3ra-778/13 — Contestarea actului administrativ şi demolarea construcţiei

prima instanţă: A. Panov dosar nr. 3ra-778/13 DECIZIE 16 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev examinând recursurilor declarate de către Primăria mun.

Chişinău, Elena Filimonenco şi Ludmila Barbacaru reprezentate de avocatul Andrei Tarîţa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Prida împotriva Consiliului municipal Chişinău, Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare, Ludmilei Barbacaru şi Elenei Filimonenco cu privire la contestarea actului administrativ şi demolarea construcţiei împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 26 ianuarie 2012, Elena Prida a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare, Ludmilei Barbacaru şi Elenei Filimonenco cu privire la contestarea actului administrativ şi demolarea construcţiei.

În motivarea acţiunii a indicat că apartamentul nr. 16 din casa nr. 39 „A” din str. M. Eminescu, mun. Chişinău îi aparţine cu drept de proprietate în baza contractului nr. 17-A din 19 februarie 2004 încheiat cu SRL „Basconslux. Menţionează că la 08 august 2011 Elenei Filimonenco şi Ludmilei Barbacaru de către Primăria mun. Chişinău le-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 697 pentru proiectare şi construirea copertinei la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14 din casa cu blocuri nr. 39 din str. Eminescu, mun. Chişinău, iar la 05 decembrie 2011 tot ultimelor le-a fost eliberată autorizaţia de construire nr. 946 pentru executarea lucrărilor de construcţie a copertinei la terasa apartamentelor indicate.

Susţine că aceste acte au fost eliberate fără acordul ei autentificat notarial ca coproprietar, cât şi fără acordul coproprietarilor vecini ale apartamentelor nr. 4 şi nr. 17. Din acelaşi bloc. Consideră că certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire au fost eliberate cu încălcarea prevederilor art. 3, alin. (1) lit. d) al Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 cu privire la autorizarea executării lucrărilor de construcţie, cât şi cu încălcarea pct. 4 din proiectul - schiţă a casei nr. 39 care dispune ca orice lucrare de schimbarea faţadei casei necesită a fi coordonate cu autorul proiectului acestei case. Afirmă că prin construirea şi exploatarea copertinei la terasa apartamentului nr. 14 se îngrădeşte vederea spre stradă, pe acoperişul construit se va aduna gunoi, zăpadă, care practic nu va fi posibil de eliminat, când vor cădea precipitaţii sub formă de ploaie se va produce gălăgie, se vor stropi şi se vor umezi pereţii laterali şi fereastra apartamentului ei.

Susţine că la adresarea ei din 27 decembrie 2011 către Elena Barbacaru cu privire la stoparea construirii copertinei, aceasta a rămas fără răspuns. Ulterior, la 30 decembrie 2011 s-a adresat la Inspecţia de Stat în Construcţie, ca rezultat prin prescripţia nr. 0001294 din 29 decembrie 2011 a fost sistată valabilitatea autorizaţiei de construire - montaj a copertinei până la lichidarea neconformităţilor depistate. Cu toate acestea construcţia a fost continuată. Indică că la 09 ianuarie 2012 s-a adresat cu cerere prealabilă către Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Primăriei municipale, în care a invocat încălcările şi ilegalitatea eliberării a autorizaţiei de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011 şi a certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 697/11 din 08 august 2011 şi a solicitat anularea acestora, însă prin răspunsul nr. 21/1774 din 09 ianuarie 2012 i-a fost refuzat.

Solicită anularea autorizaţiei de construcţie nr. 946 din 05 decembrie 2011 şi certificatului de urbanism nr. 697/11 din 08 august 2011 eliberate de Primăria mun. Chişinău pe numele Elenei Filimonenco şi Ludmilei Barbacaru pentru construirea copertinei la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14, casa nr. 39 „A” din str. M. Eminescu, mun. Chişinău şi dispunerea demolării copertinei reieşind din faptul că această construcţie a fost ridicată în baza unor acte ilegale şi utilizarea acesteia atentează în mod admisibil asupra imobilului ce-i aparţine cu drept de proprietate. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 a fost admisă acţiunea, anulată autorizaţia de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011 eliberată pe numele Elenei Filimonenco şi Ludmilei Barbacaru pentru construcţia copertinei la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14 din str. M. Eminescu, 39 mun.

