4-1re-12/2018 — Art.42,145 alin.2 lit.a,i,j, 42, 188 alin.2 lit.b,c,d,e CP

Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 iunie 2015, Maliuta Alexandr a fost condamnat în baza art. 42, 188 alin.(2) lit.b),c),d),e) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Tot el, Maliuta A. a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Prin aceiași sentință au fost condamnați Gogu R. și Brînza R. în privința cărora recurs în anulare nu este declarat și cauza nu se examinează. A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat în mod solidar de la inculpații Gogu R., Maliuta A. și Brînză R. în beneficiul succesorului părții vătămate Catana Elena suma de xxx lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de xxx lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Pentru a se pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Maliuta Alexandr, activând în calitate de paznic al Xxx amplasat pe adresa 1 mun. Xxx, str. Xxx şi cunoscând cu certitudine că în punctul nr.xxx de control a companiei date se află mai multe safeuri în care se păstrează surse băneşti, aproximativ la începutul lunii august 2013, s-a întâlnit cu Gogu R. şi Brînza R. la domiciliul ultimului, amplasat pe adresa mun. Xxx, str. Xxx, unde, la iniţiativa lui Gogu R., au decis de comun acord să sustragă banii. Astfel, Gogu R., Maliuta A. şi Brînza R. au întocmit un plan criminal de sustragere a surselor băneşti şi care urma a fi realizat în viitorul apropiat, şi anume în ziua în care Maliuta Alexandr va fi în serviciul diurn la Xxx. Repartizând din timp rolurile, pentru a înlesni săvârşirea infracţiunii, la propunerea lui Gogu Roman, Maliuta Alexandr în ziua în care va fi în serviciul diurn la Xxx, în momentul potrivit va deschide uşa de la intrare în punctul nr. xxx de control al Xxx, despre care fapt va informa pe Gogu R. și Brînza R. Ulterior, Maliuta Alexandr sub un pretext formal va lua cu sine al treilea paznic, pentru ca ultimul să nu întreprindă măsuri în curmarea săvârșirii infracţiunii, în acest timp, Brînza Roman va rămâne de pândă, iar Gogu R. va pătrunde în punctul de control al companiei nominalizate şi va sustrage sursele băneşti aflate în safeuri. Luând în consideraţie faptul că în punctul de control se va afla permanent şeful de post a serviciului diurn, conform planului criminal, Gogu Roman fiind mascat, după ce va pătrunde în punctul de control al Xxx, îl va imobiliza sau ataca pe paznicul dat pentru a putea sustrage banii. După intrarea în posesia banilor, Gogu Roman şi cu Brînza Roman vor părăsi locul săvârșirii infracţiunii, iar Maliuta Alexandr, rămânând pe teritoriul Xxx, va închide uşa de la intrarea în punctul de control nr. xxx. Ulterior săvârșirii infracţiunii, banii sustraşi îi vor împărţi în egalitate între Maliuta A., Gogu R. şi Brînza R.. Astfel, la 15 august 2013, Maliuta Alexandr, urmărind scopul atacului asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, acţionând cu intenţie directă, dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, prevăzând urmările lor şi dorind în mod conştient survenirea acestor urmări, urmând planul criminal stabilit, aflându-se în serviciul diurn la Xxx a fost contactat telefonic de Gogu R. care i-a comunicat că, se porneşte împreună cu Brînza Roman la întreprinderea nominalizată. În acest timp Gogu R. a luat o rangă metalică, o şurubelniţă şi un cuţit, şi împreună cu Brînza R. au plecat în apropierea Xxx, amplasat pe adresa mun. Xxx, str. Xxx, unde s-au oprit în aşteptarea semnalului ce urma a fi dat 2 de Maliuta Alexandr, despre care fapt l-au şi informat. Ultimul, conform planului criminal, a procurat din timp o sticlă cu rachiu, pentru a fi consumată împreună cu şeful de post al serviciului diurn din acea zi, Catana Alexandru, după care, aşteptând până ce ultimul va adormi, aproximativ la ora 23:30, a descuiat uşa de la intrarea din stradă în punctul nr. xxx de control al Xxx, despre ce a informat pe Gogu Roman şi Brînza Roman În continuarea acţiunilor sale Maliuta A., sub pretextul verificării teritoriului, a luat cu sine pe al treilea paznic, Babin Nicolae, pentru ca ultimul să nu întreprindă măsuri în curmarea săvârșirii infracţiunii. Peste aproximativ 10 minute de la primirea semnalului de la Maliuta A., Gogu Roman, lăsându-l pe Brînza Roman de pândă, fiind mascat, prin acces liber a pătruns în punctul de control menţionat unde, folosind o rangă metalică pregătită din timp, a început să deschidă safeul