1ra-918/2017 — Art.145 alin.2 lit.i,j, 186 alin.5, 192-1 alin.2 lit.a Cod penal

Prin sentinţa Judecătoriei Anenii Noi din 16 iunie 2016, au fost condamnați: - Dimitrov Vasile și Dragan Andrei în baza art. 145 alin.(2) lit.i), j), Cod penal la detențiune pe viață, în baza art. 186 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare și în baza art. 192 1alin.(2) lit.a) Cod penal la 5 ani închisoare, fiecăruia. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumulul parţial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de detențiune pe viață, cu executarea în penitenciar de tip închis. 1 Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Xxx a fost admisă parțial și s-a încasat în mod solidar de la Dimitrov V. şi Dragan A. în beneficiul lui Xxx suma de xxx cu titlul de prejudiciu material, prejudiciul moral în mărime de xxx şi cheltuieli pentru asistența juridică în sumă de xxx lei. S-a încasat în mod solidar de la Dimitrov V. și Dragan A. cheltuielile de judecată: - suma de xxx cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizei medico-legală nr. 111 din 13.11.2015; - suma de xxx pentru efectuarea expertizei medico-legală nr. 732 din 08.10.2015, - suma de xxx pentru efectuarea expertizei medico-legală nr. 733 din 08.10.2015, - suma de xxx pentru efectuarea expertizei medico-legală nr. 734 din 08.10.2015, suma de xxx lei pentru efectuarea expertizei medico-legală nr. 735 din 08.10.2015, - a câte xxx de la fiecare inculpat pentru efectuarea expertizei psihiatrico-legală.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Dimitrov Vasile și Dragan Andrei, la 08 septembrie 2015, aproximativ la orele 12 00-14 00, aflându-se în curtea gospodăriei lui xxx din s. xxx, r-nul Xxx, în rezultatul unui conflict spontan apărut, cu scopul omorului intenționat, conștientizând că prin acţiunile sale cauzează victimei chinuri şi suferinţe deosebite, cu răngi metalice, cu pumnii şi picioarele i-au aplicat lui Xxx mai multe lovituri peste organele vitale ale corpului. Ulterior, cu scopul realizării intenţiei de a-l omorî pe Xxx, împreună l-au dus în beci unde i-au legat mâinile şi picioarele la spate, iar gura i-au acoperit-o cu o cârpă. Ca rezultat al loviturilor aplicate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 111 din 13.11.2015, lui xxx i-au fost cauzate, vătămări grave care au dus la decesul acestuia şi au legătură directă cu survenirea morții. Dimitrov Vasile, la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie 2015, data precisă nu a putut fi stabilită de către organul de urmărire penală, în timp ce locuia în gospodăria lui Xxx din s. Xxx, r-nul xxx, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, din locuinţa acestuia a sustras o icoană veche cu chipul Sfîntului Nicolai în valoare de xxx, cauzându-i astfel proprietarei, Xxx, daune în proporții considerabile. Tot el, Dimitrov Vasile împreună şi prin înțelegere prealabilă cu Dragan A., acționând cu același scop, privind sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, la 08 septembrie 2015, după ce l-au omorât pe Xxx, aflându-se în gospodăria acestuia, din s. Xxx, r-nul Xxx, continuându-şi acţiunile criminale, au sustras pe ascuns de la decedat telefonul mobil de model Xxx în valoarea 2 de xxx şi bani în sumă de xxx, cauzându-i astfel lui Xxx daune în proporții considerabile în sumă totală de xxxi. Ulterior, inculpații continuîndu-și activitatea infracțională, acționând în același scop de sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, după ce l-au omorât pe Xxx, s-au deplasat în mun. Chişinău, unde, având cheile de la apartamentul familiei Xxx ridicată de la decedat, au pătruns în apartamentul xxx, din xxx, de unde au sustras pe ascuns bunuri materiale și lucruri din aur în valoare totală de xxx. Tot ei, la 08 septembrie 2015, acționând cu scopul de a răpi mijlocul de transport fără scop de însușire, după ce l-au omorât pe xxx, aflându-se în gospodăria decedatului din xxx, xxx, au răpit automobilul victimei de model xxx cu n/î Xxx cu care s-au deplasat în xxx, unde l-au abandonat pe o stradă a orașului.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul Dimitrov Vasile și avocatul acestuia Sanduleac Victor, inculpatul Dragan Andrei și avocatul Gromovenco Vl. în numele ultimului, care au solicitat: - inculpatul Dimitrov V. și avocatul acestuia, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea unei pedeapse mai blânde. În argumentarea apelurilor, apelanții au indicat că Dimitrov V. vina și-a recunoscut, contribuind activ la elucidarea cauzei, pentru prima data fiind atras la răspundere penală. La fel, inculpatul a menționat că victima a început conflictul, acesta se afla în stare de ebrietate ușoară, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr.111 din 10.11.2015. - inculpatul Dragan A. și avocatul acestuia, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, totodată acțiunea civilă să fie respinsă. Inculpatul a indicat că instanța nu a luat în considerație faptul că se află fără antecedente penale, la locul de trai este caracterizat pozitiv, fiindu-i stabilită o pedeapsă prea aspră. Suplimentar avocatul a menționat că sentința este neîntemeiată și ilegală, pe motivul că necătând la faptul că Dragan A. vina și-a recunoscut-o pe deplin, instanța greșit a apreciat că ultimul este caracterizat nesatisfăcător, comportamentul acestuia în timpul și după săvârșirea infracțiunii fiind unul indiferent, fără a ține cont că în ședința preliminară inculpatul a depus cerere de a fi examinată cauza în procedura simplificată în baza art. 364-1 CPP. Astfel, acesta a depus declarații prin care a menționat că se căiește sincer de 3 cele comise, doar nu a recunoscut faptul sustragerii anumitor bijuterii din aur, fapt care nu influența la calificarea infracțiunii, însă care a servit temei pentru a nu examina cauza potrivit prevederilor art.364/1 CPP. Instanța a concretizat că Dragan A. nu are antecedente penală, însă a luat în considerație că acesta anterior a avut conflict cu legea, unde procesele penale au fost încetate, astfel nu și-a făcut concluzii corespunzătoare, circumstanțe care nu sunt agravante și nu pot servi la stabilirea pedepsei. Căința sinceră și recunoaștrea vinovăției inculpatului se constată prin faptul că condamnatul din propria inițiativă a comunicat împrejurările efectuării acțiunilor sale infracționale, apreciind acțiunile întrepinse ca fapte negative, cerându-și scuze pentru faptele comise față de succesorul victimei și instanța de judecată. Astfel, acestea pot fi considerate ca circumstanțe atenuante, iar în cazul în care pentru infracțiunea săvârșită legea penală prevede detențiunea pe viață, care este una excepțională, condamnatul beneficiază de aplicarea unor circumstanțe atenuante și pedeapsa închisorii poate fi aplicată la limitele prevăzute de norma în cauză.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate.

