1r-arest-2/2026 — Art. 287 alin. 3, 179 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 26 mai 2026, Valentin Purici a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și art. 179 alin. (2) Cod penal, și condamnat, cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, la cinci ani și șase luni de închisoare, cu executare de la reținere. În scopul asigurării executării pedepsei, în privința lui Valentin Purici a fost aplicat arestul preventiv, cu menținerea acestuia până la devenirea definitivă a sentinței.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Vasile Goncear, în interesele lui Valentin Purici.

La 07 iulie 2026, avocatul Irina Cușniriova, în interesele lui Valentin Purici, a înaintat o cerere cu privire la înlocuirea arestului preventiv cu liberarea provizorie sub control judiciar sau cu o altă măsură mai blândă. Avocatul susține că nu există riscul de eschivare și menționează renunțarea voluntară a inculpatului la azilul din Georgia, disponibilitatea de a preda documentele de călătorie și legăturile sale socio-economice solide în țară. Apărarea invocă finalizarea cercetării procesuale, starea precară de sănătate a inculpatului și necesitatea de a- și îngriji tatăl, care este bolnav.

La 13 iulie 2026, apărătorul Adrian Manolache, în interesele lui Valentin Purici, a depus o cerere privind înlocuirea arestului preventiv cu liberarea provizorie sub control judiciar. Acesta susține că riscul de eschivare este exclus deoarece inculpatului i-au fost ridicate actele de călătorie și pentru că acesta a acceptat voluntar extrădarea din Georgia, deși deținea acolo statutul de refugiat. De asemenea, riscul de influențare a probelor sau martorilor este inexistent și invocă necesitatea ca inculpatul să fie eliberat pentru a asigura îngrijirea tatălui său grav bolnav.

La 15 iulie 2026, Valentin Purici a depus o cerere prin care a solicitat înlocuirea arestului preventiv cu o măsură preventivă mai blândă. Acesta a menționat că este dispus să predea actele de călătorie și să participe la judecarea cauzei. El consideră că dosarul este fabricat.

La 27 iulie 2026, Curtea de Apel Centru a respins ca inadmisibile cererile 1 formulate de Valentin Purici și apărătorii săi. Ea a reținut că privarea de libertate a inculpatului este determinată de sentința de condamnare. În faza apelului, scopul menținerii arestului este asigurarea executării pedepsei în eventualitatea menținerii hotărârii atacate. În aceste circumstanțe, dispozițiile art. 195 Cod de procedură penală privind înlocuirea sau revocarea măsurii preventive nu sunt incidente, iar situația juridică a inculpatului se încadrează în prevederile art. 5 § 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care permite privarea de libertate în temeiul unei condamnări, chiar dacă aceasta nu este definitivă.

La 30 iulie 2026, avocatul Irina Cușniriova, în numele inculpatului, a declarat recurs împotriva încheierii din 27 iulie 2026 în temeiul art. 420 Cod de procedură penală. Ea solicită înlocuirea arestului preventiv cu liberarea provizorie sub control judiciar sau cu o altă măsură preventivă mai blândă. Arestul preventiv poate fi menținut doar în prezența unor riscuri concrete și trebuie apreciat în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului și jurisprudența CtEDO. În cazul lui Valentin Purici, conduita procesuală corectă, renunțarea voluntară la protecția oferită prin azilul din Georgia, disponibilitatea de a preda documentele de călătorie, legăturile socio-economice din țară, finalizarea cercetării procesuale și lipsa unor riscuri concrete justifică înlăturarea arestului. Finalizarea cercetării exclude riscul influențării probelor sau martorilor, iar eventualele riscuri pot fi prevenite prin măsuri mai blânde.

Partea relevantă a art. 195 Cod de procedură penală este următoarea: „(1) Măsura preventivă aplicată poate fi înlocuită cu una mai aspră, dacă necesitatea acesteia este confirmată prin probe, sau cu una mai uşoară, dacă prin aplicarea ei se va asigura comportamentul respectiv al bănuitului, învinuitului, inculpatului, în scopul desfăşurării normale a procesului penal şi al asigurării executării sentinţei”.

Partea relevantă a art. 329 Cod de procedură penală este următoarea: „(1) La orice etapă a judecării cauzei, până la pronunţarea hotărârii asupra 2 fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultînd opiniile acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decît peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiţionează noua cerere. … (2) Hotărârile instanţei privind aplicarea, neaplicarea, revocarea sau înlocuirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata acesteia, precum şi cele privind aplicarea liberării provizorii sau refuzul liberării provizorii pot fi atacate cu recurs în termen de 3 zile, în instanţa ierarhic superioară, care se judecă conform prevederilor art.311 şi 312, aplicate în mod corespunzător.”

Partea relevantă a art. 395 Cod de procedură penală este următoarea: „(1) În dispozitivul sentinţei de condamnare trebuie să fie arătate: … 5) dispoziţia privitoare la măsura preventivă ce se va aplica inculpatului pînă cînd sentinţa va deveni definitivă;”

Partea relevantă a art. 437 Cod de procedură penală este următoarea: „(1) Pot fi atacate cu recurs: … 31) încheierile privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, adoptate conform prevederilor art. 313; 4) alte hotărîri penale pentru care legea prevede această cale de atac. (2) Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.”

Conform art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală: „(1) Judecînd recursul, instanţa adoptă una din următoarele decizii: 1) respinge recursul, menţinînd hotărîrea atacată, dacă: … c) recursul este inadmisibil.”

