2ra-1162/13 — Transmiterea silită în posesie a bunului grevat cu ipotecpă şi evacuare

prima instanţă: S. Lazări dosarul nr. 2ra-1162/13 instanţa de apel: S. Arnăut, E. Clim, T. Pelin DECIZIE 22 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Grubîi Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grubîi Ion împotriva lui Goian Alexandru cu privire la transmiterea silită în posesie a bunului grevat cu ipotecă şi evacuare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Goian Alexandru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 februarie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 15 decembrie 2011Grubîi Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Goian Alexandru cu privire la transmiterea silită în posesie a bunului grevat cu ipotecă şi evacuare. În motivarea acţiunii a indicat că prin contractul de împrumut a banilor, autentificat şi înregistrat sub nr. 38764, în calitate de creditor ipotecar, a transmis cu împrumut lui Goian Alexandru în calitate de debitor ipotecar suma de 20000 euro, care la momentul încheierii contractului de împrumut conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei constituia suma de 268674 lei, fiind stabilită scadenţa de pîna la 27 martie 2009 cu o dobândă de 1400 euro pe lună.

Menţionează că în scopul garantării obligaţiilor contractuale au fost grevate cu ipotecă următoarele bunuri: terenul pentru construcţii, cu suprafaţa de 0,045 ha, nr. cadastral 0100516.170; casa de locuit individuală, cu suprafaţa de 101,30 m.p., nr. cadastral 0100516.170.01; construcţia accesorie, cu suprafaţa de 18,90 m.p., nr. cadastral 0100516.170.02; construcţia accesorie, cu suprafaţa de 2,60 m.p., nr. cadastral 0100516.170.03, bunuri situate în mun. Chişinău, str. Tamara Ciobanu, 12. Susţine că la 03 mai 2011 a încheiat cu pârâtul acord adiţional, prin care, în calitate de creditor ipotecar, a transmis cu împrumut debitorului ipotecar suma de 13000 Euro, care la momentul încheierii acordului adiţional conform cursului oficial al Băncii 1 Naţionale a Moldovei constituia suma de 222459,90 lei, fiind stabilită scadenţa de 15 iulie 2011. Indică că debitorul ipotecar nu a executat în termen obligaţiile asumate.

Întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, susţine că a expediat la 24 octombrie 2011 în adresa pârâtului notificare, prin care şi-a exprimat intenţia de a exercita dreptul de ipotecă, iar la 01 noiembrie 2011 a depus la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău aviz cu privire la exercitarea dreptului de ipotecă, care a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Solicită, Grubîi Ion emiterea unei noi hotărâri cu privire la exercitarea silită a dreptului la ipotecă cu transmiterea bunurilor ipotecate în scopul vânzării unei terţe persoane în vederea încasării din contul lui Goian Alexandru a obligaţiei de împrumut şi a dobânzii aferente acesteia în mărime totală de 537933,90 lei precum, cît şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a taxei de stat în mărime de 8090 lei şi dispunerea evacuării persoanelor care locuiesc din bunurile imobile ipotecate.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 februarie 2012 a fost admisă acţiunea, şi dispusă deposedarea lui Goian Alexandru de bunurile gajate prin contractul de împrumut cu ipotecă din 27 noiembrie 2008 şi anume terenul pentru construcţii, cu suprafaţa de 0,045 ha, nr. cadastral 0100516.170; casa de locuit individuală, cu suprafaţa de 101,30 m.p., nr. cadastral 0100516.170.01; construcţia accesorie, cu suprafaţa de 18,90 m.p., nr. cadastral 0100516.170.02; construcţia accesorie, cu suprafaţa de 2,60 m.p., nr. cadastral 0100516.170.03, toate bunurile fiind amplasate pe str. Tamara Ciobanu 12, mun. Chişinău, cu transmiterea bunurilor indicate în posesia lui Grubîi Ion pentru vânzarea ulterioară şi acoperirea datoriei la rambursarea împrumutului acordat, a fost evacuat Goian Alexandru din imobilul amplasat pe str. Tamara Ciobanu 12, mun.

Chişinău împreună cu membrii familiei lui şi bunurile materiale care-i aparţin fără acordarea altui spaţiu locativ. Totodată s-a încasat din contul lui Goian Alexandru în beneficiul lui Grubîi Ion taxa de stat în mărime de 8090 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Goian Alexandru şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 ianuarie 2013 Goian Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o a fi neîntemeiată.

