adresa lui Potlog Eduard la 29 ianuarie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 1296). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 12 februarie 2012, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Potlog Eduard, Maxim Adrian şi Maxim Angela după concretizarea cerinţelor au solicitat, obligarea lui Potlog Eduard de a demola construcţia neautorizată ce se află pe terenul său şi evacuarea bunurilor ce se află pe terenul ce le aparţine cu drept de proprietate şi anume: încăperea nelocativă construită neautorizat împreună cu canalizarea şi apeductul care sunt conduse spre ea, încasarea cheltuielilor de judecată şi a prejudiciului moral.

La rândul său Potlog Eduard a depus cerere reconvenţională împotriva lui Maxim Adrian şi Maxim Angela, intervenienţi accesorii Consiliul orăşenesc Durleşti, Primăria or. Durleşti şi Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, concretizându-şi cerinţele a solicitat obligarea lui maxim Adrian şi Maxim Angela să demoleze construcţia ilegală şi neautorizată - casa de locuit, amplasată pe terenul din mun. Chişinău, or. Durleşti, stradela III Vovinţeni nr.17 şi gardul capital ridicat neautorizat de către ultimii cu evacuarea tuturor materialelor rezultate din aceste construcţii, precum şi încasarea în mod solidar de la aceştia în folosul său a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi toate cheltuielile de judecată.

Fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia admiterii acţiunii iniţiale şi respingerii acţiunii reconvenţionale. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că Maxim Adrian şi Maxim Angela au obţinut dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa totală de 0,06 ha cu nr. cadastral: 0121120449 de pe adresa Republica Moldova, mun.

Chişinău, str-la III Vovinţeni, nr. 19, în temeiul contractului de vînzare cumpărare din 08 aprilie 2008, autentificat de notarul Măria Mardari şi înregistrat cu nr. 2106, iar la data de 09 aprilie 2008 dreptul de proprietate asupra terenului a fost înregistrat în Registrul Bunurilor Imobile cu nr. 0101/08/12531 (f.d. 6-7 vol.I). Tot materialul probator atestă că, la data de 29 mai 2008, intimaţii Maxim Adrian şi Maxim Angela au obţinut certificatul de urbanism, iar la data de 17 iunie 2008 au obţinut şi autorizaţia de construire, care a fost eliberată atît pentru executarea lucrărilor de construcţie a casei locative, cît şi pentru gard în limitele terenului (f.d.8 vol.I). Potrivit planul cadastral geometric, eliberat de ÎS „Cadastru”, lotul nr.19 corespunde întocmai terenului, ce le aparţine familiei Maxim cu drept de proprietate, iar potrivit datelor din paşaportul tehnic construcţia: duş cu suprafaţa de 4,1 m.p.

şi veceu cu suprafaţa de 1,0 m.p. figurează în calitate de construcţii la imobilul din str-la III Vovinţeni 17, care îi aparţine recurentului Potlog Eduard cu drept de proprietate, dreptul fiind înregistrat la OCT în temeiul dispoziţiei Primăriei Durleşti nr.104 din 24 martie 2005 şi procesului-verbal de recepţie finală nr. 13 din 24 martie 2005. La fel, prin scrisoarea ÎS „Cadastru” nr. 01-07/2857 din 23 iulie 2008 se confirmă că la examinarea dosarelor cadastrale şi registrelor bunurilor imobile 0121120369 şi 0121120449 or. Durleşti, str-la Vovinţeni III nr. 17 şi respectiv 19 s-a depistat că construcţia nelocativă (auxeliară) cu dimensiunea 2m2x2m2, amplasată pe lotul de pămînt cu adresa poştală or.

Durleşti, str-la II Vovinţeni 19, nu este înregistrată juridic şi careva acte care ar confirma legalitatea construcţiei nominalizate lipsesc (f.d. 5 vol.I). Drept urmare, justificat au reţinut instanţele de judecată că construcţia nelocativă (auxiliară) cu dimensiunea 2m x 2m2 care este obiect a litigiului, se află pe terenul intimaţilor Maxim Adrian şi Maxim Angela şi nu le dă posibilitatea ultimilor în exercitarea lucrărilor de construcţie a gardului. Potrivit art. 329 alin. (3) Cod civil, în cazul, în care construcţiile sau lucrările sînt făcute de un terţ, proprietarul terenului are dreptul să le ţină pentru sine sau să oblige terţul să le ridice pe cheltuială proprie şi să repare daunele cauzate.