Partea relevantă a Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 1 din 15 aprilie 2013 este următoarea: ”62 … O persoană condamnată în prima instanţă, fie că a fost sau nu în stare de arest pînă la acel moment, se găseşte în situaţia precizată de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia europeană, care autorizează privarea de libertate a 3 persoanelor pe baza condamnării, chiar şi nedefinitive. Curtea Europeană a apreciat că, după pronunţarea unei hotărîri de condamnare, privarea de libertate a unei persoane, chiar în timpul judecării propriului apel, este întemeiată pe cazul specificat în art. 5 § 1 lit. a) din Convenţia europeană, neavînd drept scop aducerea unei persoane în faţa autorităţii competente, după cum prevede art. 5 § 1 lit. c). „ 63 … Instanţa de apel, după pronunţarea sentinţei prin care persoana a fost achitată sau condamnată la o pedeapsă nonprivativă de libertate, la soluţionarea chestiunilor legate de aplicarea arestului preventiv sau la domiciliu , la fel urmează să se conducă de prevederile art. 329 CPP.”

Partea relevantă a Deciziei Curții Constituționale nr. 129 din 13 septembrie 2022 este următoarea: „21. Spre deosebire de măsurile preventive care pot fi aplicate inculpatului până la etapa pronunțării sentinței de condamnare, măsura preventivă reglementată de articolul 395 alin. (1) pct. 5) din Cod nu urmărește să prevină survenirea riscurilor menționate la articolul 176 alin. (1) din Codul de procedură penală, ci să asigure executarea sentinței de condamnare până ca aceasta să devină definitivă. 22. Din aceste motive, articolul 195 din Codul de procedură penală nu reglementează procedura de înlocuire sau de revocare a măsurii preventive aplicate în baza articolului 395 alin. (1) pct. 5) din Cod, de vreme ce nu a fost aplicată din cauza riscurilor menționate la articolul 176 alin. (1) din Cod. Așadar, Curtea consideră că, în acest caz, situația de fapt nu face incident articolul 25 alineatele (1), (4) și (6) din Constituție. … 25. Astfel, până la pronunțarea sentinței de condamnare de către prima instanță, articolul 25 alin. (4) din Constituție le garantează persoanelor dreptul de a fi eliberare din detenție după expirarea termenului de 12 luni de privare de libertate. În acest sens, acest articol poate fi incident în cazul normelor care reglementează perioada privării de libertate a persoanelor până la pronunțarea sentinței de condamnare de către prima instanță. 26. Totuși, după pronunțarea sentinței de condamnare de către prima instanță, garanția referitoare la perioada maximă a privării de libertate, stabilită de articolul 25 alin. (4) din Constituție, nu mai este aplicabilă. De altfel, în cauza Piotr Baranowski v. Polonia, 2 octombrie 2007, § 45, Curtea Europeană a reținut că dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii stabilit de articolul 5 § 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se aplică perioadei de detenție a reclamantului după pronunțarea sentinței de condamnare, deoarece o persoană condamnată în primă instanță nu poate fi considerată ca fiind reținută „în scopul aducerii acesteia în fața autorității judiciare competente în baza unei bănuieli rezonabile de comitere a unei infracțiuni”, așa cum este specificat în articolul 5 § 1 lit. c) din Convenție, ci se află în situația prevăzută de articolul 5 § 1 lit. a), care 4 autorizează privarea de libertate „în baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent”. În concluzie, Curtea Europeană a notat că articolul 5 § 3 din Convenție se aplică doar persoanelor aflate în arest care așteaptă să fie judecate. 27. Având în vedere că textul „până când sentinţa va deveni definitivă” din articolul 395 alin. (1) pct. 5) din Codul de procedură penală are în vedere privarea de libertate după pronunțarea sentinței de condamnare de către prima instanță, Curtea reține că articolul 25 alineatele (1), (4) și (6) din Constituție nu este incident.”

Prin sentința din 26 mai 2026, Valentin Purici a fost condamnat la o pedeapsă de cinci ani și șase luni de închisoare, cu calcularea ei din momentul reținerii. Măsura arestului preventiv a fost stabilită conform art. 395 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, în scopul asigurării executării sentinței de condamnare (vezi para. 1). Art. 195 Cod de procedură penală nu este aplicabil speței (vezi para. 15). Nu este aplicabil nici art. 329 alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece el se aplică prin coroborare cu alin. (1) al aceluiași articol, iar la caz există o hotărîre pe fondul cauzei prin care Valentin Purici a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate. Nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici Constituția nu impune obligația revizuirii de către instanța de apel sau recurs, din oficiu sau la cerere, a justificării privării de libertate dispuse în vederea executării unei hotărâri judecătorești, deoarece o asemenea privare cade sub incidența art. 5 alin. (1) lit. a), nu a lit. c). din Convenție (vezi hot. CtEDO Ruslan Yakovenko v. Ucraina, 2015, §§ 46-49; Selahattin Demirtaş v. Turcia (nr. 2) [MC], 2020, § 290; decizia Curții Constituționale nr. 129/2022, § 26).

Situația lui Valentin Purici este diferită de cazurile în care o curte de apel aplică o măsură preventivă (vezi para. 14).

Art. 437 alin. (2) Cod de procedură penală stabilește că pot fi contestate separat cu recurs doar încheierile instanței pentru care legea prevede expres o asemenea cale de atac. Avocatul a contestat încheierea Curții de Apel Centru din 27 iulie 2026. Legea nu stabilește posibilitatea contestării separate a acestei încheieri. Prin urmare, recursul este inadmisibil.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 5 Declară inadmisibil recursul avocatului Irina Cușniriova împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 27 iulie 2026. Decizia este irevocabilă. Președinte Alexandru Negru Judecători Sergiu Stratan Leonid Chirtoacă 6