Chişinău, anulat certificatul de urbanism nr. 697/11 din 08 august 2011 eliberat de Primăria mun. Chişinău pe numele Elenei Filimonenco şi Ludmilei Barbacaru pentru construcţia copertinei la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14 din str. M. Eminescu, 39 mun. Chişinău şi au fost obligate Elena Filimonenco şi Ludmila Barbacaru să demoleze copertina la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14 din str. M. Eminescu, 39 mun. Chişinău. La 06 februarie 2013, Primăria mun. Chişinău a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, susţinând că de instanţă nu a fost stabilit pe deplin circumstanţe relevante pentru justa soluţionare a cauzei şi nu a oferit acestor circumstanţe o încadrare juridică corectă.

Menţionează că actele administrative contestate au fost elaborate şi eliberate în conformitate cu legislaţia în vigoare, fiind respectate prevederile art. 4-15 ale Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09 iulie 2010, care prevede termenul de valabilitate a certificatului de urbanism pentru proiectare cât şi condiţiile de eliberare a autorizaţiei de construire, conţinutul acestora, precum şi cazurile în care autorizaţia de construire îşi pierde valabilitatea. Indică că la baza elaborării şi eliberării autorizaţiei de construire a stat documentaţia de proiect cu toate actele aprobate de către Serviciul de Stat pentru verificarea şi expertizarea proiectelor şi construcţiilor, cât şi acordul Asociaţiei de coproprietari în condominiu nr. 55/55.

Susţine că Inspecţia de Stat în construcţii a mun. Chişinău prin demersul nr. 311 l/P-4 din 30 decembrie 2011 a informat Primăria mun. Chişinău despre efectuarea la faţa locului a controlului construcţiei copertinei la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr.14 şi despre faptul că la eliberarea actelor administrative contestate de intimată, Primăria mun. Chişinău nu a ţinut cont de prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 163 din 09.07.2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie şi despre faptul că în temeiul pct. 10, lit. q) al Regulamentului Inspecţiei de Stat în Construcţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 360 din 25.06.1996 cu privire la controlul de stat al calităţii în construcţii, Inspecţia prin prescripţia nr. 0001294 din 29 decembrie 2011 a sistat valabilitatea autorizaţiei de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011, eliberată pentru construcţia copertinei la terasa ap. 2 şi 14 până la lichidarea neconformităţilor depistate.

Consideră că Inspecţia de Stat în Construcţii prin prescripţia nr. 0001294 din 29 decembrie 2011 a sistat valabilitatea autorizaţiei de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011 nejustificat, deoarece art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie prevede că la depunerea documentelor pentru obţinerea certificatului de urbanism pentru proiectare este necesar şi acordul autentificat notarial al coproprietarilor de imobil/teren ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de construcţie şi în perioada exploatării obiectului construit. Recurentul a remarcat că intimata întru susţinerea pretenţiilor sale nu a arătat ce drept material şi moral i se încalcă şi în ce mod.

Afirmă că Elena Filimonenco şi Ludmila Barbacaru desfăşoară construcţia în strictă conformitate cu prevederile normative existente, fapt ce se confirmă prin lipsa pretenţiilor din partea majorităţii locatarilor, lipsa probelor care ar demonstra ilegalităţi cu privire la desfăşurarea construcţiei şi care ar afecta drepturile intimatei, lipsa probelor care ar demonstra afectarea inadmisibilă a dreptului de proprietate a intimatei, care ar justifica necesitatea acordului acesteia şi prin existenţa tuturor avizelor şi expertizelor necesare pentru obţinerea actelor administrative contestate. La 04 martie 2013, Elena Filimonenco şi Ludmila Barbacaru reprezentate de avocatul Andrei Tarîţa au declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând că la caz au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material sau normele de drept procedural. Indică că hotărârea redactată a instanţei a parvenit prin poştă la 18 ianuarie 2013. Menţionează că unicul temei pe care prima instanţă şi-a întemeiat hotărârea este faptul că la eliberarea autorizaţiei de construcţie nr. 946 din 05 decembrie 2011 şi certificatului de urbanism nr. 697/11 din 08 august 2011, Consiliul mun. Chişinău nu a ţinut cont de prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) a Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 şi nu a fost solicitat acordul autentificat notarial al intimatei. Consideră că concluziile primei instanţei sunt total greşite şi se datorează faptului că probele administrate la dosar au fost interpretate tendenţios şi arbitrar de către instanţă.

