1ra-916/2023 — Art. 188 alin. 2 lit. b, c, d CP

Leonid Șatilov a fost apărat de avocatul Victor Dimov. Dmitri Cristev a fost apărat de avocații Dmitri Topal și Anna Mihalciuc.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală. Leonid Șatilov și Dmitri Cristev au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii incriminate și condamnați la trei ani de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de patru ani. Instanța a admis parțial acțiunea civilă și a încasat solidar de la Leonid Șatilov și Dmitri Cristev în beneficiul lui Grigorii Ciumertov și Ecaterina Ciumertova cu titlu de prejudiciu moral a câte 10.000 de lei pentru fiecare. Cheltuielile de asistență juridică au fost încasate solidar de la inculpați în beneficiul lui Grigori Ciumertov și Ecaterinei Ciumertova, în sumă de 6.000 de lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată. Cheltuielile judiciare în mărime de 13.836 de lei au fost încasate solidar de la inculpați. Instanța de apel a respins apelurile depuse de procuror, inculpați și avocatul părților vătămate, și a menținut sentința.

La 03 aprilie 2023, avocatul Dmitri Chiseev, în numele părților vătămate Grigorii Ciumertov și Ecaterina Ciumertova, a depus recurs. El solicită casarea deciziei în partea aplicării pedepsei și în partea acțiunii civile și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpații să fie condamnați la cinci ani de închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

Urmărirea penală a fost pornită la 03 iulie 2018 și s-a terminat la 17 ianuarie 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 04 februarie 2019 - 31 octombrie 2020. Instanța de apel a examinat cauza între 20 noiembrie 2020 și 02 martie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 12 iunie 2023. 1 ÎN FAPT

Leonid Șatilov și Dmitri Cristev (împreună cu o altă persoană identificată în cursul urmăririi penale) au fost învinuiți că, la 03 iulie 2018, la ora 01:20, acționând de comun acord în scopul sustragerii mijloacelor bănești și a bunurilor materiale, purtând măști, au pătruns în dormitorul locuinței lui Grigorii Ciumertov, unde, în scopul suprimării voinței persoanelor aflate în somn: Grigorii Ciumertov și soția sa, Ecaterina Ciumertova, au început să o strângă de gât pe ultima cu mâinile, aruncând o funie în jurul gâtului ei și al lui Grigorii Ciumertov. Observând că aceștia au început să opună rezistență activă, inculpații au fugit. Acțiunile inculpaților au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2), lit. b), c) și d) Cod penal.

În cadrul urmăririi penale s-a stabilit că M.F., unul dintre participanții la faptă, nu avea, la momentul comiterii acesteia, vârsta de 14 ani, de la care începe răspunderea penală. Prin ordonanța din 21 noiembrie 2018, s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală și încetarea urmăririi penale în privința lui (f.d. 353, vol. II).

În ședința de judecată din 12 aprilie 2019, avocatul Dmitri Chiseev, în numele părților vătămate, a înaintat acțiunea civilă, solicitând încasarea în mod solidar de la Leonid Șatilov, Natalia Șatilova, Dmitri Cristev, Liubovi Cristeva și M.F. în beneficiul lui Grigorii Ciumertov și Ecaterina Ciumertova a prejudiciului moral în mărime de 100.000 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 6.000 de lei. (f.d. 40, Vol III)

Prin încheierea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, din 12 aprilie 2019, Leonid Șatilov, Natalia Șatilova, Dmitri Cristev, Liubovi Cristeva și M.F. au fost recunoscuți în calitate de parte civilmente responsabilă.