Susţine că a încheiat, la data de 27 noiembrie 2008, cu Grubîi Ion contractul de împrumut a sumei de 20000 euro, instituind o ipotecă ca garantare restituirii sumei împrumutate autentificată notarial şi înregistrat sub nr. 38764, iar la 03 mai 2011 a mai fost încheiat şi un acord adiţional autentificat notarial şi înregistrat sub nr. 10632, potrivit căruia debitorul ipotecar a primit suma de 13000 euro de la creditorul ipotecar. Însă, menţionează că prin înşelăciune şi abuz de încredere i-a împrumutat lui Sclifos Dumitru, vecinul său suma de 23000 euro în vederea privatizării casei mătuşii sale, situată pe str. Ion Neculce 15, mun. Chişinău şi anume în acest scop au fost împrumutate sumele băneşti de la Grubâîi Ion cu instituirea ipotecii asupra bunurilor imobile care-i aparţin cu drept de proprietate.

Menţionează că în privinţa lui Sclifos Dumitru a fost intentat proces penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută la art. 361 alin. (2) Cod penal lit. b) şi d) şi art. 190 2 alin. (5) CP, unde dînsul figurează ca parte vătămată, iar prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 iunie 2012 primul a fost recunoscut vinovat şi condamnat în temeiul art. 190 alin. (5) CP la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii legate de circulaţia mijloacelor financiare şi materiale pe un termen de 5 ani, a fost recunoscut vinovat şi condamnat în temeiul art. 361 alin. (2) lit. b) CP la 5 ani închisoare, fiind admisă în principiu şi acţiunea civilă. Consideră că instanţele inferioare nu au ţinut cont de circumstanţele importante pentru justa soluţionare a pricinii şi anume de circumstanţele care au servit temei pentru împrumutul acestor sume.

Indică că recipisa anexată la materialele dosarului penal menţionat, prin care se indică că imobilul situat pe str. Tamara Ciobanu, 12 mun. Chişinău constituie drept garanţie pentru asigurarea unor obligaţii din partea sa , însă conţinutul actului respectiv nu corespunde realităţii. Consideră că examinarea pricinii cu privire la executarea silită a dreptului de ipotecă este prematură, atâta timp cât dosarul penal sus menţionat se află pe rol la Curtea de Apel Chişinău. Afirmă că la şedinţa de judecată din 11 octombrie 2012 nu a participat şi nu a fost citat legal, după cum este invocat în decizia contestată, fapt prin care, consideră cp i-au fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nici avocatul cu care a încheiat contract de asistenţă juridică nu a fost citat legal, astfel, fiind în imposibilitate de a prezenta probe în susţinerea poziţiei sale, fiind lipsit de dreptul la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 11 octombrie 2012 a fost expediată în adresa lui Goian Alexandru la 28 noiembrie 2012 şi recepţionată de ultimul la 29 noiembrie 2012, fapt confirmat prin copia plicului anexat la cererea de recurs. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 28 ianuarie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva lui Goian Alexandru, Grubîi Ion a solicitat transmiterea silită în posesiunea sa a bunurilor ipotecate de către Goian Alexandru conform contractului de împrumut al banilor cu ipotecă din 27 noiembrie 2008 şi anume a terenului pentru construcţii cu suprafaţa de 0,045 ha, nr. cadastral 0100516.170, casa de locuit individuală, cu suprafaţa de 101,30 m.p., nr. cadastral 0100516.170.01; construcţia accesorie, cu suprafaţa de 18,90 m.p., nr. cadastral 0100516.170.02; construcţia accesorie, cu suprafaţa de 2,60 m.p., nr. cadastral 0100516.170.03, amplasate pe str. Tamara Ciobanu 12, mun.

Chişinău şi evacuarea 3 tuturor persoanelor şi bunurilor din imobilele gajate, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, determinând corect raporturile juridice stabilite între părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul respectiv, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă, justificat au ajuns la concluzia admiterii acţiunii.

În susţinerea opiniei enunţare, instanţa de recurs reţine că materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că la 27 noiembrie 2008 între Grubîi Ion şi Goian Alexandru a fost încheiat contractul de împrumut al banilor cu ipotecă, în baza cărui Goian Alexandru a luat cu împrumut de la Grubîi Ion suma de bani în mărime de 20000 euro, ceea ce la momentul încheierii contractului de împrumut constituia suma de 268674 lei, cu termenul definitiv de rambursare la data de 27 martie 2009, cu dobînda lunară în mărime de 1400 euro (f. d. 7). Tot actele cauzei atestă şi faptul că la data de 03 mai 2011, între aceleaşi părţi a fost încheiat un contract adiţional la contractul de împrumut al banilor cu ipotecă, autentificat notarial şi înregistrat sub nr. 10632, prin care creditorul ipotecar a transmis cu împrumut debitorului ipotecar suma de 13000 euro, ceea ce la momentul acordului adiţional conform cursului oficial al BNM constituia 222459,90 lei scadentă la 15 iulie 2011 (f.d.

