Decizia nr. 818/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 393/2023 a Curții de Apel Craiova

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC.

A.. - Târgu Jiu, prin lichidator judiciar B. a solicitat în contradictoriu în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, anularea deciziei nr. 28/13.02.2020 emisă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea în parte a deciziei nr. 313/28.10.2013 emisă de aceeași pârâtă, cu care decizia nr. 28/13.02.2020 face corp comun în ceea ce priveste sumele de 7.036.625,00 RON si 245.692 RON,anularea în parte a deciziei de impunere nr. x/17.06.2013 a Administrației Județeane a Finanțelor Publice Gorj, în ceea ce privește sumele de 7.036.625,00 RON si 245.692 RON, obligarea autorității pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să emită un nou act administrativ- fiscal cu înlăturarea sumelor anterior menționate.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 393/2023 din 25 septembrie 2023 Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. -Târgu Jiu prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, ca fiind tardiv introdusă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta S.C. A. Târgu Jiu prin lichidator judiciar B. C.I.F.

prin administrator special Dipl. Ing. C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că instanța a ignorat complet actele si realitatea juridică dintre părți, așa cum au fost deduse judecății, consecința fiind pronunțarea unei soluții nelegale. La dosarul cauzei se afla o adresa de la AJFP Gorj cu nr. 19069/01.09.2022, prin care organul fiscal recunoaște că nu a comunicat în prealabil Decizia nr. 28/13.02.2020 motiv pentru care decide sa comunice în septembrie 2022 actul administrativ, având în vedere solicitarea prealabilă scrisă a societății. Judecătorul fondului a omis prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. care trebuie înțeles prin prisma motivelor de drept si de fapt indicate de către societate și a înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Deși instanța de fond a expus câteva texte de lege nu a înțeles că termenul începe să curgă conform art. 11 lit. d) 1 din Legea nr. 554/2004 de la "data luării la cunoștință a conținutului actului, dacă plângerea prealabilă nu mai este obligatorie. ", iar în speța de față, data luării la cunoștință a avut loc în luna septembrie 2022, astfel încât cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termenul legal de 6 luni.

Considerentele din sentința recurată "Decizia nr. 28/13.02.2020 a Agenției Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor i-a fost comunicată societății reclamante prin lichidatorul judiciar la data de 17.02.2022, potrivit confirmării de primire, sub semnătură de primire" sunt abuzive pentru că niciodată nu a fost recunoscută această semnătură așa cum rezultă și din încheierea de ședință din data de 15 iunie 2023, pe documentul respectiv nefiind aplicată nici ștampila societății, nici numele/calitatea persoanei care a primit corespondența. Curtea de Apel nu s-a pronunțat pe faptul că documentul prezentat spre demonstrarea faptului predării unui colet nu este opozabil, ceea ce intră sub incidența motivului de casare de la art. 488 alin. : (1) pct. 5 noul C. proc.

civ. Or, jurisprudența a stabilit că încălcarea principiului disponibilității, intră, sub incidența articolului, fiind încălcată o regula de procedură a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității. În motivare se mai arată că procedura falsului și verificării de scripte este inaplicabilă în acest dosar, deoarece nu este întrunită condiția de identificare a persoanei ce a simulat primirea si a semnat, nefiind trecute numele, calitatea, funcția deținută. Străinul prestator de servicii (Posta Romana SA) nu a identificat persoana semnatara si nici nu a legitimat-o, astfel încât, toate rubricile sa fie completate, iar suportul analogic (documentul) sa producă efectele pentru care a fost întocmit.

Sens în care, suportul analogic (de hârtie) nu ne poate fi opozabil, nici societății, nici instanței de judecată, neputând să producă efectele pentru care a fost administrat. Chiar dacă este un suport de hârtie, folosit uzual în activitatea profesionistului - Poșta Română (străin de prezentul proces), nu poate constitui un înscris sub semnătură privată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 277 alin. (2) C. proc. civ.. Or, predarea corespondentei pe care parata vrea sa o probeze cu documentul nu este și nu poate fi un act juridic, ci un fapt juridic. Critică recurentul faptul că instanța de fond nu a reținut susținerile sale, nu i-a soluționat cererile, nu a expus situația de fapt reținută de instanța pe baza probelor administrate, nu a expus motivele de fapt pe care se întemeiază soluția, nu a arătat motivele pentru care s-au înlăturat cererile din proces.