Instanţa de apel a constatat că prima instanţă obiectiv şi sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat şi apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăţia lui Dimitrov V. şi Dragan A. în săvârşirea infracţiunilor imputate, corect a stabilit circumstanţele de fapt şi vinovăţia inculpaţilor. De asemenea, instanţa a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată legal şi corect de către instanţa de fond, care nu contravine legii, ţinând cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, precum şi de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvârşirii infracţiunii, persoana celui vinovat, care sunt caracterizaţi nesatisfăcător, cruzimea cu care a fost comisă infracţiunea de omor faţă de victimă, comportamentul inculpaţilor în timpul examinării cauzei care fiind distraţi şi fără remuşcări pentru faptele comise, anterior fiind traşi la răspundere penală cu încetarea proceselor penale, însă fără antecedente penale. Astfel, instanţa a reţinut că Dimitrov V. şi Dragan A. au comis infracţiuni excepţional de grave, deosebit de grave şi mai puţin grave, lipsa circumstanţelor atenuante, iar ca circumstanţe agravante a menţionat 4 provocarea prin infracţiune a unor urmări grave, săvârşirea infracţiunii prin acte cu o deosebită cruzime sau prin botjocorirea victimei, precum şi săvârşirea infracţiunii prin orice formă de participaţie. Prin urmare, instanța de fond just a conchis că corectarea și reeducarea inculpaţilor poate avea loc cu izolarea de societate și corect a aplicat în privința lui Dimitrov V. şi Dragan A. detenţiunea pe viaţă.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti au declarat recurs ordinar inculpaţii Dimitrov Vasili, Dragan Andrei şi avocatul Caşu I. în numele inculpatului Dragan A., care au solicitat: - inculpatul Dimitrov V., care, invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, solicită casarea hotărârilor judecătoreşti, rejudecarea cauzei cu stabilirea unei pedepse mai blânde şi anume din detenţiunea pe viaţă să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoare de 25 de ani. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate, în cauză penală persistă doar circumstanţe atenuante care nu au fost luate în consideraţie, el şi-a recunoscut integral vina, la momentul comiterii infracţiunii împlinise vârsta de 18 ani, anterior nefiind condamnat, s-a aflat la educaţia şi întreţinerea buneilor, astfel fiind influenţat negativ de stradă. În conformitate cu Rezoluţia Cabinetului Miniştrilor EC nr.67 (2), la pedeapsa detenţiune pe viaţă sunt condamnate persoanele recidiviste care au fost anterior condamnaţi pentru infracţiuni deosebit de grave, însă el pentru prima dată a comis infracţiunea, pentru ce la moment se căieşte. Astfel, potrivit art. 2 Cod penal, legea penală are drept scop prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, considerând că el merită să-i fie acordată o nouă şansă, să-i fie modificată pedeapsa din detenţiune pe viaţă în închisoare pe un termen de 25 de ani. - inculpatul Dragan A., care, fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătoreşti şi stabilirea unei pedepse mai blânde. Nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti în partea stabilirii pedepsei, menţionând că a recunoscut integral vina, căindu-se pentru cele săvârşite, a colaborat cu organul de urmărire penală. Mai mult, la momentul comiterii infracţiunii se afla la vârsta de 18 ani şi nu conştientiza consecinţele acţiunilor săvârşite. Prin urmare solicită să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă acordându-i 5 o posibilitate de a se corecta. - La data de 22 iunie 2017, avocatul Caşu Iulian în numele inculpatului Dragan Andrei a declarat recurs ordinar, care, invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătoreşti, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, cu stabilirea unei pedepse mai blânde. În argumentarea recursului a indicat că la materialele cauzei nu sunt probe care să justifice aplicarea celei mai aspre pedepse penale şi anume detenţiunea pe viaţă. Astfel, solicită instanţei ca cauza să fie examinată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru a le acorda posibilitatea părţii apărării să demonstreze ilegalitatea aplicării celei mai aspre pedepse.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referinţă privind opinia sa asupra recursurilor declarate, considerându-le inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate, cele depuse de inculpaţi, invocând că recurenţii nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită, astfel solicită aplicarea unei pedepse mai blânde, însă instanţele inferioare au reţinut prevederile art. 6,7,61,75-77 Cod penal, argumentându-şi soluţia în partea pedepsei penale, prin urmare aceasta fiind una echitabilă. Referitor la recursul declarat de către avocatul Caşu L. în numele lui Dragan A., a menţionat că acesta este declarat peste termen. 7.1. Asupra recursurilor declarate de inculpaţi şi avocatul în numele lui Dragan A., a depus referinţă succesorul victimei xxx, care a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, iar cel al avocatului Caşu I., ca depus peste termen .

Judecând recursurile ordinare declarate şi verificând argumentele invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise, însă din alte motive decât cele indicate de recurenți. Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursurile instanţa este în drept să admită recursurile, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate şi să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situaţia condamnatului. Conform art.424 Cod de procedură penală, instanţa de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declaraţia de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces şi numai în limita 6 temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală şi formulate în cererea de recurs. Drept temei pentru declararea recursului ordinar, inculpatul Dimitrov V. invocă prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală care stipulează că hotărârile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel, în cazurile când instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, avocatul Caşu I. în numele inculpatului Dragan A. invocă prevederile art. 427 alin.(1) pct.10) CPP, iar inculpatul Dragan A. nu invocă nici un temei de drept, însă autorii critică hotărârile judecătoreşti atacate în partea stabilirii pedepsei, solicitând o pedeapsă mai blândă, astfel se întrevede temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 10) al normei nominalizate - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reţine că temeiurile menţionate nu şi-a găsit confirmarea în speţa dată. Colegiul menţionează că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înţeleg cerinţele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanţa de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanţei de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale şi a pedepsei penale, ţinând cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală şi individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială şi să realizeze scopurile legii penale şi pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispoziţiile părţii generale a Codului penal şi stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Reieşind din prevederile legale enunţate, precum şi din conţinutul hotărârilor contestate, instanţa de recurs reţine că inculpaţii nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită în baza art. 145 alin.(2) lit. i), j) Cod penal – detenţiune pe viaţă. Colegiul penal atestă că, sancţiunea art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, 7 în baza căruia au fost condamnaţi Dimitrov V. şi Dragan A., prevede o pedeapsă sub formă de închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă. Prin sentinţa Judecătoriei Anenii Noi din 16 iunie 2016, lui Dimitrov Vasili şi Dragan Andrei le-a fost stabilită pedeapsa în baza art. 145 alin.(2) lit. i), j) Cod penal – detenţiune pe viaţă, soluţie care a fost menţinută prin decizia instanţei de apel. Astfel, instanţa de recurs reţine că instanţele judecătoreşti au ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de faptul că infracţiunea comisă de inculpaţi, potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor excepţional de grave, de persoana inculpaţilor, care anterior au fost traşi la răspundere penală cu încetarea proceselor penale, care se caracterizează nesatisfăcător, provocarea prin infracţiune a unor urmări grave, prin acte cu o deosebită cruzime şi prin batjocorirea victimei, de comportamentul inculpaţilor în timpul examinării cauzei penale care erau distraţi şi fără remuşcări pentru faptele comise, corect concluzionând că corijarea şi reeducarea lui Dimitrov V. şi Dragan A. este posibilă numai prin izolarea lor de societate, cu stabilirea detenţiunii pe viaţă. Colegiul penal menţionează că argumentele recurenţilor referitor la faptul că instanţele de fond la stabilirea pedepsei inculpaţilor nu au ţinut cont de circumstanţele atenuante, nu pot fi reţinute în speţă, deoarece toate motivele invocate în recursuri în susţinerea acestor argumente (inculpaţii au recunoscut vina, căindu-se de cele comise), deja au fost luate în consideraţie de instanţele de judecată la aplicarea pedepsei închisorii. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. La fel, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, deşi probele în cauza penală nominalizată au fost legal administrate şi corect apreciate, iar instanţele de fond just au stabilit starea de fapt, corect încadrând acţiunile inculpaţilor în prevederile art. 145 alin.(2) lit. i), j) Cod penal, însă, acestea neîntemeiat au dispus încasarea, în mod solidar, din contul lui Dimitrov 8 Vasili şi Dragan Andrei cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor în mărime de 2926 lei. În această ordine de idei, Colegiul penal menţionează că dispoziţiile art. 143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd că expertiza se dispune şi se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanţelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv pentru constatarea cauzei morţii; stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a- şi apăra de sine stătător drepturile şi interesele legitime în procesul penal; în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin.(1) pct. 1), 3) şi 6) Cod de procedură penală). Alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală, stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat. Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plăţile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor băneşti a bugetului de stat, dar nu a inculpatului. Astfel, se reține că, expertizele medico-legală a cadavrului xxx nr.111 din 13.11.2015, biologice nr.732, 733, 734, 435 din 08.10.2015 şi psihiatrico- legală ambulatorie nr.911a-2015 şi nr. 912 a-2015 în privinţa inculpaţilor Dimitrov V. şi Dragan A., au fost ordonate de către organul de urmărire penală în vederea constatării decesului victimei, stării psihice şi fizice a învinuiţilor cu privire la starea de responsabilitate şi capacitatea acestora de a- şi apăra de sine stătător drepturile şi interesele legitime în procesul penal, precum şi în privinţa altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, acestea fiind acţiuni procesuale ce ţin de administrarea probatoriului şi formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părţii acuzării. Prin urmare, Colegiul atestă că cheltuielile ce sunt suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăţiei inculpaţilor în comiterea infracţiunii de omor, prin numirea efectuării expertizelor judiciare nominalizate mai sus, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului. Totodată, Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că instanţa de recurs este în 9 drept să judece şi în baza temeiurilor neinvocate, fără, însă, a agrava situația condamnatului, statuează asupra următoarelor: Din conținutul hotărârilor judecătorești rezultă că Dimitrov V. şi Dragan A. au fost condamnaţi pentru săvârșirea sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal (red.2009). Valoarea bunurilor sustrase ca semn calificativ al componenței de infracțiune, care prevede răspunderea pentru sustragere, se determină ținându-se seama de mărimea unității convenționale de amendă stabilită de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii. Conform art. 64 alin. (2) Cod penal (red.2009) valoarea unității convenționale de amendă la momentul comiterii furtului de la partea vătămată xxx (08.09.2015) constituia 20 lei. Potrivit art. 126 Cod penal (red.2009) proporții deosebit de mari se considera valoarea bunurilor materiale sustrase, care, la momentul săvârșirii infracțiunii depășea 5 000 unități convenționale. Potrivit sentinței valoarea prejudiciului cauzat lui xxx constituia xxx, adică 6 226, 75 unități convenționale. Astfel, la data condamnării lui Dimitrov V. şi Dragan A. (16.06.2016), încadrarea juridică a acțiunilor acestora pe epizodul de furt, era corectă, deoarece valoarea bunurilor sustrase depășea 5 000 unități convenționale. Ulterior, prin Legea nr. 207 privind modificarea și completarea unor acte legislative din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, valoarea unității convenționale a fost majorată de la 20 la 50 lei, iar proporții deosebit de mari în conformitate cu modificările operate la art. 126 alin. (11) Cod penal se consideră valoarea bunurilor sustrase care depășește 40 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpaţilor, care, potrivit art. 10 Cod penal, are efect retroactiv și se răsfrânge asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa. Astfel, se impune soluţia de reîncadrare a acțiunilor lui Dimitrov V. şi Dragan A. din prevederile art.186 alin.(5) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (4) Cod penal, ca sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârşit de două persoane, prin pătrundere în locuinţă, cu cauzarea de daune în proporții 10 mari, or la momentul săvârșirii sustragerii bunurilor de la Lapicus T. (08.09.2015) potrivit Hotărârii Guvernului nr. 974 din 04.12.2014 salariul mediu lunar prognozat pentru anul 2015 a fost stabilit în mărime 4500 lei. Prejudiciul cauzat părții vătămate și anume xxx, potrivit modificărilor operate la art. 126 alin. (1) Cod penal, constituie 27,67 salarii medii lunare prognozate de Guvern pentru anul 2015, ceea ce nu mai formează proporții deosebit de mari. Cu referire la soluţionarea acţiunii civile în partea prejudiciului moral, Colegiul penal lărgit, reieşind din materialele cauzei, constată că instanţele judecătoreşti au adoptat o soluţie greşită sub acest aspect, din următoarele motive. În acest context, instanţa de recurs menţionează că despăgubirile pentru prejudiciile morale se disting de cele pentru prejudiciile materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare. Pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibile în mod rezonabil care au fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză. Conform art. 1423 alin.