Decizia nr. 6278/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 155/2024 a Curții de Apel Iași

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei și evoluția acesteia 1.1. Prin cererea formulată în dosarul nr. x/2023, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 252/13.02.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 1.2. Prin sentința civilă nr. 155 din 6 februarie 2024, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității revizuirii, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 252/13.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

1.3. Împotriva hotărârii indicate în precedent, revizuentul A. a declarat recurs. 2. Hotărârea atacată cu contestație în anulare Prin decizia civilă nr. 5965 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția de nemotivare a cererii de recurs, invocată de intimată și a fost anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 155 din 6 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 5965 din 11 decembrie 2024 indicată supra, recurentul A. a formulat, la data de 9 iulie 2025, contestație în anulare, prin care a învederat că motivul exercitării căii de atac este cel al refuzului instanței de recurs de a valorifica actele probatorii transmise la dosarul cauzei prin "Concluziile scrise" din data de 07 noiembrie 2023, cu trimitere la pronunțarea, în alte cauze, a unui număr multiplu de hotărâri judecătorești față de care contestatorul și-a exprimat dezacordul, fiind indicată punctual încheierea nr. 343 din dosarul nr. x/2028 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 3. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul pendinte, intimata Inspecția Judiciară a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal ca nemotivată, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă.

4. Procedura de soluționare a contestației în anulare 4.1. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de contestație în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 503-508 din C. proc. civ., coroborate cu art. 194-200 și art. 201 din același cod și cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, iar prin rezoluția din data de 10 septembrie 2025 s-a fixat termen de judecată la data de 17 decembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. 4.2. La data de 8 decembrie 2025 a fost depusă în dosarul cauzei cererea de amânare formulată de contestatorul A., cerere la care contestatorul a renunțat, însă, prin adresa depusă la data de 9 decembrie 2025 . II.

Soluția instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către contestatorul A. a obligației de motivare a contestației în anulare, Înalta Curte constată că excepția nulității căii de atac, invocată de intimată, este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză, dispozițiile art. 506 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează expres în următorul sens: "Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia". Totodată, Înalta Curte amintește că, în esență, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege, motivele pentru anularea hotărârii atacate fiind instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor.

Conform prevederilor art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar hotărârile instanțelor de recurs sau cele ale instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia, când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, când instanța, respingând calea de atac sau admițând-o în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele invocate în termen și când instanța nu s-a pronunțat asupra uneia dintre căile de atac declarate în cauză.

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, Înalta Curte arată că pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează o atare cale de atac, a obligației de motivare este necesar ca, prin aceasta, partea să învedereze care dintre ipotezele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ. sunt apreciate de aceasta a fi incidente cauzei și care sunt elementele care, în opinia părții, ar susține incidența ipotezelor clamate. Mai mult, cererea de contestație în anulare nu se poate limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a motivării implicând formularea unei argumentări juridice a aspectelor invocate, prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în limita ipotezelor reglementate de art. 503 din C. proc.

civ., în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Analizând contestația în anulare formulată în cauza pendinte, Înalta Curte observă că partea contestatoare nu a motivat calea extraordinară de atac, în sensul că nu a formulat, în concret și nu a dezvoltat, în vreun mod, niciunul dintre motivele de contestație în anulare subsumate de legiuitor dispozițiilor legale în materie, limitându-se a susține că instanța ar fi refuzat să valorifice actele probatorii transmise la dosarul cauzei prin "Concluziile scrise" din data de 07 noiembrie 2023 și să facă trimitere la alte litigii. Or, atare mențiuni nu reprezintă o motivare în sensul art. 506 alin. (2), coroborat cu art. 503 din C. proc.

civ. Înalta Curtea reține că motivarea contestației în anulare este obligatorie, neputându-se prezuma cauzele de anulare pe care se întemeiază cererea și nici dispune o analiză generală a deciziei, în raport de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.. Așadar, simpla cerere formulată nu poate avea semnificația juridică a unei motivări, astfel cum este impusă, în mod expres, de textul legal. Prin urmare, întrucât contestația în anulare depusă de contestatorul A. nu a fost motivată, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității acesteia pentru nemotivare, fiind, astfel, incidentă sancțiunea nulității cererii, reglementată de art. 506 alin. (2) din C. proc. civ. Față de considerentele expuse în precedent, în temeiul prevederilor art. 508 alin. (1) din C. proc.

civ., cu aplicarea art. 506 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității contestației în anulare, invocată de intimata Inspecția Judiciară și va anula contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5965 din 11 decembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, ca nemotivată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității contestației în anulare. Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5965 din 11 decembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, ca nemotivată. Definitivă. Pronunțată astăzi, 17 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.