aflat în punctul de control în cauză. În acest timp, din cauza zgomotului produs de Gogu Roman, s-a trezit din somn paznicul Catana A. care a întreprins măsuri în scopul curmării acţiunilor criminale ale lui Gogu R. şi reţinerii acestuia, dar a fost atacat de Gogu R. în scopul continuării sustragerii bunurilor fiindu-i aplicate multiple lovituri cu ranga metalică în partea capului şi câteva lovituri cu cuţitul în partea cutiei toracice în rezultatul cărora Catana A. a decedat pe loc. După săvârșirea omorului, având scopul ascunderii urmelor crimei, în vederea realizării intenţiei criminale până la capăt şi anume omorul săvârşit, inclusiv atacul tâlhăresc săvârșit asupra lui Catana Alexandru. Gogu Roman, comunicând lui Brînza Roman că l-a omorât pe Catana A., împreună cu acesta au părăsit locul săvârșirii infracţiunii, deplasându-se la domiciliul ultimului unde, în timp ce Gogu R. făcea baie, în scopul distrugerii urmelor crimei, Brînza R. a dat foc la hainele în care era îmbrăcat Gogu R., iar cuţitul şi ranga metalică cu care a fost săvârșită infracţiunea, le-a ascuns. În acest timp, Maliuta Alexandr, rămânând pe teritoriul Xxx, a pătruns în punctul nr. xxx de control şi văzând cadavrul lui Catana Alexandru, la podea într-o baltă de sânge, şi dându-şi seama că Gogu R. l-a omorât, în scopul ascunderii urmelor infracțiunii, a închis cu cheia uşa de la intrare în încăperea dată, după care a apăsat butonul de alarmă al SRL „Bercut”. Conform concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 117-1421 din 18.09.2013, moartea cet. Catana Alexandru a survenit în rezultatul 3 hemoragiei acute externe şi interne cauzată de plăgile tăiat înţepate penetrante a toracelui cu lezarea tegumentelor, muşchilor, pleurei, pulmonului şi cordului ce se confirmă prin modificările patologice depistate la examinarea medico-legală a cadavrului.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, avocatul Canțer S. în numele succesorului părții vătămate și avocatul Ceachir A. în numele inculpatului, care au solicitat: - procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Maliuta A. în baza art. 45, 188 alin. (2) lit. b), c), d), e) Cod penal, la 9 ani închisoare și în baza art. 45, 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, la 18 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, de stabilit definitiv 25 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Totodată, să fie admisă integral acțiunea civilă. A indicat că sentința nu corespunde cerințelor constatate în cadrul cercetării judecătoreti, necătând că în sentință au fost indicate toate probele prezentate de acuzare care confirmă vinovăția lui Maliuta A. în comiterea infracțiunilor imputate. Este neîntemeiată soluția în ce privește achitarea lui Maliuta A. de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 Cod penal, odată ce instanța l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 188 CP. La fel, instanța urma să aprecieze critic declarațiile date de inculpat în cadrul cercetării judecătorești, acestea fiind în contradicție cu cele depuse la faza urmăririi penale, sau Maliuta A. a avut intenția de a duce instanța de judecată în eroare. - avocatul Canțer Serghei în numele succesorului părții vătămate Catana E., care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, Maliuta Alexandr să fie condamnat în baza art. art. 42, 188 alin.(2) lit. b), c), d), e), 42, 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, definitiv, să-i fie stabilită detențiune pe viață, cu admiterea integrală a acțiunii civile. Instanța de fond la stabilirea pedepsei a apreciat incorect gradul de pericol social care îl reprezintă inculpaţii, nu a luat în consideraţie criteriile generale de individualizare a pedepsei şi circumstanţele care atenuează şi agravează vinovăţia acestuia, şi anume: nerestituirea prejudiciului material 4 cauzat, cauzarea prin infracţiune a unor urmări grave, cum este decesul unei persoane, săvârşirea infracţiunii cu o deosebită cruzime. Cu referire la recalificarea acţiunilor lui Maliuta Alexandr şi Brînza Roman prima instanţă nu a luat în consideraţie toate probele acumulate în cadrul cercetării judecătoreşti, care cu certitudine dovedesc că Maliuta Alexandr și Brînza Roman au săvârșit infracţiunile incriminate de către acuzare, fapt confirmat prin probele acumulate în cadrul urmăririi penale, precum şi cercetării judecătoreşti, care cert au demonstrat că aceştia s-au pregătit din timp de săvârșirea infracţiunii. Referitor la latura civilă în partea prejudiciului moral a indicat că instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv de faptul că victima era în forță, apt de muncă, iar lipsirea acestuia de viață a lăsat familia fără întreținător, care a fost omorât cu cruzime. În ceea ce privește încasarea prejudiciului material, instanța incorect l-a apreciat, precum și nu este de acord că aceasta a respins cerința de încasare a sumei de 1800 lei lunar pentru întreținerea feciorului decedatului. -avocatul Ceachir A. în numele lui Maliuta A., care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art. 42, 188 alin.