1ra-415/2024 — Art. 201-1 alin. 1, lit. a, b CP

Ion Covalenco s-a născut în anul 1994 în r-nul Comrat. El a fost apărat de avocatul Victor Dimov.

Ion Covalenco a fost învinuit că, la 09 noiembrie 2022, aproximativ la ora 03:00, aflându-se în satul Cioc-Maidan, UTA Găgăuzia, în stare de ebrietate, în timp ce se deplasa împreună cu concubina sa, Maria Malai, a ridicat-o cu forța în brațe, după care i-a dat drumul în mod intenționat, provocând căderea acesteia la sol. În continuare, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu un obiect dur contondent peste diferite părți ale corpului, preponderent în regiunea feței și a capului, manifestând în continuare un comportament agresiv față de victimă. Ajungând în fața casei părinților săi, a constrâns-o prin violență să intre în locuință, iar împotriva voinței acesteia a izolat-o intenționat într-o anexă a gospodărie, blocând ieșirea cu mai mulți saci. Victima a reușit să anunțe polițistul de sector, care a intervenit și a eliberat-o. Conform raportului de expertiză medico-legală din 06 februarie 2023, victimei i-au fost cauzate leziuni corporale prin lovituri aplicate cu pumnii și cu un obiect dur cu suprafață redusă, în special în regiunea feței și a capului, leziuni care au determinat o tulburare temporară a sănătății și se califică drept vătămare corporală ușoară. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1), lit. a), b) Cod penal.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală. La 07 iunie 2023, prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Central, Ion Covalenco a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la un an de închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Instanța a soluționat și chestiunea cheltuielilor judiciare. La stabilirea pedepsei s-a luat în considerare gradul de pericol social al faptei, circumstanțele atenuante și agravante, precum și comportamentul inculpatului în timpul și după săvârșirea infracțiunii, conform principiului individualizării răspunderii penale. Instanța a reținut că inculpatul are antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru o faptă similară, însă este caracterizat pozitiv la locul de trai. Având în vedere că infracțiunea se încadrează în categoria celor de gravitate medie și lipsind circumstanțele excepționale care să justifice aplicarea art. 79 Cod penal, instanța a apreciat că reeducarea și atingerea 1 scopurilor pedepsei pot fi realizate doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.

La 21 iunie 2023, avocatul Victor Dimov, în interesele lui Ion Covalenco a depus apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în privința condamnatului, să fie suspendată executarea pedepsei în baza art. 90 Cod penal. Avocatul a susținut că pedeapsa este prea aspră, inculpatul recunoscând vinovăția și căindu-se de faptele comise. Instanța ar fi apreciat greșit necesitatea aplicării unei pedepse privative de libertate. Inculpatul a fost anterior condamnat pentru o infracțiune similară la muncă neremunerată în folosul comunității, însă antecedentul penal este stins. Acesta are la întreținere trei copii minori, iar mama lor nu este încadrată în câmpul muncii. Totodată, partea vătămată nu are pretenții, aspect invocat ca circumstanță atenuantă.

La 22 iunie 2023, procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Comrat, Larisa David, a depus apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Ion Covalenco să fie condamnat la doi ani și șase luni de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Procurorul a invocat că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune similară și prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Central din 14 noiembrie 2021 a fost condamnat la pedeapsă sub formă de 120 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Apelantul a susținut că pedeapsa stabilită în prezenta cauză este prea blândă și nu va contribui la corectarea și reeducarea condamnatului.

La 04 decembrie 2023, Curtea de Apel Comrat a respins apelurile și a menținut sentința. Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apărării și ale acuzării privind stabilirea pedepsei contrar legii, constatând că instanța de fond a respectat principiul individualizării pedepsei. La stabilirea pedepsei de un an de închisoare instanța de fond a ținut cont de antecedentele acestuia pentru o infracțiune similară, comisă față de soția sa, precum și de caracteristica pozitivă de la domiciliu și lipsa evidenței la medicul narcolog și psihiatru. Ca circumstanță atenuantă a fost reținută recunoașterea vinovăției, iar ca circumstanță agravantă- recidiva pentru o faptă similară. Instanța de apel a respins argumentele apărării privind aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, inclusiv sub incidența art. 90 Cod penal, reținând că pedeapsa anterioară, neprivativă de libertate, nu și-a atins scopul de reeducare, întrucât inculpatul nu a tras concluziile necesare și a săvârșit din nou o infracțiune împotriva familiei.

La 02 februarie 2024, procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Lilia Sîrbu, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală. Ea solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare. Procurorul susține că, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare în limita minimă. Nu au fost luate în considerație lipsa circumstanțelor atenuante, prezența celor agravante, și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară. După comiterea 2 infracțiunii inculpatul nu a întreprins nicio acțiune pentru a-și cere scuze, pentru a acorda ajutor concubinei sale, nu a chemat ambulanța, dar a continuat activitatea sa cotidiană, ceea ce demonstrează atitudinea cinică față de consecințele acțiunilor sale. Consideră că stabilirea unei pedepse mai blânde ar fi percepută ca o atitudine tolerantă a statului față de comportamentul prejudiciabil și ar diminua încrederea societății și a victimelor violenței în familie în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, arătând că o pedeapsă prea blândă nu ar fi suficientă nici pentru corectarea inculpatului, nici pentru prevenirea comiterii unor noi infracțiuni.

La 01 aprilie 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nimeni nu a depus referință.

Urmărirea penală a fost pornită la 02 februarie 2023 și s-a terminat la 04 aprilie 2023. Prima instanță a examinat cauza în perioada 12 aprilie - 07 iunie 2023. Instanța de apel a examinat cauza între 05 iulie și 04 decembrie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 01 aprilie 2024.

Art. 434 Cod de procedură penală stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Instanța nu poate admite recursul pe alte temeiuri decât cele invocate (decizia CSJ nr. 1ra-854/2022, § 85). Instanța de recurs nu poate verifica oportunitatea soluției date de instanțele inferioare, atâta timp cât aceasta este legală. Totuși, legea nu interzice recalificarea considerentelor invocate în recurs (decizia CSJ nr. 1ra-1520/2023).

Recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală. Aceste temeiuri se referă la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege și că hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Procurorul contestă blândețea pedepsei aplicate, invocând că pentru corectarea și reeducarea condamnatului este necesară o pedeapsă mai aspră. Interpretarea sistematică a temeiurilor de recurs indică faptul că orice critică adusă motivării pedepsei aplicate de judecător trebuie examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. O interpretare conform căreia motivarea pedepsei ar putea fi evaluată în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ar face ca pct. 5) să devină practic inoperant, ceea ce este inadmisibil. Prin urmare, recursul poate fi examinat doar prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală există exclusiv atunci când pedeapsa stabilită de instanță nu respectă limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Asemenea argumente nu au fost invocate în recurs. Prin urmare, recursul este inadmisibil, deoarece nu se 3 încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-754/2024, § 50).

Din considerentele menționate mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Lilia Sîrbu împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 04 decembrie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Ghenadie Eremciuc Alexandru Negru 4