La 31 octombrie 2020, prin sentința Judecătoriei Comrat, Leonid Șatilov și Dmitri Cristev au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii incriminate și condamnați la trei ani de închisoare. În baza art. 90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de patru ani. Instanța a admis parțial acțiunea civilă și a încasat de la Leonid Șatilov și Dmitri Cristev în beneficiul lui Grigorii Ciumertov și Ecaterinei Ciumertova a câte 10.000 de lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral. Cheltuielile de asistență juridică au fost încasate solidar de la inculpați în beneficiul lui Grigorii Ciumertov și Ecaterinei Ciumertova în sumă de 6.000 de lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată. Cheltuielile judiciare în mărime de 13.836 de lei au fost încasate solidar de la inculpați.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, faptul că aceștia nu se află la evidența medicului narcolog sau a medicului psihiatru, precum și caracterizarea lor satisfăcătoare la locul de studii. Circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar ca circumstanțe atenuante au fost reținute minoratul la data comiterii infracțiunii și recunoașterea vinovăției. Având în vedere că fapta a fost săvârșită în perioada minoratului și că, potrivit art. 2 16 Cod penal, se încadrează în categoria infracțiunilor grave, instanța a apreciat că nu există temei pentru liberarea de răspundere penală în baza art. 55 Cod penal. În schimb, au fost considerate incidente dispozițiile art. 79 Cod penal, care permit stabilirea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege. În aceste condiții, aplicând art. 364¹ Cod de procedură penală și art. 70 alin. (3) și art. 79 Cod penal, instanța a concluzionat că aplicarea pedepsei cu închisoarea este necesară, însă executarea efectivă a acesteia nu se impune.

Sub aspectul acțiunii civile, instanța a reținut că pretențiile părților vătămate privind repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată sunt întemeiate doar în privința inculpaților trimiși în judecată. Deși cererea a fost formulată și față de reprezentantul legal al lui M.F., instanța a avut în vedere că prezenta cauză a fost examinată exclusiv în privința inculpaților, fără a fi supuse aprecierii judiciare acțiunile lui M.F.. La momentul pronunțării sentinței, inculpații atinseseră majoratul și puteau răspunde personal, inclusiv patrimonial, pentru faptele comise. Instanța a apreciat că suma de 20.000 de lei, încasată în beneficiul părților vătămate, constituie o despăgubire echitabilă și rezonabilă pentru prejudiciul moral cauzat. În același timp, s-a reținut că părțile vătămate au probat, prin înscrisuri concludente, suportarea cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 6.000 de lei.

La 05 noiembrie 2020, procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Natalia Bolgar, a depus apel. Ea a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați la cinci ani de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Procurorul a susținut că sentința este neîntemeiată în partea privind aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, întrucât nu s-a ținut cont de faptul că inculpații au săvârșit o infracțiune intenționată gravă, comisă cu violență asupra unor persoane în vârstă, cu un grad sporit de pericol social, afectând atât patrimoniul, cât și integritatea fizică a victimelor. Aplicând art. 90 Cod penal, instanța nu a avut în vedere că inculpații au acționat cu intenție directă, conștientizând caracterul ilicit al faptelor, astfel încât aplicarea pedepsei cu suspendare contravine scopurilor pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal.

La 12 noiembrie 2020, Dmitri Chiseev, în numele părților vătămate, a depus apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpații să fie condamnați la trei ani de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Avocatul a solicitat admiterea integrală a acțiunii civile. El a contestat pedeapsa aplicată, cuantumul prejudiciului moral și exonerarea de răspundere a reprezentanților legali și a co-participantului la săvârșirea infracțiunii, M.F.. În urma incidentului, părțile vătămate și-au pierdut capacitatea de muncă pentru o perioadă îndelungată, având în vedere vârsta înaintată. Ele au suferit o traumă psihologică semnificativă, manifestată prin tulburări de somn și afectarea îndelungată a stării psihofiziologice, fiind necesare numeroase investigații medicale și tratament medicamentos. Părțile vătămate nu 3 sunt de acord cu exonerarea de răspundere a reprezentanților legali ai inculpaților pe motivul că aceștia au atins majoratul. Neîntemeiat au fost exonerați de răspundere reprezentanții legali ai lui M.F., care a fost, de asemenea, co-participant la săvârșirea infracțiunii. Nu poate fi acceptat argumentul instanței de fond potrivit căruia vinovăția ultimului nu a fost examinată, pe motiv că acesta nu a atins vârsta răspunderii penale, întrucât această împrejurare nu exclude posibilitatea recunoașterii reprezentanților săi legali în în calitate de persoane civilmente responsabile. Avocatul a susținut că aplicarea suspendării condiționate în privința inculpaților contravine art. 90 Cod penal, nefiind justificată prin circumstanțele cauzei și persoana acestora. Prevederile art. 79 Cod penal nu impun aplicarea suspendării, ci doar permit reducerea pedepsei. Inculpații nu și-au recunoscut vinovăția, nu au reparat prejudiciul și s-au eschivat de la urmărirea penală, inclusiv prin distrugerea probelor, ceea ce exclude aplicarea unei pedepse condiționate. Instanța a reținut eronat lipsa circumstanțelor agravante, fiind incidente prevederile art. 77 lit. e) Cod penal, întrucât infracțiunea a fost comisă asupra unor victime aflate în stare de neputință (vârstă înaintată și în stare de somn), precum și art. 77 lit. h) Cod penal, având în vedere violența exercitată asupra acestora. Caracterul deosebit de grav al faptei, tentativa de a înlătura urmele infracțiunii și lipsa reparării prejudiciului sunt împrejurări care exclud aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

