1ra-673/2023 — Art. 145 alin. 2 lit. i, j, art. 186 alin. 2 lit. b,d CP

Grigore Bardier a fost apărat de avocații Pavel Savițchi, Igor Gandrabur și Lilian Osoianu.

Cauza a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 17 august 2021, Grigore Bardier a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j) și 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal. El a fost condamnat la nouă ani de închisoare. La 13 decembrie 2022, instanța de apel a respins apelurile și a menținut sentința.

La 13 martie 2023, succesorul părții vătămate, Tatiana Cebotari, a depus recurs în care solicită casarea deciziei și emiterea unei hotărâri echitabile.

Urmărirea penală în această cauză a fost pornită la 10 octombrie 2016 și s-a terminat la 24 martie 2017. La 05 mai 2017, cauza penală în privința lui Grigore Bardier a fost disjunsă de cauza penală în privința lui Ion Margina (f.d. 24-25, vol. III). Prima instanță a examinat cauza în perioada 18 mai 2017 – 17 august 2021. Instanța de apel a examinat cauza între 29 septembrie 2021 și 13 decembrie 2022. Dosarul a ajuns în instanța de recurs la 02 mai 2023. ÎN FAPT

Grigore Bardier a fost învinuit că, la 09 octombrie 2016, în intervalul orelor 22:00–22:30, pe o stradă dintr-un sat din r-nul Rezina, împreună cu o altă persoană (în privința acesteia cauza penală a fost disjunsă), în urma unui conflict spontan, au aplicat victimei minore I. C. multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului, toracelui și abdomenului, cauzându-i leziuni corporale grave care au dus la decesul victimei. Acțiunile lui Grigore Bardier au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal - vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, comisă de două persoane, care a provocat decesul. 1

Grigore Bardier a mai fost învinuit că, la 09 octombrie 2016, în intervalul orelor 22:00–22:30, pe o stradă dintr-un sat din r-nul Rezina, împreună cu o altă persoană (în privința acesteia cauza penală a fost disjunsă), după ce a aplicat lovituri victimei I.C., a sustras din buzunarul acestuia un telefon mobil de model „Samsung”, în valoare de 1200 de lei, prin ce i-a cauzat un prejudiciu material considerabil.

La 23 mai 2019, procurorul în Procuratura Rezina, Ion Bernaz, a modificat învinuirea, în sensul agravării (f.d.138-139, vol. III). Acțiunile lui Grigore Bardier au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal și art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

La 17 august 2021, prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, Grigore Bardier a fost recunoscut vinovat și condamnat după cum urmează: Infracțiunea Pedeapsa Art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală Art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, nouă ani de închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis Instanța a admis parțial acțiunea civilă și a dispus încasarea din contul lui Grigore Bardier în beneficiul succesorului părții vătămate, Tatiana Cebotari, a prejudiciului material în sumă de 14.465,40 de lei și a prejudiciului moral în sumă de 350.000 de lei. Instanța a mai soluționat soarta corpurilor delicte.

Instanța a reținut că vinovăția lui Grigore Bardier a fost dovedită prin probele administrate, inclusiv declarația succesorului părții vătămate, Tatiana Cebotari. Martorii Ruslan Dorogan, Serghei Popovici, Vadim Negruța și Vitalie Chihaia au confirmat că, la 09 octombrie 2016, Grigore Bardier a recunoscut că, împreună cu Ion Margina, i-a aplicat lovituri lui I.C. Aceeași împrejurare a fost confirmată de Nina Gamarța, care a relatat că, ulterior, la domiciliul bunicii lui Grigore Bardier, acesta i-a comunicat că, împreună cu fiul ei, l-au bătut pe I.C. Aceste declarații coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu concluziile raportului de expertiză judiciară, din care rezultă că Grigore Bardier, în calitate de coautor, a aplicat lovituri victimei, în rezultatul cărora a survenit decesul acesteia. Cu referire la învinuirea de furt, instanța a reținut că însuși inculpatul Grigore Bardier a recunoscut sustragerea telefonului mobil de la victimă, aflată în stare de inconștiență, și că a aruncat cartela SIM într-o fântână. Instanța a apreciat că ansamblul probelor administrate este suficient pentru a 2 demonstra, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existența faptelor incriminate și vinovăția inculpatului.