(2) lit. b), c), d), e) Cod penal, în cele ale art. 27, 42, 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, cu aplicarea art. 90 Cod penal. A menționat că la materialele cauzei nu sunt probe care ar dovedi intenția și faptul că acțiunile lui Maliuta A. au fost îndreptate la săvârșirea tâlhăriei. Astfel, instanța de judecată a apreciat declarativ și a respins argumentele invocate de apărare referitor la încălcările prevăzute de art. 94 alin. (1) pct.4) 8), 251 Cod de procedură penală, prin care s-a solicitat anularea următoarelor acte procesuale: procesul-verbal de audiere a bănuitului Maliuta Alexandr din 16.08.2013 (f.d. 89-91, vol. I), întocmit în lipsa interpretului, bănuitul necunoscând limba de stat, fapt confirmat în instanţa de judecată şi de procesul-verbal din 03.09.2013 fiind audiat în calitate de bănuit (f.d. 78, vol. I), întocmit personal de bănuit în limba rusă; procesul-verbal de audiere a învinuitului Maliuta Alexandr din 17.08.2013, întocmit în lipsa interpretului, învinuitul necunoscând limba de stat, fapt confirmat şi în instanţa de judecată; ordonanţele de prelungire a termenului de urmărire penală (f.d. 105, 140, vol. I), nu sunt consemnate de către procurorul Axentiev A., fapt ce contravine prevederilor art. art. 255, 251 Cod de procedură penală (fapt confirmat prin 5 copiile prezentate anterior la 27.03.2014 în şedinţa de judecată), instanţa a motivat faptul, că în şedinţele de judecată inculpaţii cunoşteau limba de stat, respectiv nefiind clar care a fost necesitatea la urmărirea penală ca învinuitul Maliuta Alexandr să facă declaraţii în limba rusă (f.d. 35-36), procesul-verbal de audiere a învinuitului din 31.10.2013, la fel procesul-verbal de confruntare (f.d. 56, 57-58, vol. I), efectuat în lipsa interpretului, dimpotrivă se confirmă că inculpatul este vorbitor de limba rusă deoarece a absolvit şcoala rusă. Necătând la cele menționate, instanța a ignorat încălcările legale ce reglementează desfășurarea procesului penal și a dispus condamnarea inculpatului contrar legii.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chișinău din 15 decembrie 2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Ceachir A. în numele lui Maliuta A., admise apelurile procurorului și avocatului Canțer S. în numele succesorului părții vătămate Catana E., casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Maliuta Alexandr a fost condamnat: - în baza art. art. 42, 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, la 20 ani închisoare; - în baza art. art. 42, 188 alin. (2) lit. b), c), d), e) Cod penal, la 9 ani închisoare; Potrivit art.84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost stabilită pedeapsa definitivă 25 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat în mod solidar de la inculpații Gogu Roman, Maliuta Alexandr și Brînza Roman în beneficiul părții vătămate Catana Elena suma de xxx lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de xxx lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest pretenţiile au fost respinse. S-a încasat în beneficiul succesorului părții vătămate Catana Elena, de la Maliuta Alexandr prejudiciul moral în sumă de xxx lei. Totodată, pretențiile din acțiunea civilă în partea încasării pensiei de întreținere a copilului, au fost admise în principiu, fiind explicat dreptul de adresare cu cerere în procedură civilă.

La adoptarea soluției instanța de apel a constatat fapta și circumstanțele comiterii infracțiunilor incriminate prin rechizitoriu prevăzute de art. 42, 145 alin. (2) lit. a), i), j), 42, 188 alin. (2) lit. b), c), d), e) Cod penal, considerând că instanța de fond greșit a dispus achitarea lui Maliuta A. de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 Cod penal (f.d.235 - 236, vol.V). 6 Astfel, instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art. 19 Cod penal, art. 101 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, considerând dovedit faptul, că infracţiunile consumate la 15.08.2013, aproximativ la ora 23:45, sunt fapte din timp planificate de inculpaţii Maliuta A., Gogu R. şi Brînza R., intenţionate, cu repartizarea rolurilor, şi asupra unui obiect aflat sub pază strictă, circumstanţe stabilite prin materialul probator, inclusiv prin declaraţiile inculpaţilor, făcute la urmărirea penală în prezenţa avocaţilor lor şi cu participarea interpretului. Instanța examinând și analizând probele prezentate prin prisma argumentelor invocate în apelul declarat de avocat în numele lui Maliuta A., a considerat dovedit faptul săvârșirii infracțiunilor prin participaţie, iar rolurile fiind distribuite anterior evenimentului infracţional de către participanţii Maliuta A., Gogu R. şi Brînza R. Decizia de a săvârși atacul în vederea dobândirii unei sume fabuloase fiind recunoscută de către toţi participanţii, Maliuta Alexandr, Gogu Roman, cât şi Brînza Roman, fapt confirmat prin declarațiile acestora depuse în calitate de bănuiţi, care ulterior şi-au schimbat declaraţiile. Astfel, inculpaţii unanim au recunoscut faptul că, au discutat despre planul de săvârșire a atacului la două întâlniri, acasă la Brînza R. şi în automobilul lui Maliuta A. la 12.08.2013, fapt confirmat de către Brînza R. şi în procesul expertizei medico-psihiatrice. A fost stabilit, că Maliuta Alexandr cunoştea despre faptul, că banii se păstrează în safeuri încuiate, iar dobândirea, sustragerea lor presupunea aplicarea unor obiecte adaptate, prin producerea unui zgomot, care îl putea trezi pe şeful turei de pază, Catana A., a prevăzut consecinţele lor social periculoase şi a dorit survenirea lor. Mai mult, rezultă că Maliuta A. cunoştea că, la postul nr. xxx se afla Catana A. şi respectiv cunoştea despre faptul că, nu i s-au administrat ultimului careva somnifere, la rugămintea complicilor săi, nu au consumat alcool. Astfel, inculpatul cunoştea cu certitudine, când, cum şi unde Gogu R. urma să pătrundă la postul de control nr.xxx, respectiv ultimul urma să prevadă consecinţele ce puteau fi produse în urma unui atac asupra unei persoane, mai mult, cunoştea cum arată Gogu Roman. În ce priveşte solicitarea avocatului Ceachir A. de a declara nule actele procesuale: ordonanţa de prelungire a termenului de urmărire penală, procesele-verbale de audiere a bănuiţilor Gogu R., Brînza R., Maliuta A., instanţa de apel verificând argumentele aduse a stabilit netemeinicia temeiurilor prezentate în acest sens, motiv din care au fost 7 respinse, or, potrivit procesului-verbal de reţinere din 16.08.2013, Maliuta A. a fost reţinut la ora 10.50 - 10.55 în prezenţa avocatului Medeleanu R., iar prezenţa unui translator nu a fost pusă în discuţie. La finele audierii, bănuitul personal prin înscris autentic a făcut menţiunea: „procesul-verbal de mine este citit, obiecţii nu am, pentru ce semnez”, actul nominalizat fiind contrasemnat şi de avocatul Medeleanu R., fără a prezenta careva obiecţii în raport cu argumentul enunţat. Cât privește latura civilă, instanța a făcut referire la art. 219 Cod de procedură penală, art. 1398, 1419 alin.(4), 1422 Cod civil, indicând că în cadrul cercetării judecătoreşti a fost stabilit, că prejudiciul material cauzat părţii civile este constituit din organizarea meselor de pomenire, produse procurate pentru înmormântarea soţului Catana A., întreţinerea cimitirului, prestarea serviciilor funerare. În acest sens fiind prezentate bonuri de plată, chitanțe, inclusiv plăți suplimentare în sumă de xxx lei, iar în total confirmându-se un prejudiciu material în sumă de xxx lei. Astfel, s-a admis pretenţiile succesorului părţii vătămate cu dispunerea încasării din contul inculpaţilor în mod solidar a sumei stabilite de xxx lei, în rest pretenţiile formulate în acest sens au fost respinse. Totodată, instanța a admis și a încasat cheltuielile de judecată, care constau din cheltuielile suportate pentru serviciile avocatului. La fel, a fost admisă parțial acțiunea în partea încasării prejudiciului moral în sumă de xxx lei, considerând că aceasta va avea efect compensatoriu rezonabil pentru rudele victimei, acesta fiind încasat de la inculpați proporțional cu rolul fiecăruia. În ce priveşte pretenţiile reclamantei privind încasarea din contul inculpaţilor a pensiei de întreţinere a fiului student până la vârsta de 21 ani, instanţa de apel a considerat oportun de a admite în principiu aceste pretenții cu explicarea dreptului de a se adresa în instanţa de drept comun.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul Ceachir A. în numele lui Maliuta A., care a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare. În argumentarea recursului a indicat că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 417 CPP menționând că partea descriptivă a deciziei nu corespunde cu cea dispozitivă, or, în descriptivul deciziei lipsesc dispozițiile legale pentru soluția de admitere a apelului declarat de procuror, mai mult, prevederile art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, se referă la 8 cazurile de respingere a apelului din motivul tardivității lui, la care instanța de apel nu s-a expus. La fel, a menționat, că instanța de apel a admis apelurile procurorului și avocatului Canțer S. în numele părții vătămate inclusiv și din alte motive, însă din partea descriptivă a deciziei contestate nu rezultă clar dacă a fost sau nu rejudecată cauza, mai mult, prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, sunt aplicabile în cazul în care erorile de fapt și de drept comise de prima instanță au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, inclusiv apărarea a mai adăugat, că în cazul în care instanța de apel ia în considerare temeiurile de casare din oficiu ea este obligată să le pună în discuția părților, fapt care în speță nu a fost realizat. Instanța de apel a casat parțial sentința primei instanțe și nu integral după cum a indicat în partea descriptivă a deciziei, fapt care contravine prevederilor art. 409, 414, 415 Cod de procedură penală. Totodată, apărarea făcând referire la prevederile art.415 alin. (21) Cod de procedură penală, a specificat, că instanța de apel a admis recursul procurorului, care a solicitat condamnarea inculpatului Maliuta Alexandr după o sentință de achitare de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, însă, procurorul în ședința de judecată a instanței de apel a solicitat reexaminarea cauzei penale conform procedurii primei instanțe, cu cercetarea tuturor probelor examinate de către prima instanță, inclusiv audierea tuturor martorilor acuzării, fapt pentru care instanța de apel stabilind ordinea de cercetare a probelor a admis demersul procurorului, or, instanța de apel în cadrul cercetării probelor selectiv a audiat doar succesorul părții vătămate și un martor. Astfel, contrar prevederilor art. 413, 414, 419 Cod de procedură penală, instanța de apel nu a cercetat probele ce ține de procesele-verbale de audierea martorilor, mai mult, nu s-a dat citire probelor pentru a fi consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată. Aceasta nu a asigurat accesul părților în egală măsură la verificarea probelor, nu a respectat principiul nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării cauzei, adică nu a soluționat în mod legal fondul cauzei. Totodată, nu s-a expus referitor la motivele de fapt și de drept invocate de partea apărării privind nulitatea actelor procesuale invocate la urmărirea penală, din care considerente acestea sunt nule și nu pot fi puse în cadrul probelor de acuzare. 9 Referitor la capătul de acuzare în baza art.art. 42, 188 alin. (2) b), c) Cod de procedură penală, apărarea a reiterat, că instanțele de fond greșit au apreciat acțiunile lui Maliuta A. ca ulterior să le încadreze conform prevederilor enunțate supra, deoarece în speță nu au fost administrate probe care ar dovedi intenția și acțiunile inculpatului Maliuta Alexandr îndreptate spre săvârșirea unei tâlhării. Acțiunea de tâlhărie nu a fost acceptată de către Maliuta Alexandr, acesta manifestând acordul în limitele săvârșirii infracțiunii de furt, fapt care se confirmă prin, înțelegerea prealabilă dintre inculpați, referitor la pătrunderea pe ascuns în camera de păstrare a banilor, folosirea pastilei în lichidul consumat de paznicul Catana A. pentru a-l adormi pentru o perioadă mai îndelungată de timp, deschiderea ușii de la intrare a punctului de control a nr. xxx, ca să evite zgomotul, deplasarea inculpatului Maliuta Alexandr cu al treilea paznic pe teritoriul păzit, chemarea ambulanței și a serviciului de pază în cazul depistării victimei cu semnele aplicării violenței, mai mult, apărarea a invocat și faptul, că la acest segment, instanța de apel urma să acorde prioritate procesului-verbal de confruntare dintre inculpatul Gogu Roman și Maliuta Alexandr, din care rezultă că ultimii au avut o înțelegere cu privire la săvârșirea unui furt.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 22 martie 2017, s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În argumentarea soluţiei instanţa a menţionat că probele administrate de către organul de urmărire penală şi verificate în şedinţele de judecată cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii, veridicităţii şi coroborării reciproce, confirmă vinovăţia lui Maliuta A. în comiterea infracţiunilor imputate. Cu referire la încălcarea admisă de instanţa de apel prevăzută de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, instanţa de recurs a menţionat că decizia contestată este motivată în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) CPP, care cuprinde temeiurile de fapt şi de drept care au dus la adoptarea soluţiei sale. Referitor la argumentele din recurs privind chestiunea de apreciere eronată a probelor, a reţinut că la etapa judecării recursului ordinar aceasta nu analizează conţinutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere 10 materialului probator şi nu stabileşte o altă situaţie de fapt, decât cea constatată de instanţele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanţe.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti a declarat recurs în anulare avocatul Ceachir A. în numele lui Maliuta A., care invocând temeiul prevăzut la art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziilor instanţei de apel şi recurs ordinar, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată. În argumentarea recursului a invocat următoarele argumente: - instanţa de apel şi recurs la judecarea cauzei au admis viciu fundamental, prin faptul că nu s-au pronunţat asupra tuturor motivelor invocate; - în privinţa condamnatului a fost încălcat dreptul garantat de art. 6 CEDO. Astfel, recurentul a menţionat că în susţinerea temeiurilor sale a invocat un şir de argumente inclusiv că instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile prin faptul că a admis apelul procurorului în temeiul art. 415 alin.(1) lit.a) CPP, care prevede: respinge apelul menţinând hotărârea atacată dacă – apelul a fost depus peste termen, însă în decizie nu s-a pronunţat referitor la termenul apelului. Instanţa de apel a casat parţial sentinţa contestată, dar nu integral cum este indicat în decizie, ceea ce contravine concluziilor sale din partea motivată şi dispozitivă, aceasta fiind contrară art. 409, 414, 415 CPP. Totodată, potrivit art. 415 alin. (21)CPP, instanţa de apel nu este în drept să pronunţe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum şi a martorilor acuzării solicitaţi de părţi. Însă, procurorul în şedinţa de judecată a solicitat reexaminarea cauzei conform procedurii primei instanţe, deoarece a fost pronunţată o sentinţă de achitare, să fie cercetate toate probele examinate de către instanţa de fond, unde au fost selectiv audiaţi succesorul părţii vătămate şi un martor, fapt confirmat prin înregistrările audio. La fel, instanţa nu s-a pronunţat referitor la motivele indicate privind nulitatea actelor procesuale invocate la urmărirea penală; privind lipsa elementelor infracţiunilor incriminate, confirmate de către doctrina penală şi jurisprudenţa naţională, inclusiv şi la încălcarea dreptului lui Maliuta A. la interpret.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în baza materialelor din dosar şi în raport cu motivele invocate, 11 Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie îl consideră inadmisibil, din următoarele considerente. Art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunţată, se consideră încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de alte tratate internaţionale, de Constituţia Republicii Moldova şi de alte legi naţionale. Astfel, una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept comise la judecarea cauzei, care cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată. În speţă, potrivit textului recursului în anulare declarat, se constată că avocatul solicită casarea hotărârilor judecătoreşti adoptate de instanţele ierarhic inferioare, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată, invocând ca viciu fundamental faptul că hotărârile judecătoreşti adoptate nefiind motivate, prin ce s-a încălcat dreptul condamnatului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO, deoarece instanțele de apel și recurs nu au dat un răspuns la motivele invocate de partea apărării și nu s-au pronunțat asupra tuturor probelor, precum și instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile prin faptul că a admis apelul procurorului în temeiul art. 415 alin.