La 17 iunie 2021, inculpatul Leonid Șatilov a depus apel. El a solicitat repunerea în termen, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare. El a susținut că, deși cauza a fost examinată în conformitate cu art. 364¹ Cod de procedură penală, în realitate el nu a săvârșit infracțiunea respectivă și nu își recunoaște vinovăția. În cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, el a adoptat o asemenea poziție sub influența presiunilor exercitate de către colaboratorii poliției, întrucât aceștia i-au spus că este necesar să descopere infracțiunea și că, fiind la acel moment minori, nu vor fi pedepsiți deloc, iar cauza va fi încetată. Apelantul a indicat că a primit copia sentinței la 02 iunie 2021, în cadrul examinării cauzei la Curtea de Apel Comrat.

La 17 iunie 2021, și inculpatul Dmitri Cristev a depus apel. El a solicitat repunerea în termen, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare. Inculpatul a susținut că, prin recunoașterea vinovăției și acceptarea procedurii simplificate, s-a autoincriminat și i-a incriminat pe Leonid Șatilov și M.F., inducând instanța în eroare. El a afirmat că a recunoscut o faptă pe care nu a comis- o, fiind influențat de avocatul desemnat din oficiu, care l-a convins că probele sunt incontestabile și că riscă pedeapsă cu închisoarea dacă nu își recunoaște vina. Pe parcursul urmăririi penale el nu și-a recunoscut implicarea, iar mama sa, în calitate de reprezentant legal, i-a susținut constant nevinovăția, însă avocatul nu a întreprins demersuri în acest sens și nici nu a solicitat audierea acesteia. Inculpatul nu a fost prezent la pronunțarea sentinței, fiind încorporat în armată, și a primit 4 copia acesteia abia la 02 iunie 2021, în cadrul examinării cauzei la Curtea de Apel Comrat.

La 19 ianuarie 2023, Curtea de Apel Comrat a admis cererile inculpaților privind repunerea în termen și a respins toate apelurile. Instanța a apreciat că susținerile inculpaților privind nevinovăția sunt neîntemeiate și infirmate de ansamblul probelor administrate, inclusiv de declarațiile lor inițiale de recunoaștere a vinovăției. Pedeapsa de trei ani de închisoare, cu aplicarea art. 79 și art. 90 Cod penal, a fost corect individualizată în raport cu gravitatea faptei, lipsa antecedentelor penale, minoratul inculpaților și circumstanțele atenuante, respingând cererea procurorului de agravare a sancțiunii. Cu referire la acțiunea civilă, instanța a constatat că despăgubirile morale stabilite sunt echitabile și rezonabile, iar soluția primei instanțe privind persoanele obligate și cuantumul acestora este legală și corespunzător motivată. Decizia motivată a fost pronunțată la 02 martie 2023.

La 03 aprilie 2023, avocatul Dmitri Chiseev, în numele părților vătămate, a depus recurs, fără a indica vreun temei prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. El a reiterat argumentele relatate în cererea de apel (vezi para. 14). El consideră pedeapsa exagerat de blândă în raport cu fapta infracțională și își exprimă dezacordul față de cuantumul despăgubirilor acordate pentru dauna morală.

La 12 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nu a primit vreo referință.

Articolul 2037 Cod Civil prevede următoarele: „Articolul 2037. Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral 5 (1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recurentul nu a invocat vreun temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, însă vizează două aspecte: pedeapsa, pe care părțile vătămate o consideră prea blândă, și mărimea mică a despăgubirii pentru dauna morală.