Instanța a constatat că fapta imputată lui Grigore Bardier, prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, a fost săvârșită la 09 octombrie 2016, iar termenul de prescripție a tragerii la răspundere penală, inclusiv în raport cu minoratul inculpatului, a expirat. Prin urmare, instanța a reținut că Grigore Bardier urmează a fi liberat de răspundere penală. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea faptelor comise, de vârsta inculpatului, de lipsa antecedentelor penale și a circumstanțelor agravante. Minoratul inculpatului a fost apreciat ca circumstanță excepțională prevăzută de art. 79 Cod penal.

La 01 septembrie 2021, avocatul Igor Gandrabur, în interesele lui Grigore Bardier, a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței în partea învinuirii înaintate în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal și pronunțarea unei hotărâri de achitare. Apărarea susține că G.B nu a aplicat lovituri victimei, acestea au fost aplicate exclusiv de coautor, iar aceste circumstanțe sunt confirmate prin declarațiile lor. Niciun martor nu a indicat direct aplicarea loviturilor de către Grigore Bardier. Apărarea a mai contestat concluziile instanței privind participarea lui Grigore Bardier la transportarea și abandonarea victimei. Prin declarațiile martorului Vadim Bencheci nu se probează implicarea activă a inculpatului la comiterea faptelor. El critică și modul de interpretare a raportului de expertiză medico-legală, invocând că expertul a indicat doar posibilitatea producerii leziunilor de către una sau mai multe persoane, fără a stabili în mod categoric existența unei pluralități de autori. Inculpatul avea frică de coautor, astfel s-a subordonat cerințelor acestuia. Totodată, a invocat lipsa probelor directe și caracterul prezumtiv al concluziilor instanței.

La 01 septembrie 2021, succesorul părții vătămate, Tatiana Cebotari, a declarat apel. Ea a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să i se stabilească o pedeapsă echitabilă, iar acțiunea civilă să fie admisă integral. Ea a invocat conduita inculpatului, inclusiv încorporarea în serviciul militar, care ar fi tergiversat examinarea cauzei. A arătat că inculpatul nu a contribuit la cheltuielile funerare și nu a reparat prejudiciul. A subliniat gravitatea suferințelor morale, pierderea sprijinului material și afectiv, precum și caracterul insuficient al prejudiciului moral în mărime de 350.000 de lei.

La 13 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a respins apelurile și a menținut sentința. Instanța de apel a conchis că probele prezentate în instanța de fond au demonstrat clar vinovăția condamnatului și au fost suficiente pentru a susține acuzațiile. Ea a subscris motivării primei instanțe. Instanța de apel a respins argumentul apărării privind nevinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal. Ea a constatat că participarea directă și efectivă a lui Grigore Bardier la aplicarea loviturilor asupra victimei I. C. și la ascunderea cadavrului rezultă din declarațiile martorilor și din 3 coroborarea acestora cu raportul de expertiză medico-legală și procesele-verbale de cercetare la fața locului. Eventualele contradicții dintre declarațiile inculpatului și ale coautorului nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a acestuia. Fapta a fost săvârșită cu deosebită cruzime, prin aplicarea mai multor lovituri, care au provocat suferințe grave și prelungite victimei. Lipsa unei înțelegeri prealabile între coautori nu afectează încadrarea juridică a faptei, care se menține ca omor intenționat comis de două persoane.

Instanța de fond a individualizat pedeapsa în mod corespunzător, aplicând inculpatului nouă ani de închisoare cu executare în penitenciar de tip închis, sancțiune proporțională cu gravitatea infracțiunii și cu vârsta minorului la data comiterii acesteia. Instanța a respins argumentul succesorului părții vătămate, Tatiana Cebotari, care susținea că, potrivit art. 145 alin. (2) Cod penal, inculpatului urma să i se aplice o pedeapsă de minimum 10 ani de închisoare. Instanța a reținut că, la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul avea 14 ani, iar art. 70 alin. (3) Cod penal prevede că pentru infracțiunile comise de minori termenul pedepsei se calculează din maximul închisorii prevăzut de lege, redus la jumătate. În aceste condiții, instanța de fond a aplicat corect prevederile legale, stabilind o pedeapsă echitabilă de nouă ani de închisoare. Totodată, cuantumul prejudiciului moral și material a fost determinat în mod echitabil, ținându-se cont de suferințele cauzate și de posibilitățile materiale ale inculpatului. Decizia motivată a fost pronunțată la 14 februarie 2023.

