Decizia nr. 628/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență împotriva sentinței nr. 2934/2025 a Tribunalului București

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti - sectia a II a contencios administrativ si Fiscal în data de 16.07.2024, sub numărul unic de dosar x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională De Administrare Fiscală - Direcția Generală A Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană A Finațelor Publice Constanța - Servicul Colectare Executare Silită Persoane Juridice Și Ministerul Finanțelor, a solicitat instanței să dispună anularea deciziei de atragere a raspunderii solidare nr. CTG_DEJ-83063/08.11.2023, prin care a fost dispusa obligarea sa la plata sumei de 116.393 RON, reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului principal B. S.R.L.

- CUI x, si a Deciziei nr. 2049/06.06.2024 emisă de catre Directia Generala de Solutionare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 2934 din 25.03.2025, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - secția contencios administrativ și fiscal, reținând că, deși domiciliat în Italia, reclamantul are un domiciliu fiscal în România potrivit anunțului colectiv emis de pârâta DGFP Galați - AJFP Constanța - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, iar potrivit art. 1066 alin. (1) C. proc.

civ. (prin analogie), pentru stabilirea competenței, în lipsa domiciliului în România, se ia în considerare reședința obișnuită, cu atât mai mult cu cât reclamantul are un domiciliu fiscal în România. 2.2. Hotărârea Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 1191 din 20 noiembrie 2025, Tribunalul Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, a declinat competența soluționării cererii, în favoarea Tribunalului București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, a reținut că, în cauză, este incident art. 10 din Legea nr. 554/2004, care nu prevede însă ipoteza când reclamantul nu are domiciliul în România. Astfel, în aceste condiții, Tribunalul Constanța a apreciat că devin incidente art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. și art. 107 C. proc. civ., din reglementarea cărora reiese regula generală potrivit cu care instanța competentă este Judecătoria Sectorului 1 sau Tribunalul București, atunci când nu se poate identifica instanța competentă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte reține că reclamantul, domiciliat în Italia, a solicitat anularea deciziei de atragere a răspunderii solidare prin care a fost dispusă obligarea sa la plata sumei de 116.393 RON, reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului principal B. S.R.L., precum și anularea deciziei de soluționare a contestației, decizii emise de organele fiscale cu atribuții de executare silită din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Constanța. Potrivit disp. art. 1066 alin. (1) C. proc.

civ., "Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii." Conform disp. art. 1072 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

(2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București." Din dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 reiese faptul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, însă această ipoteză nu reglementează situația în care reclamantul nu are domiciliul în România. Pentru această ipoteză devin incidente dispozițiile art. 1072 alin. (2) din C. proc. civ. coroborate cu disp. art. 107 din C. proc. civ., conform cărora cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, iar în cazul pluralității de pârâți cererea poate fi introdusă la oricare dintre aceștia în conformitate cu art. 112 din C. proc.

civ. Întrucât unul dintre pârâți are sediul în mun. București și față de faptul că, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", acțiunea fiind introdusă de către reclamantul A. la Tribunalul București, în raport cu dispozițiile art. 1072 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența materială și teritorială a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte apreciază că nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art. 1066 C. proc. civ., prin analogie, raportat la faptul că reclamantul ar avea un domiciliu fiscal în România, competența în fața instanțelor judiciare stabilindu-se potrivit legii contenciosului administrativ sau C. proc.

civ., care nu fac referire la domiciliul fiscal al părții. 2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice în favoarea Tribunalului București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 06 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.