Concluzionează recurentul arătând că motivarea este o condiție esențială pentru legalitatea hotărârii, absența acesteia constituie, în cea mai recentă jurisprudentă, un viciu de formă. Absenta motivării este motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prealabil, Înalta Curte respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc.

civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat. Concret, s-a imputat primei instanțe faptul că a încălcat principiul disponibilității prin modalitatea în care i-a fost comunicată Decizia nr. 28/13.02.2020 a Agenției Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin serviciul Poșta Română. Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularități de ordin procedural care să fie sancționate cu nulitatea.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluția de admitere a excepției tardivității și de respingere a acțiunii ca fiind tardiv introdusă, în raport de motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă acestea o nemulțumesc pe recurenta-reclamantă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate sunt dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Înalta Curte reține că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Or, în speță, instanța de fond a examinat în mod efectiv și concret înscrisurile depuse în probațiune de părți, inclusiv a celor la care face referire recurenta-reclamantă. Contrar susținerilor acesteia din urmă, în calea de atac a recursului nu se impune a fi analizată situația de fapt care a dus la starea litigioasă dintre părți.

Prin urmare, toate alegațiile recurentei cu privire la situația de fapt care a generat demersul judiciar de față, precum și nemulțumirile referitoare la modul în care instanța a interpretat probatoriile și a aplicat legea în speța dedusă judecății, nu pot fi analizate în procedura recursului.

Cu alte cuvinte, recursul se concentrează pe legalitate, iar aspectele invocate de recurentă pentru a demonstra ipoteza de fapt susținută, aceea că "soluția contestată (ANAF) este nelegală și neprocedural comunicată de către pârâtă, procedura de comunicare nefiind îndeplinită ca urmare a culpei lucrătorului poștal, care nu a identificat persoana semnatară și nu a stabilit calitatea persoanei semnatare;" Sau aceea că "De asemenea, să se dispună constatarea inopozabilității, nepertinenței, neconcludenței și inutilității acestei probe, având în vedere: încălcarea dispozițiilor de la art. 249, 250, 272 (semnătura B.); 274 (multiplul exemplar); 276 (început de dovadă scrisă) din C. proc. civ., lichidatorul nu nu recunoaște semnătura ca fiind a ei, conform art. 273 C. proc.

civ.), sau a altei persoane din forma de exercitare; persoana care a primit în calitate de destinatar al trimiterii - nu și-a declinat: identitate și calitatea pentru care a semnat. Nici persoana ce a predat nu a identificat această persoană, neindicând identitatea și calitatea primitorului - ca destinatar al trimiterii. (...) Din acel document lipsește orice element ce ar face identificabilă persoana care ar fi semnat în numele și pentru B., ceea ce provoacă un dubiu în privința certitudinii veridicității ca lichidatoru să fi semnat de primire acel act."; vizează în realitate valoarea probatorie acordată de instanță dovezilor administrate în cauză care nu pot forma obiect de analiză în recurs dată fiind neîncadrarea acestor argumente în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ. Astfel, o eventuală greșeală în stabilirea situației de fapt rezultând din interpretarea probelor administrate în cauză nu poate forma obiect de analiză în faza procesuală a recursului întrucât acesta este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, prin care se poate invoca doar nelegalitatea hotărârii atacate, pentru cazurile indicate în art. 488 din C. proc. civ. În consecință, criticile exprimate de recurentă față de hotărârea atacată trebuie să se încadreze în motivele fixate de lege iar instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate în cauză.

Așadar, instanța de recurs reține, pe de o parte, că simpla nemulțumire a recurentului-reclamant referitoare la modul în care a interpretat prima instanță dispozițiile legale în cauză nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate care să se subsumeze motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., iar pe de altă parte, faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut de art. 425 C. proc. civ. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esență, o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor susținerilor formulate de acestea. Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României: "În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor.

Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)." Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

În consecință, motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de parte, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-și găsească incidența în cauză. Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentului circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În accepțiunea acestor dispoziții legale, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Relativ la critica dezvoltată prin cererea de recurs, prin care se invocă de către partea recurentă - reclamantă pretinsa nulitate a deciziei nr. 28/13.02.2020 emisă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a deciziei nr. 313/28.10.2013 emisă de aceeași pârâtă, cu care decizia nr. 28/13.02.2020 face corp comun în ceea ce priveste sumele de 7.036.625,00 RON si 245.692 RON,anularea în parte a deciziei de impunere nr. x/17.06.2013 a Administrației Județeane a Finanțelor Publice Gorj, în ceea ce privește sumele de 7.036.625,00 RON si 245.692 RON și obligarea autorității pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să emită un nou act administrativ- fiscal cu înlăturarea sumelor anterior menționate, pe considerentul nerespectării procedurii de comunicare, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (2) din Legea nr. 207/2015, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, recurenta-reclamantă a susținut că nu a fost încunoștiințată de decizia nr. 28/13.02.2020 emisă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, procedura de comunicare nefiind îndeplinită ca urmare a culpei factorului poștal.

Astfel, decizia ar fi fost comunicată societății reclamante prin lichidator judiciar la data de 17.02.2022, potrivit confirmării de primire, sub semnătură privată, însă aceste rețineri "sunt abuzive pentru că niciodată nu a fost recunoscută această semnătură așa cum rezultă și din încheierea de ședință din data de 15 iunie 2023, pe documentul respectiv nefiind aplicată nici ștampila societății, nici numele/calitatea persoanei care a primit corespondența." În speță, după cum a reținut în mod temeinic instanța de fond, procedura de comunicare a fost corect realizată la data de 17.02.2022, iar acțiunea fiind introdusă la data de 20.12.2022, rezultă că aceasta a fost formulată peste termenul de 6 luni, termen legal și imperativ prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind noul Codul de procedură fiscală, aplicabil în cauza de față: "(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat. În situația contribuabilului/plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care și-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poștă potrivit alin. (3) - (7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8) - (12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit alin. (15) - (17). (3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5) - (7)." În condițiile în care s-a făcut dovada comunicării actului la domiciliul fiscal al contribuabilului, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel cum prevede în mod imperativ alin. (3) al articolului de mai sus, organul fiscal a procedat în mod corect la comunicarea actului. Recurenta-reclamantă a susținut că pe confirmarea de primire nu apare numele/calitatea persoanei care a primit corespondența, nefiind aplicată nici ștampila societății, semnătura nu este recunoscută de societate, însă aceste aspecte nu au nicio relevanță în ceea ce privește realizarea procedurii de comunicare a actului, mențiunile din procesul-verbal fac dovada comunicării actului până la proba contrară.

Or, alegațiile recurentei referitoare la înscrierea în fals și verificarea de scripte nu pot fi primite întrucât aceasta nu s-a înscris în fals potrivit dispozițiilor C. proc. civ. care reglementează în materie. Prin urmare, comunicarea considerându-se a fi îndeplinită la data de 17.02.2022, în mod corect acțiunea introdusă la data de 20.12.2022 a fost respinsă ca tardivă. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în baza art. 496 din același C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va recursul declarat de reclamanta S.C. A. Târgu Jiu prin lichidator judiciar B. C.I.F. prin administrator special Dipl. Ing. C. împotriva sentinței civile nr. 393/2023 din 25 septembrie 2023 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge excepția nulității recursului declarat S.C. A. Târgu Jiu prin lichidator judiciar B. C.I.F. prin administrator special Dipl. Ing. C.. Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. Târgu Jiu prin lichidator judiciar B. C.I.F. prin administrator special Dipl. Ing. C. împotriva sentinței civile nr. 393/2023 din 25 septembrie 2023 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.