Dacă păstrează construcţiile sau lucrările făcute de un terţ, proprietarul este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii ori o sumă de bani egală cu creşterea valorii terenului. În temeiul prevederilor enunţate şi reieşind din circumstanţele stabilite, se atestă corectitudinea concluziei instanţelor de judecată cu privire la admiterea acţiunii iniţiale a lui Maxim Adrian şi Maxim Angela şi evacuarea lui Potlog Eduard împreună cu bunurile sale de pe teren cu obligarea demolării construcţiei neautorizate cu mărimea de 2x2m2 împreună cu canalizarea şi apeductul care sunt conduse spre ea şi obligarea ultimului să înlăture obstacolele în folosirea terenului care aparţine intimaţilor cu drept de proprietate.

Or, Potlog Eduard nu a prezentat probe care ar confirma faptul, că terenul pe care este amplasată construcţia nelocativă (auxiliară) cu dimensiunea 2m x 2m2, îi aparţine cu drept de proprietate. Mai mult că, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 octombrie 2010, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 201, a fost respinsă acţiunea înaintată de către Potlog Eduard împotriva Primăriei or. Durleşti şi Consiliului orăşenesc Durleşti, intervenineţi accesorii Maxim Adrian şi Maxim Angela cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului de 0,15 ha pentru construcţia casei individuale, anexelor şi grădinii în limitele normelor prevăzute de legislaţia în vigoare (f.d.

87-88 vol.II). Prin aceiaşi hotărîre a fost menţionat că pretenţiile lui Potlog Eduard faţă de familia Maxim sunt neîntemeiate, fiindcă ultimii au devenit proprietarii asupra terenului pe care au construit casa de locuit, în temeiul unui contract de vînzare- cumpărare, şi anume în temeiul unui act intrat în circuitul civil. Iar potrivit art. 123 alin.(2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs găseşte drept corectă şi soluţia instanţelor de judecată cu privire la respingerea pretenţiilor a lui Potlog Eduard cu privire la obligarea familiei Maxim să demoleze construcţia casei de locuit, precum că ar fi ilegală şi neautorizată de pe terenul din mun. Chişinău, or. Durleşti, str-la III Vovinţeni 17 şi să evacueze toate materialele rezultate din construcţie, deoarece în susţinerea pretenţiei date nu au fost aduse probe care ar confirma faptul anulării dreptului de proprietate al intimaţilor Maxim Adrian şi Maxim Angela asupra terenului sau declarate ilegale certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie în sensul art. 118 CPC, care direct indică că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi al obiecţiilor sale.

De altfel, corect instanţele au respins argumentele recurentului referitor la protejarea dreptului de proprietate asupra construcţiei deja existente la momentul depunerii cererii, or cum a fost menţionat există deja o hotărîre irevocabilă în sensul stabilirii dreptului de proprietate, acest capăt de cerere nu mai poate fi supus examinării. În această ordine de idei, se atestă şi corectitudinea concluziei primei instanţe, menţinută şi de instanţa de apel, cu privire la respingerea şi capătului de cerere cu privire la încasarea prejudiciului moral, or această cerinţă este subsecventă celor principale.

Cele relatate indică la netemeinicia afirmaţiilor recurentei precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate. Prin urmare, sunt apreciate critic şi alte susţineri a recurentului invocate în recurs, deoarece acestea nu denotă la caz încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural de către instanţe.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Potlog Eduard. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 mai 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Maxim Adrian şi Maxim Angela împotriva lui Potlog Eduard, intervenienţi accesorii Primăria or. Durleşti şi Consiliul or. Durleşti, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru cu privire la evacuare de pe teren şi obligarea demolării construcţiei neautorizate şi la cererea reconvenţională a lui Potlog Eduard împotriva lui Maxim Adrian şi Maxim Angela cu privire la obligarea demolării construcţiei ilegale şi neautorizate, casa de locuit amplasată pe terenul din mun.

Chişinău, or. Durleşti, str-la Vovinţeni 17 şi gardul capital ridicat neautorizat cu evacuarea tuturor materialelor rezultate din aceste construcţii şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva