- Dosarul nr.
- 1ra-1614/2023
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
- Data
- 20 august 2026
- Părțile
- Fiodor Spînu
- Pe scurt
- Art.427 alin.1 pct.1CPP
1ra-1614/2023 — Art. 333 alin. 1 CP
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului învinuirea lui Fiodor Spînu (art. 333 alin. (1) Cod penal) (Dosarul nr. 1ra-1614/2023 Nr. PIGD 1-21182402-01-1ra-26092023) Recurs vădit neîntemeiat; Confiscarea specială este dispusă de instanța de judecată din oficiu; Participația la comiterea infracțiunii permite confiscarea specială integrală de la un coparticipant judecat într-un proces separat, chiar dacă a avut loc distribuirea ulterioară a sumelor sau bunurilor între coparticipanți; Excluderea sau reducerea sumei supuse confiscării speciale în temeiul art. 79 Cod penal nu este posibilă.
20 august 2026 Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanţa de fond: Viorelia Grigoraș Curtea de apel: Alexandru Spoială, Denis Băbălău, Silvia Gîrbu Textul corespunde originalului Examinând în lipsa părților recursul în cauza penală privind învinuirea lui Fiodor Spînu, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Vladislav Gribincea, Preşedinte, Leonid Chirtoacă, Sergiu Stratan, judecători, constată următoarele: ÎN FAPT
Fiodor Spînu s-a născut în anul 1957 în r. Sângerei și este apărat de avocatul Ivan Roșca.
El este învinuit că, în perioada ianuarie 2018 – martie 2019, activând în funcția de controlor de bilete al SC „Gara Nord” S.A., în complicitate cu alți angajați ai întreprinderii, a facilitat activitatea ilegală a operatorilor de transport rutier. Acesta, contrar atribuțiilor de serviciu, a evitat sau a efectuat în mod fictiv verificarea numărului de pasageri, a biletelor, borderourilor de evidență și foilor de parcurs, permițând astfel transportarea pasagerilor fără bilete și efectuarea unor curse ilegale. În schimbul favorizării acestor activități, Fiodor Spînu a pretins, acceptat și primit zilnic de la șoferii/operatorii de transport mijloace bănești în sumă de 400 de lei, dintre care 50 de lei erau transmiși șefului de schimb, suma efectiv încasată de acesta constituind 350 de lei pe zi. Pentru cele 237 de zile în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în perioada de referință, suma totală primită ilegal ar fi constituit 82.950 de lei. Aceste acțiuni au fost calificate în baza art. 333 alin. (1) Cod penal.
La 04 mai 2022, Fiodor Spînu a depus cerere de examinare a cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. El a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d. 55, vol. 5). Cererea a fost admisă de instanță (f.d. 87, vol. 4).
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 29 septembrie 2022, Fiodor Spînu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 333 alin. (1) Cod penal și condamnat la închisoare pe un termen de un an, cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de un an și privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul autorităților publice și organizațiilor nestatale din domeniul transportului public pe un termen de doi ani. Instanța a dispus confiscarea sumei de 82.950 de lei, deoarece aceasta constituie bunuri rezultate din activitatea infracțională.
La 11 octombrie 2022, avocatul Ivan Roșca a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și excluderea aplicării confiscării speciale. Apelantul a susținut că aplicarea aceste măsuri nu a fost solicitată de acuzatorul de stat. Ea este 2 excesivă și poate avea consecințe grave asupra inculpatului și soției acestuia, ambii fiind persoane în etate, bolnave și fără alte surse de venit. Instanța urma să țină cont de circumstanțele concrete ale cauzei, inclusiv de rolul superiorilor ierarhici, care au organizat și coordonat activitatea infracțională și au fost principalii beneficiari ai banilor.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2023 apelul a fost respins ca nefondat. Instanța a menționat că banii supuși confiscării provin din activitatea infracțională, iar art. 106 Codul penal prevede confiscarea bunurilor rezultate din infracțiuni. Decizia motivată a fost pronunțată la 04 septembrie 2023.