(1) lit.a) CPP, dispoziția care prevede: respingerea apelului cu menţinerea hotărârii atacate dacă - apelul a fost depus peste termen, însă în decizia instanței de apel nu s-a pronunţat referitor la termenul apelului, la fel instanța a casat parțial sentinţa contestată, dar nu integral cum s-a indicat în decizie, ceea ce contravine concluziilor sale din partea motivată şi dispozitivă. Aşadar, obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti face parte din setul de garanţii stabilit pentru existenţa unui proces echitabil. Conform jurisprudenţei CEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenţiei, o hotărâre motivată demonstrează că părţile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul 12 căilor de atac şi oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominem c. Finlandei (2003) § 37, Kuzneţov şi alţii c. Rusiei (2007) § 85). Prevederile art. 417 Cod de procedură penală, stipulează ce trebuie să cuprindă decizia instanţei de apel, iar dispoziţia alin.(3) art. 435 Cod de procedură penală, stipulează că în ordinea procedurii de recurs ordinar adoptarea deciziei şi întocmirea acesteia se efectuează în conformitate cu prevederile art. 417 şi 418, care se aplică în mod corespunzător. Colegiul, analizând legalitatea hotărârilor atacate, pe baza materialelor cauzei prin prisma prezenţei viciului fundamental invocat de recurent, consideră că instanţa de apel, corect a ajuns la concluzia de condamnare a lui Maliuta A. în baza art. 42, 145 alin. (2) lit. a), i), j), 42, 188 alin. (2) lit. b), c), d), e) Cod penal, motivându-și soluția adoptată, vinovăția condamnatului în comiterea infracțiunilor nominalizate, fiind dovedită prin cumulul de probe administrate de către instanțele de judecată, instanţa motivându-și argumentat soluția adoptată, care ulterior a fost verificată sub toate aspectele de către instanța de recurs, fiind adoptată în corespundere cu prevederile normelor procesual penale menționate mai sus, care reglementează ce trebuie să cuprindă hotărârile instanțelor de apel și recurs. Prin urmare, Colegiul consideră că instanţa de recurs prin hotărârea emisă întemeiat a susţinut soluţiile instanţelor de fond, în prezenţa cumulului de probe administrat la caz şi apreciate în corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Totodată, hotărârile contestate, cuprind răspunsuri, referitor la argumentele invocate şi în recursul în anulare, ce ţine de constatarea vinovăţiei lui Maliuta A. în comiterea infracţiunilor imputate. Cu referire la argumentul recurentului precum că instanța de apel și-a depășit atribuțiile prin faptul că a admis apelul procurorului în temeiul art. 415 alin.(1) lit.a) Cod de procedură penală, dispoziția căreia prevede: respingerea apelului cu menţinerea hotărârii atacate dacă - apelul a fost depus peste termen, însă în decizia instanței de apel nu s-a pronunţat referitor la termenul apelului, Colegiul ține să menționeze următoarele. Din materialele cauzei rezultă că, cu toate că instanța de apel în decizia motivată a făcut referire la temeiul prevăzut la art.415 alin.(1) lit.a) CPP, norma căruia stipulează - respingerea apelului cu menținerea hotărârii atacate în cazul în care apelul a fost depus peste termen, în dispozitivul şi partea motivată a deciziei instanței aceasta a menționat prevederile art. 415 alin.(1) pct.2) CPP, unde se vede clar, din care motive au fost admise apelurile procurorului și 13 avocatului în numele succesorului părții vătămate (f.d.194-255, vol. V). La fel, Colegiul penal va respinge şi restul argumentelor invocate de către partea apărării în numele condamnatului precum că instanţa nu s-a pronunţat la încălcarea dreptului lui Maliuta A. la interpret, prin faptul că la audierea învinuitului şi efectuarea confruntării din 31.10.2013, actele procesuale date au avut loc în lipsa interpretului, astfel fiind încălcate art. 251 alin.