9). La caz s-a constatat cu certitudine şi faptul că Goian Alexandru nu şi-a onorat pe obligaţiile asumate prin contractul de împrumut al banilor şi acordului adiţional la acesta şi nu a restituit sumele împrumutate şi dobânzilor aferente la ziua scadenţei acestora, fapt care nu este negat nici de recurent, drept urmare, la data depunerii acţiunii în judecată datoria lui Goian Alexandru faţă de Grubîi Ion a constituit suma de 537933,90 lei. Aici se va remarca că anterior, în conformitate cu art.31 din Legea cu privire la ipotecă, Grubîi Ion a notificat debitorul ipotecar cu intenţia sa de exercitare a dreptului de ipotecă, preavizul fiind înregistrat la OCT Chişinău. Potrivit art. 666 alin.(1) Cod civil, contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Conform art. 867 alin. (1) Cod Civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date, iar art. 871 alin. (1) Cod civil, stipulează că împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract.

La caz au relevanţă şi prevederile art. 30 alin. (1) al Legii cu privire la ipotecă nr.142 din 26 iunie 2008, potrivit căruia creditorul ipotecar poate să execute dreptul de ipotecă în cazul în care debitorul nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod necorespunzător obligaţia garantată sau oricare parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute de contractul de ipotecă, iar prin contractul de împrumut al banilor cu ipotecă, şi anume, p.9.2., părţile au convenit că în caz de neachitare a creditului în termenul prevăzut, creditorul ipotecar este în drept să urmărească bunul ipotecat în modul stabilit de lege.

Potrivit art.36 alin.(1) şi (2) Legea cu privire la ipotecă, debitorul ipotecar, cît şi celelalte persoane care locuiesc în imobilul ipotecat sunt obligate să elibereze bunul ipotecat la data intrării în vigoare a acordului de executare benevolă, semnat între 4 creditorul ipotecar şi debitorul ipotecar, dacă părţile nu au stabilit un alt termen, sau la momentul rămînerii definitive a ordonanţei judecătoreşti, ori, după caz, a hotărârii judecătoreşti, în cazul executării forţate a dreptului de ipotecă. Dacă persoanele menţionate în alin.(1) refuză să elibereze bunul ipotecat sau dacă nu l-au eliberat la expirarea termenului de 15 zile din data stabilită la alin.(1) , executorul judecătoresc va iniţia evacuarea silită.

Astfel, raportând la caz prevederile enunţate, reieşind din constatările relatate şi având în susţinere dispoziţiile art. 572 alin. (2) Cod civil, care reglementează condiţiile generale de executare a obligaţiilor şi statuează că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, corect instanţele de judecată au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia, or recurentul avea la cunoştinţă consecinţele statuate în clauzele contractului de gaj ipotecă nr. 30 care survin în cazul neonorării obligaţiilor asumate prin contractul de credit.

Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate. La fel sunt lipsite de suport legal şi susţinerile recurentului precum că el nu a fost citat legal pentru şedinţa de judecată în instanţa de apel din 11 octombrie 2012, prin ce i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil, garantat de lege.

La acest capitol instanţa de recurs reţine că iniţial, şedinţa de judecată în prezenta cauză a fost fixată pentru data de 14 iunie 2012, ora 10.00, pentru care recurentul Goian Alexandru a fost citat în mod legal, însă la data stabilită în şedinţă de judecată nu s-a prezentat, motiv din care examinarea cauzei a fost amînată pentru data de 05 iulie 2012, cu citarea recurentului repetat. În şedinţă de judecată din 05 iulie 2012, Goian Alexandru a solicitat acordarea unui termen pentru asigurarea prezenţei avocatului şi achitarea taxei de stat, demersul fiind admis şi amînată cauza pentru data de 19 iulie 2012, ultimul fiind înştiinţat contra semnătură (f.d.

46). Pentru data de 11 octombrie 2012, recurentul., Goian Alexandru, a fost citat în corespundere cu prevederile art. 105 alin. (1) CPC, însă nu s-au prezentat la Oficiul poştal pentru recepţionarea citaţiei, fapt ce se confirmă prin scrisoarea returnată instanţei de judecată cu menţiunea „a expirat termenul de păstrare” (f. d. 55). Or, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)), fiind înştiinţat legal despre şedinţa de judecată din 19 iulie 2012, recurentul aveau obligaţia de a urmări desfăşurarea procesului în care este implicaţi ca parte. Prin urmare, întru evitarea tergiversării examinării cauzei, care a fost primită pe rol încă la 15 decembrie 2011 şi evitarea încălcării termenului rezonabil, corect instanţa de apel a purces la judecarea apelului în lipsa apelantului.

Distinct de cele indicate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai 5 mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Din considerentele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Goian Alexandru. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 februarie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Grubîi Ion împotriva lui Goian Alexandru cu privire la transmiterea silită în posesie a bunului grevat cu ipotecă şi evacuare. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 6