Recurentul, cu referire la prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) a Legii nr. 163 din 09 iulie 2010, indică că acordul autentificat notarial al coproprietarilor de imobil este necesar numai în cazurile când sunt întrunite cumulativ două condiţii: când interesele coproprietarilor pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de construcţie şi când interesele coproprietarilor pot fi afectate în perioada exploatării obiectului construit. Susţin că intimata nu a prezentat nici o probă pertinentă care ar dovedi că în procesul de executare a lucrărilor i-au fost afectate careva interese, precum şi că exploatarea în continuare a copertinei îi aduce atingeri esenţiale intereselor ocrotite de lege.

Afirmă că instalarea copertinei a fost executată în conformitate cu recomandările specialiştilor în domeniu, expuse în Raportul de expertiză nr. 5452-05- 11/T, în care s-a ţinut cont şi de interesele celorlalţi locatari ai blocului locativ, iar proiectul a fost coordonat cu autorul de proiect al blocului locativ (A. Zolotariov), cu arhitectul şef al mun.

Chişinău şi cu Serviciul de Stat pentru verificarea şi expertizarea proiectelor şi construcţiilor, în conformitate cu prevederi ie art. 3 alin. (1) lit. e) a Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 şi art. 13 a Legii privind calitatea în construcţii nr. 721 din 02 februarie 1996. Consideră că invocările intimatei cu privire la influenţele admise ca rezultat al construcţiei copertinei sunt neîntemeiate, deoarece pătrunderea precipitaţiilor atmosferice în apartament şi grămădirea gunoiului pe acoperişul construit este exclusă prin faptul că conform recomandărilor autorului de proiect, copertina a fost instalată mult mai jos decât pardoseala din apartamentul intimatei şi este montat sub unghi înclinat în direcţia străzii, iar pe întreaga lungime a copertinei, pe peretele lateral al blocului locativ, este instalat un şorţ de protecţie pentru a nu admite pătrunderea umezelii.

Insistă că fotografiile anexate la materialele dosarului nicicum nu pot dovedi că pe copertină se adună gunoi. Mai indică că la caz nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi anume Legea condominiului în fondul locativ, unde art. 10 alin. (2) prevede că proprietarul poate aduce îmbunătăţiri sau modificări locuinţei sale, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a încăperilor altor proprietari, şi modificări comunicaţiilor inginereşti pornind de la posibilităţile tehnice. Proprietarul nu poate schimba aspectul proprietăţii comune fără consimţământul asociaţiei de coproprietari. Consideră că copertina construită reprezintă o construcţie anexată la zidul blocului locativ, astfel pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire era necesar doar acordul asociaţiei de coproprietari în condominiu nr. 55/55 şi nicidecum acordul intimatei.

La caz s-a confirmat că ACC 55/55 şi-a dat în scris acordul, prin decizia Consiliului de administrare a ACC nr. 55/55 din 22 iunie 2011, la construcţia copertinei pe terasa de la apartamentele nr. 2 şi nr. 14, motiv pentru care consideră că prescripţie Inspecţiei de Stat în Construcţie este lovită de nulitate absolută, deoarece contravine prevederilor legii. Susţine că instalarea copertinei nu este un capriciu, ci o necesitate stringentă, or, din raportului de expertiză nr. 5452-05-11/T din 27 mai 2011 şi Anexei la raportul de expertiză din 08 februarie 2012, lucrările de construcţie a terasei au fost executate cu încălcări grave de la normativele în construcţie.

Astfel, când cad precipitaţii atmosferice abundente, apartamentele de la etajul întâi sunt inundate de apa, care se acumulează pe terasă, respectiv ca urmare se deteriorează pardoseala, mobilierul, se umezesc şi se înnegresc pereţii, se dezlipesc tapetele de pe pereţi, locatarii aflându-se într-o permanentă stare de reparaţie, deoarece din cauza umezelii sporite, pe pereţi s-a format mucegai negru, care nu poate fi exterminat şi care este foarte periculos pentru sănătate. Afirmă că instanţa nu a intrat în esenţa Raportului de expertiză nominalizat, deoarece în partea motivată a hotărârii prima instanţă invocă acest raport în sprijinul concluziilor de admitere a acţiunii depuse de intimată şi nu întru justificarea acţiunilor lor.

Indică că blocul locativ şi respectiv terasa de la etajul 1 a fost construit de către SRL „Basconlux”, însă din cauza că la construcţia blocului au fost comise abateri de la normativele şi regulile în domeniul construcţiei, terasa a fost construită la un nivel mai înalt decât apartamentele care au ieşire la aceste terase, motiv pentru care ele au fost nevoite să se adreseze la specialiştii în domeniu în vederea identificării soluţiilor de rigoare pentru a înlătura viciile construcţiei şi ca urmare au fost întocmite raportul de expertiză nr. 5452-05-11/T din 27 mai 2011 şi Anexa la Raportul de expertiză din 08 februarie 2012, prin care experţii au recomandat construcţia unei copertine la terasa etajului 1, lucru care a şi fost executat de ele în corespundere cu normele şi regulile în construcţie în vigoare.