(1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Totodată, Colegiul penal ţine să enunţe că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că îndemnizaţia trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încît acesta să aibă efect compensatoriu. Verificând legalitatea soluţiei instanţei de fond, în ce priveşte prejudiciul moral, instanţa de recurs constată că prin sentinţa Judecătoriei Anenii Noi din 16 iunie 2016, s-a dispus spre încasare în mod solidar de la inculpaţii Dimitrov V. şi Dragan A. în beneficiul părţii vătămate xxx suma de xxxi, hotărâre care a fost menţinută prin decizia instanţei de apel. 11 Astfel, Colegiul menţionează că potrivit literaturii juridice, în cazul în care cererea de reparare a prejudiciului moral a fost înaintată în instanţa de judecată către doi sau mai mulţi reclamaţi şi prin hotărârea pronunţată aceasta a fost admisă, prejudiciul moral se încasează aparte dar nu solidar. Reieşind din cele menţionate, Colegiul penal conchide că hotărârile judecătoreşti în latura civilă în partea stabilirii modului de încasare a prejudiciului moral sunt ilegale şi neîntemeiate. Din aceste considerente Colegiul concluzionează că hotărârile în cauză în latura civilă urmează a fi casate în partea stabilirii modului de încasare a prejudiciului moral, fără a modifica cuantumul despăgubirii, or, aceasta nu poate fi apreciat o înrăutăţire a situaţiei inculpaţilor în sensul art. 435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, cu pronunţarea unei noi hotărâri în această parte, prin care acţiunea civilă înaintată de xxx cu privire la încasarea prejudiciului moral se va admite parţial, încasând de la inculpaţii Dimitrov V. şi Dragan A. în beneficiul acesteia prejudiciul moral în mărime de xxx, de la fiecare, ţinând cont totodată de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, suferinţele psihice ale părţii vătămate, precum şi măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie acesteia. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recursurile ordinare declarate de inculpaţii Dimitrov V., Dragan A. şi avocatul Caşu A. în numele lui Dragan A. urmează a fi admise, cu casarea parţială a sentinţei instanţei de fond şi deciziei instanţei de apel în latura penală şi civilă, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Admite recursurile ordinare declarate de inculpaţii Dimitrov Vasili, Dragan Andrei şi avocatul Caşu Iulian în numele lui Dragan A., casează parţial sentinţa Judecătoriei Anenii Noi din 16 iunie 2016 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2017, în latura penală şi civilă, rejudecă cauza şi pronunţă o nouă hotărâre după cum urmează. Acţiunile lui Dimitrov Vasili şi Dragan Andrei se reîncadrează din prevederile art. 186 alin.(5) Cod penal în cele ale art. 186 alin.(4) Cod penal, stabilindu-le pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, fiecăruia. 12 Menţine condamnarea lui Dimitrov Vasili şi Dragan Andrei în baza art. 145 alin.(2) lit. i), j) Cod penal la detențiune pe viață şi în baza art. 192 1 alin. (2) lit. a) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, fiecăruia. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumulul parţial al pedepselor aplicate, definitiv lui Dimitrov Vasili şi Dragan Andrei li se stabilește pedeapsa de detențiune pe viață, cu executarea în penitenciar de tip închis. Se exclud, dispozițiile privind încasarea din contul lui Dimitrov Vasili şi Dragan Andrei a cheltuielilor judiciare în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în sumă de 2926 lei. Acţiunea civilă se admite parţial, dispunându-se încasarea de la Dimitrov Vasili şi Dragan Andrei în beneficiul părţii vătămate xxx a prejudiciului moral în sumă de xxx, de la fiecare. Termenul executării pedepsei lui Dimitrov Vasili şi Dragan Andrei urmează a fi calculat din data de 11 iulie 2017, cu deducerea perioadei aflării sub arest şi a pedepsei executate de la 10 septembrie 2015 până la 11 iulie 2017, inclusiv. Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate se menţin. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 10 august 2017. Preşedinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguş Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 13