La 25 septembrie 2023 avocatul Ivan Roșca a declarat recurs. El a solicitat casarea deciziei și a sentinței, în partea referitoare la confiscare, și excluderea aplicării acestei măsuri prin prisma art. 79 Cod penal. Recursul se întemeiază pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală (redacția de până la 01 septembrie 2023). El pretinde că confiscarea nu putea fi dispusă de instanța de judecată din oficiu și că încasarea întregii sume de la condamnat este o măsură disproporționată.
La 06 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței. Curtea Supremă nu a primit vreo referință.
Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 13 decembrie 2018 – 25 noiembrie 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada 10 decembrie 2021 – 29 septembrie 2022. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 27 octombrie 2022 – 05 iulie 2023. La 26 septembrie 2023, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție și a fost distribuit judecătorului Ghenadie Eremciuc. În aprilie 2026, transferului temporar al acestuia la Curtea Supremă de Justiție a fost sistat. La 27 iulie 2026, cauza a fost distribuită judecătorului Vladislav Gribincea.
MOTIVAREA INSTANȚEI
12. Recursul a fost declarat în mai puțin de două luni de la pronunțarea deciziei motivate, adică a fost depus în termen.
Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să califice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).
Recursul a fost depus la 25 septembrie 2023 și este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală (redacția legii de până la 01 septembrie 2023). Potrivit Legii nr. 246/2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Aplicarea confiscării speciale ține de interpretarea legii. 3 Interpretarea legii contrar practicii Curții Supreme de Justiție cade sub incidența erorii prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală. Completul va examina recursul prin prisma acestui temei.
Recurentul susține că judecătorii au greșit când au dispus confiscarea specială în lipsa unei solicitări a procurorului. Condamnatul a recunoscut fapta incriminata și, implicit, mărimea sumei încasate de el nelegitim în urma comiterii infracțiunii. Prima instanță și cea de apel au constatat că suma dispusă spre confiscare reprezintă bun rezultat din infracțiunea comisă. Bunurile provenite din infracțiune nu pot rămâne în patrimoniul făptuitorului, iar, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 106 Cod penal, instanța este obligată să dispună confiscarea specială a acestora, chiar și în lipsa unei solicitări exprese a procurorului (deciziile nr. 1ra-1892/23, §§ 103–104; nr. 1ra-60/26, § 45). Prin urmare, acest argument este vădit neîntemeiat.
Recurentul mai susține că confiscarea specială a întregii sume nu este justificată, având în vedere că o parte din sumele de bani au fost transmise de condamnat altor coparticipanți la comiterea infracțiunii. Confiscarea specială se raportează la participarea la comiterea infracțiunii, nu la utilizarea ulterioară a bunurilor rezultate din infracțiune. Participația la comiterea infracțiunii poate constitui temei pentru confiscarea specială integrală de la un coparticipant judecat într-un proces separat, indiferent de distribuirea ulterioară a sumelor sau bunurilor între coparticipanți (încheierea nr. 1ra-1132/2023, § 21). Obligarea acuzării să dovedească cum banii sau bunurile rezultate din infracțiune au fost folosite de persoanele care au comis împreună infracțiunea ar putea îngreuna considerabil, dacă nu chiar face imposibilă, aplicarea efectivă a confiscării speciale (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-1728/23, § 21). Faptul că confiscarea este dispusă integral de la un coparticipant nu exclude dreptul acestuia de regres împotriva celorlalți coparticipanți, în temeiul art. 811 Cod civil, pentru a pretinde partea care revine coparticipantului respectiv (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-1613/2023, § 22). Prin urmare, și acest argument este vădit neîntemeiat.
Recurentul solicită excluderea confiscării speciale în temeiul art. 79 Cod penal. Această normă se referă la aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege. Ea prevede trei alternative, aplicarea unei pedepse penale sub limita minimă prevăzută de lege, aplicarea unei alte categorii de pedeapsă penală mai blânde din cele prevăzute de art. 63 Cod penal, fie excluderea pedepsei complementare obligatorii. Confiscarea specială nu este o pedeapsă penală. Ea este o măsură de siguranță dispusă în temeiul art. 106 Cod penal. Art. 79 Cod penal nu se aplică în raport cu măsurile de siguranță.
Prin urmare recursul este vădit neîntemeiat și, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în numele legii, 4 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Ivan Roșca împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 5