Completul notează că orice critică adusă pedepsei aplicate de judecător trebuie să fie examinată conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală se referă la individualizarea pedepsei contrar prevederilor legale. Recurentul nu indică în mod concret prevederile legale încălcate de instanța de apel la individualizarea pedepsei, limitându-se, în esență, la exprimarea unui dezacord față de soluția adoptată. Acesta critică aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, invocând faptul că inculpații în apel au pledat nevinovați. Avocatul susține că instanța urma să aplice prevederile art. 70 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de cinci ani de închisoare, reprezentând reducerea la jumătate a maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea incriminată. 6

Completul reține că, în prima instanță, condamnații, prin înscrisuri autentice, au solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, în baza art. 364¹ Cod de procedură penală. Ei au recunoscut integral faptele imputate și au solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală și nu au cerut administrarea de probe noi. Deși în faza apelului inculpații au pledat nevinovați, instanța de apel a calificat aceste declarații drept o strategie de apărare, iar această concluzie nu a fost contestată de către inculpați, devenind definitivă în această parte. Potrivit pct. 19 și 26 din Hotărârea Plenului Curtea Supremă de Justiție nr. 13, din 16 decembrie 2013, după admiterea cererii de judecare a cauzei în procedură simplificată, inculpatul și apărătorul acestuia nu mai pot renunța ulterior la această opțiune, iar o eventuală renunțare exprimată în cursul procesului nu poate fi admisă.

Aplicarea art. 90 Cod penal ține de discreția instanței, iar intervenția în recurs este posibilă doar în cazul neîntrunirii condițiilor legale. Recurentul nu a indicat normele încălcate, limitându-se la exprimarea unui dezacord și la propunerea unei alte modalități de individualizare a pedepsei, critici ce nu constituie temei de casare. Prin urmare, recursul nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Practica Curții Supreme de Justiției este clară în această materie. Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală a fost aplicat în mod similar în toate cauzele examinate începând cu august 2024. Prin urmare, recursul nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Avocatul critică soluția adoptată asupra acțiunii civile, invocând nelegalitatea acesteia atât în ceea ce privește determinarea persoanelor obligate la repararea prejudiciului, cât și în privința mărimii despăgubirilor stabilite. Recurentul nu a indicat expres temeiul de recurs, însă criticile formulate se încadrează în dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare până la 01 septembrie 2023, se referă la motivarea deciziei instanței de apel.

Avocatul a criticat soluția de încasare a prejudiciului moral direct de la condamnați, dar nu de la reprezentanții lor legali. La momentul săvârșirii faptei Leonid Șatilov și Dmitri Cristev erau minori. La data pronunțării sentinței aceștia dobândiseră capacitate deplină de exercițiu, în sensul art. 26 Cod civil. Ca urmare, antrenarea răspunderii subsidiare a reprezentanților legali nu se mai justifică. Instanța a procedat corect dispunând încasarea prejudiciului direct de la condamnați. Sub acest aspect recursul este vădit neîntemeiat.

Completul nu poate reține argumentele avocatului părților vătămate referitoare la încasarea prejudiciului și de la reprezentantul legal al lui M.F.. Din conținutul acțiunii civile rezultă că părțile vătămate au solicitat repararea solidară a prejudiciului moral de la reprezentantul legal al acestuia. Totuși, din actele cauzei rezultă că fapta a fost comisă în coautorat de trei persoane, una dintre acestea 7 neavând vârsta cerută de lege pentru atragerea la răspundere penală. Prin ordonanța din 21 noiembrie 2018, s-a dispus scoaterea minorului de sub urmărire penală și încetarea procesului penal în privința lui. Prin încheierea din 12 aprilie 2019, mama lui M.F. a fost recunoscută în calitate de parte civilmente responsabilă. Instanța a respins însă cerința de încasare a prejudiciului moral și de la aceasta, reținând că în privința faptelor lui M.F. nu a fost formulată o apreciere juridică în cadrul procesului penal. Completul împărtășește această concluzie. Această soluție nu exclude dreptul părților vătămate de a se adresa separat cu o acțiune civilă împotriva lui M.F., în condițiile procedurii civile. Prin urmare, sub acest aspect recursul este vădit neîntemeiat.

Cu privire la critică adusă cuantumului prejudiciului moral încasat, completul reține că părțile vătămate au solicitat în fața primei instanțe acordarea sumei totale de 100.000 de lei. Instanța a acordat fiecărei părți vătămate câte 10.000 de lei, soluție menținută de instanța de apel. Recurentul solicită ca suma solicitată să fie încasată integral.