La fel menţionează că în Prescripţia ISC 0001294 din 29 decembrie 2011 este stipulat faptul că se sistează lucrările de construire a copertinei la terasa apartamentului nr. 14 din adresa nominalizată şi nicicum la apartamentul nr. 2. Indică că certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire nu au fost eliberate separat, astfel prin sistarea valabilităţii autorizaţiei de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011, Inspecţia de Stat în Construcţii a sistat atât lucrările de construire a copertinei la apartamentul nr. 2, cât şi pentru apartamentul nr. 14 din str. M. Eminescu 39A, mun. Chişinău. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurenţilor la 11 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 155) Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând cererea în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare, Ludmilei Barbacaru şi Elenei Filimonenco, Elena Prida a solicitat anularea autorizaţiei de construcţie nr. 946 din 05 decembrie 2011 şi certificatului de urbanism nr. 697/11 din 08 august 2011 eliberate de Primăria mun. Chişinău pe numele Elenei Filimonenco şi Ludmilei Barbacaru pentru construirea copertinei la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14, casa nr. 39 „A” din str. M. Eminescu, mun.

Chişinău şi dispunerea demolării copertinei reieşind din faptul că această construcţie a fost ridicată în baza unor acte ilegale şi utilizarea acesteia atentează în mod admisibil asupra imobilului ce-i aparţine cu drept de proprietate. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, anulând autorizaţia de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011 eliberată pe numele Elenei Filimonenco şi Ludmilei Barbacaru pentru construcţia copertinei la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14 din str. M. Eminescu, 39 mun. Chişinău, certificatul de urbanism nr. 697/11 din 08 august 2011 eliberat de Primăria mun. Chişinău pe numele Elenei Filimonenco şi Ludmilei Barbacaru pentru construcţia copertinei la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14 din str. M. Eminescu, 39 mun.

Chişinău şi obligând pe Elena Filimonenco şi Ludmila Barbacaru să demoleze copertina la terasa apartamentelor nr. 2 şi nr. 14 din str. M. Eminescu, 39 mun. Chişinău. La adoptarea hotărârii prima instanţa, în susţinerea concluziilor sale, a conchis că certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire contestate au fost eliberate fără acordul autentificat notarial al coproprietarului de imobil al căror interese pot fi afectate nemijlocit în procesul executării lucrărilor de construcţie şi în perioada exploatării obiectului construit, în acest sens reţinând că Inspecţia de Stat în Construcţii prin Prescripţia nr.0001294 din 29 decembrie 2011 a sistat valabilitatea autorizaţiei de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011 şi a lucrărilor de construcţie- montaj a copertinei la terasa ap. 14, până la lichidarea neconformităţilor depistate.

De asemenea prima instanţă a considerat acţiunile Consiliului municipal Chişinău nelegitime, pe motiv că de către Inspecţia de Stat în Construcţii s-a depistat, că Primăria mun.

Chişinău la eliberarea actelor respective nu a ţinut cont de prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) al Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09 iulie 2010 şi anume nu s-a solicitat acordul autentificat notarial al Elenei Prida, ca coproprietar de imobil, interesul căruia poate fi afectat nemijlocit în perioada exploatării copertinei la terasa apartamentului nr. 14. Drept material probator prima instanţă a reţinut, la caz, Raportul de expertiză nr. 5452-05-11/T din 27 mai 2011 şi Anexa la Raportul de expertiză din 08 februarie 2012( f. d. 50-61), menţionând că lucrările de construcţie a terasei au fost efectuate cu încălcări grave de la normativele în construcţie, şi anume scurgerea precipitaţiilor atmosferice de la nivelele 8 şi 9 ale blocului locativ, de la climatizoare şi din diferite tuburi are loc pe terasele Ludmilei Barbacaru şi Elenei Filimonenco, burlanele de evacuare a apelor pluviale sunt montate pe faţada clădirii şi are un diametru mai mic decât cel normativ, iar nivelul terasei este mai înalt decât nivelul pardoselii din apartamente.