La 13 martie 2023, succesorul părții vătămate, Tatiana Cebotari, a depus recurs, fără a indica vreun temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Recurentul solicită casarea deciziei și pronunțarea unei hotărâri echitabile. Ea critică evaluarea probelor de către instanța de apel, care a determinat aplicarea unei pedepse prea blânde în baza art. 145 alin. (2) lit. i) și j) Cod penal, de nouă ani de închisoare, or, în temeiul art. 70 alin. (3) Cod penal, urma a-i fi stabilită o pedeapsă de 10 ani de închisoare. Totodată, solicită tragerea la răspundere a inculpatului pentru inducerea în eroare a organelor de încorporare în Armata Națională, fiind încorporat la 22 iulie 2020 de către CMT Orhei, în contradicție cu „Regulamentul cu privire la încorporarea cetățenilor în serviciul militar în termen sau în termen redus”, ceea ce a determinat anularea repetată a ședințelor de judecată și tergiversarea examinării cauzei, în scopul evitării răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în legătură cu intervenirea prescripției.

La 02 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat părților depunerea referinței la recurs. La 05 mai 2025, procurorul din cadrul Secției Judiciar Penale a Procuraturii Generale, Sergiu Crijanovschi, a depus referință în care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Cererea de recurs a fost depusă până la 01 septembrie 2023. La acea dată, partea relevantă a art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală era următoarea: „(1) Hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: … 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.”

Art. 79 alin. (1) Cod penal prevede următoarele: „(1) Ținând cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională. Săvârșirea infracţiunii de către persoanele care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Instanța de recurs nu poate verifica oportunitatea soluției date de instanțele inferioare, atâta timp cât aceasta este legală. Totuși, legea nu interzice recalificarea considerentelor invocate în recurs (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul vizează aspecte ce țin de individualizarea și stabilirea pedepsei, fără a indica în mod expres un temei dintre cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Având în vedere motivele recursului, acesta urmează a fi examinat prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală se referă la individualizarea pedepsei contrar prevederilor legale. Din alin. (1) al acestui articol rezultă că în recurs sunt reparate doar „erorile de drept”. Astfel, doar în cazul individualizării sancțiunii contrar legii există temeiul de recurs prevăzut de pct. 10). În recurs sunt reiterate argumentele prezentate în apel, referitoare la 5 aplicarea eronată a art. 70 și art. 79 Cod penal, ce au dus la stabilirea unei pedepse prea blânde în raport cu gravitatea faptei, soldate cu decesul unei persoane. Curtea Supremă de Justiție reține că, potrivit pct. 13 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 8/2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea constituie, de drept, o circumstanță excepțională. După cum rezultă din art. 79 alin. (1) Cod penal, „circumstanţele excepţionale” vizează scopul şi motivele faptei, personalitatea vinovatului în cazul existenţei circumstanţelor excepţionale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului şi comportamentul acestuia pînă la săvârșirea infracţiunii, în timpul şi după săvârșirea infracţiunii. Având în vedere că minoratul este prevăzut de lege ca o circumstanță excepțională, aplicarea unei pedepse mai blânde în temeiul art. 79 Cod penal, inclusiv în coroborare cu prevederile art. 70 Cod penal, nu poate ridica o problemă de legalitate. Oportunitatea acestei decizii nu poate fi verificată în recurs. Prin urmare, recursul nu se încadrează la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Art. 427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală a fost aplicat în mod similar în cauzele nr. 1ra-625/2023, 1ra-897/2023, 1ra-1038/2023, 1ra-1248/202, 1ra-1541/2023 și Curtea Supremă de Justiție va urma această abordare în viitor.

Din motivele expuse supra, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul succesorul părții vătămate, Tatiana Cebotari, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2022. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 6