Curtea Supremă de Justiție a menționat că, în cazul aducerii atingerilor drepturilor personal nepatrimoniale prin comiterea infracțiunii, existența prejudiciului moral se prezumă, discuția axându-se pe întinderea acestui prejudiciu (vezi încheierile nr. 1ra-659/2023, §§ 28-29, 1ra-1479/2023, §§ 14-15). Potrivit art. 2037 Cod civil, cuantumul despăgubirilor se stabilește în funcție de natura și gravitatea prejudiciului, de gradul de vinovăție al autorului și de măsura în care suma acordată asigură o satisfacție echitabilă victimei (vezi încheierea nr. 1ra- 569/2023, § 29).

Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 6 prevede că despăgubirea acordată pentru prejudiciul moral nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de CtEDO în cazuri similare. Reprezintă cazuri similare acelea în care a fost comisă o abatere similară, iar hotărârea este pronunțată împotriva Republicii Moldova sau a unei țări cu o dezvoltare economică comparabilă cu cea a Republicii Moldova (încheierea nr. 1ra-754/2024, § 45). Din art. 2037 Cod civil rezultă implicit obligația judecătorului de a justifica mărimea despăgubirii oferite cu titlu de prejudiciu moral. Atunci când oferă despăgubiri care diferă considerabil de sumele acordate în mod obișnuit pentru delicte similare, judecătorul are obligația să motiveze mai detaliat decizia sa prin prisma criteriilor menționate de art. 2037 Cod civil (încheierea nr. 1ra-569/23, §§ 28-29).

Avocatul părților vătămate a susținut că victimele au suportat prejudicii semnificative, constând în suferințe fizice și psihice de durată, tulburări de somn, anxietate și afectarea stării de sănătate, fiind necesare investigații medicale și tratament. Totodată, rapoartele de expertiză medico-legală confirmă că ambelor părți vătămate le-au fost cauzate leziuni corporale ușoare prin acțiunea unui obiect dur contondent. (f.d. 41, Vol I) 8

Suma de 10.000 de lei, încasată în favoarea fiecărei părți vătămate este destul de mică în raport cu gravitatea excepțională a faptelor și cu trauma psihică produsă victimelor. Ea este mult mai mică decât despăgubirile acordate de Curtea Supremă de Justiție. Deși au acordat o despăgubire mică, nici prima instanță, nici cea de apel nu a motivat convingător de ce a acordat anume această despăgubire. Atacul asupra victimelor infracțiunii a avut loc într-un spațiu care ar trebui să confere siguranță maximă. Victimele dormeau, fiind exclusă orice posibilitate de apărare. Un asemenea atac ar provoca în mod obișnuit un sentiment puternic de frică. Agresiunea exercitată asupra unor zone vitale, precum gâtul, nu reprezintă doar o vătămare corporală, ci un act de dominare care induce victimei teama iminentă de moarte. Acest sentiment a fost intensificat de faptul că condamnații purtau măști pe față. Asemenea acțiuni depășesc pragul unor suferințe fizice trecătoare, declanșând traume profunde manifestate prin insecuritate cronică, panică și alterarea gravă a echilibrului emoțional pe termen lung. Din materialele cauzei rezultă că suferințele părților civile au fost intensificate și de pedeapsa aplicată condamnaților. Instanța apreciază că suma de 16.500 de lei, încasată de la fiecare inculpat în beneficiul fiecărei părți vătămate, va constituie o despăgubire echitabilă și proporțională pentru prejudiciul moral cauzat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) și 4), art. 435 alin. (2) lit. d) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de avocatul Dmitri Chiseev, în numele părților vătămate, în partea încasării prejudiciului moral; Casează decizia Curţii de Apel Comrat din 19 ianuarie 2023 și sentința Judecătoriei Comrat din 31 octombrie 2020 în această parte, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre prin care dispune încasarea cu titlu de prejudiciu moral: a. de la Leonid Șatilov, câte de 16.500 (șaisprezece mii cinci sute) de lei în beneficiului lui Ecaterina Ciumertova și Grigorii Ciumertov; b. de la Dmitri Cristev, câte de 16.500 (șaisprezece mii cinci sute) de lei în beneficiului lui Ecaterina Ciumertova și Grigorii Ciumertov; În rest, respinge ca inadmisibilă cererea de recurs și menține celelalte dispoziții ale sentinței și ale deciziei. Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Vladislav Gribincea 9