Astfel, când cad precipitaţii atmosferice, apartamentele sunt inundate de apa care se acumulează pe terasă, ceia ce duce la deteriorarea pardoselii, mobilierului, se umezesc şi se înnegresc pereţii, ce afectează faţada peretelui şi acesta capătă un aspect mizerabil şi diminuant. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie este una greşită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele. Astfel, se stabileşte că interpretarea dată de prima instanţă este bazată pe o apreciere insuficientă şi arbitrară a probelor şi argumentelor susţinute de Elena Prida, fără a intra în esenţa litigiului apărut în speţă, în raport cu materialul probator oferit de părţi, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural.

Aici, este de menţionat că în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (5) CPC, care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, instanţa este datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea şi a ajuns la soluţia adoptată. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă şi să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

În cauză, însă, se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

La acest segment, instanţa de recurs va remarca că admiţând pretenţiile Elenei Prida prima instanţă s-a referit la Prescripţia Inspecţiei de Stat în Construcţii nr. 0001294 din 29 decembrie 2011, prin care s-a sistat valabilitatea autorizaţiei de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011, însă nu a ţinut cont de faptul că prin prescripţia dată s-a dispus sistarea lucrărilor de construcţie a copertinei la terasa apartamentului nr. 14, ca urmare a constatării lipsei acordului vecinului din apartamentul nr. 16, dar nu şi a lucrărilor la construcţia copertinei la terasa apartamentului nr. 2, ce aparţine Elenei Filimonenco. Aspectul dat urma a fi analizat minuţios de către prima instanţă, or autorizaţia de construire nr. 946 din 05 decembrie 2011 contestată la caz a fost eliberată atât pe numele Ludmilei Barbacaru, cât şi Elenei Filimonenco, respectiv fiind un act unic.

Totodată instanţa de recurs găseşte drept neclară şi neînţeleasă referire primei instanţe la concluziile Raportului de expertiză nr. 5452-05-11/T din 27 mai 2011 şi Anexa la Raportul de expertiză din 08 februarie 2012 (f. d. 50-61). Or, constatările experţilor reflectate în aceste acte de specialitate, indică la starea în care se aflau apartamentele nr. 2 şi nr. 14 ce aparţin cu drept de proprietate Ludmilei Barbacaru, cât şi Elenei Filimonenco şi nicidecum la starea apartamentului ce-i aparţine cu drept de proprietate intimatei.

Mai mult că anume prin acest raport de expertiză a şi fost recomandat Ludmilei Barbacaru şi Elenei Filimonenco construirea unei copertine la terase, fiind constatat că la lucrările de construcţie, efectuate de SRL „Basconlux”, a terasei au fost efectuate cu încălcări grave de la normativele în construcţie, astfel, când cad precipitaţii atmosferice, apartamentele Ludmilei Barbacaru şi Elenei Filimonenco sunt inundate de apa care se acumulează pe terasă, ceia ce duce la deteriorarea pardoselii, mobilierului, se umezesc şi se înnegresc pereţii, ce afectează faţada peretelui şi acesta capătă un aspect mizerabil, dar nu a Elenei Prida. Prin urmare, aceste circumstanţe indică incontestabil la faptul că hotărârea primei instanţe este lipsită de certitudine şi fermitate, fapt ce confirmă că cauza a fost examinată superficial.

În condiţiile menţionate este evident că instanţa de judecată la examinare nu a calificat corect din punct de vedere juridic acţiunea cu care a fost investită şi nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a litigiului, situaţie care, după cum a fost menţionat mai sus, duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărârea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

La rejudecarea pricinii instanţa urmează să ţină cont de cele susmenţionate, iar în caz de necesitate, în conformitate cu art. 118 alin. (5) CPC, să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

Instanţa de recurs remarcă că deşi, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC prevede că instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, reieşind din faptul că prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 30 noiembrie 2012, a fost exclusă competenţa Curţilor de Apel ca instanţă de contencios administrativ, competente de a judeca aceste pricini în prima instanţă, în baza art. 33¹ CPC, devenind judecătoriile, cauza dată urmează a fi trimisă spre rejudecare în prima instanţă la Judecătoria Centru mun.

Chişinău. În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de către Primăria mun. Chişinău, Elena Filimonenco şi Ludmila Barbacaru reprezentate de avocatul Andrei Tarîţa. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Prida împotriva Consiliului municipal Chişinău, Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare, Ludmilei Barbacaru şi Elenei Filimonenco cu privire la contestarea actului administrativ şi demolarea construcţiei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Centru mun.

Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Ghenadie Nicolaev