(2), (3) CPP, or, din materialele cauzei rezultă că, prin procesul-verbal de audiere în calitate de învinuit a lui Maliuta A. din 31.10.2013 şi procesul- verbal de confruntare între învinuitul Maliuta A. şi Gogu R., cu participarea avocatului Maliuta Anatolie, învinuitul a depus declaraţii în limba rusă, pe care o poseda, astfel nefiind necesitatea prezenţei unui interpret (f.d.53-54, 73- 74, vol.III). Totodată, Colegiul menționează că argumentele recurentului precum că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare după o sentință de achitare fără audierea nemijlocită a martorilor acuzării nu poate constitui temei pentru a dispune rejudecarea cauzei, după cum solicită recurentul. În susținerea acestei concluzii Colegiul reține, că potrivit art. 414 alin. (2) şi (3) Cod de procedură penală, instanța de apel verifică declarațiile şi probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinţei de achitare, instanţa de apel nu este în drept să pronunţe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum şi a martorilor acuzării solicitaţi de părţi. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declaraţiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanţial condamnarea inculpatului. Raportând normele menționate la materialele cauzei Colegiul constată că, judecând cauza instanţa de apel a respectat procedura prevăzută de art. 415 alin.(21) Cod de procedură penală, audiind inculpatul Maliuta A., succesorul părţii vătămate Catană E., martorul Babin N., precum şi verificând probele cercetate de prima instanţă, cu consemnarea acestora în procesul- verbal. Referitor la argumentul menționat de avocat precum că, instanța de apel fără a rejudeca cauza pripit l-a condamnat pe Maliuta A. în baza acelorași 14 probe, care au fost puse la baza sentinței de achitare pe episodul de omor, Colegiul penal reține următoarele: Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Aliniatul (4) al aceluiași articol prevede că instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Reţinând cele nominalizate, Colegiul conchide, că instanța de apel judecând apelul a fost în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare reapreciind probele examinate de prima instanță, argumentându-și clar soluția în acest sens. De menţionat este şi acel fapt că, cerinţa de motivare a hotărârilor judecătoreşti adoptate nu impune obligaţia de a se referi la fiecare argument înaintat de către părţi şi a prezenta un răspuns detaliat acestora (a se vedea Van de Hurk c. Olandei (19 aprilie 1994) şi Burg c. Franţei). Modul în care obligaţia de a aduce motive se aplică în funcţie de natura deciziei şi trebuie stabilit în lumina circumstanţelor cauzei (Ruiz Torija c. Spaniei şi Hiro Balani c. Spaniei, hotărâri din 09 decembrie 1994, şi Helle c. Finlandei, hotărâre din 19 decembrie 1997). Generalizând criticile invocate sub aspectul prezenţei presupuselor vicii fundamentale ce au afectat hotărârile judecătoreşti semnalate de recurent, Colegiul penal statuează că acestea nu şi-au găsit confirmarea, fiind neîntemeiate şi nu sunt esenţiale pentru a răsturna situaţia în sensul intervenirii şi casării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. De asemenea, se menţionează că principiul securităţii raporturilor juridice, consfinţit în articolul 6 din Convenţie, cere inter alia ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (a se vedea în acest sens hotărârea Brumărescu vs România din 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii doar în scopul reluării procesului de judecată şi al unei noi soluţionări a cauzei. Competenţa de revizuire a hotărârilor judecătoreşti contestate trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept şi omisiunile justiţiei, şi nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un „recurs deghizat” şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanţelor fundamentale şi 15 obligatorii (a se vedea cazul Bujniţa vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007). Analizând materialele cauzei şi hotărârile judecătoreşti atacate, Colegiul penal nu constată vre-un viciu fundamental sau erori de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătoreşti irevocabile ce ar servi temei de intervenţie în procedura precedentă. În baza circumstanţelor stabilite, Colegiul penal consideră că recursul în anulare declarat de avocatul Ceachir A. în numele condamnatului Maliuta A. urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Ceachir Anatolie în numele condamnatului Maliuta Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 22 martie 2017, în cauza penală în privinţa lui Maliuta Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 07 februarie 2018. Preşedinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguş Vladimir Timofti Nadejda Toma Anatolie Ţurcan 16