Decizia nr. 619/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor, solicitând: - anularea actului administrativ, constând în rezolutia din 29.10.2024, dispusă de directorul Directiei Generale pentru Evidenta Persoanelor din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor; - reluarea procedurilor de concurs din punctul în care au fost întrerupte pentru subsemnata, prin rezolutia din 29.10.2024, dispusă de directorul Directiei Generale pentru Evidenta Persoanelor din cadrul Ministerului Administratiei și Internelor; - suspendarea efectelor juridice produse de actul administrativ, constând în rezolutia din 29.10.2024, dispusă de directorul Directiei Generale pentru Evidenta Persoanelor din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004; La data de 10 martie 2025 reclamanta a depus cerere de modificare/precizare a cererii de chemare în judecată, adăugând două noi capete de cerere, respectiv anularea actului administrativ, constând în rezolutia din 28.10.2024, aplicată pe sesizarea formulată de comisia de concurs, de către șeful Direcției Generale pentru Evidenta Persoanelor din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, prin care a dispus efectuarea de verificări de către Serviciul Control al acestei direcții și suspendarea efectelor juridice produse de actul administrativ, constând în rezolutia din 28.10.2024, aplicată pe sesizarea formulată de comisia de concurs, de către șeful Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, prin care a dispus efectuarea de verificări de către Serviciul Control al acestei direcții, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004;

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 98 din 14 aprilie 2025, Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de anulare a Notei - raport nr. x din 29.10.2024 întocmită de Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și cererea de anulare a rezoluției din 28.10.2024 a Șefului Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, formulate de reclamanta A., ca inadmisibile. A respins cererea de obligare a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Pentru Evidența Persoanelor să permită reclamantei A., continuarea participării la concurs, ca neîntemeiată. A respins cererea de suspendare a executării Notei - raport nr. x din 29.10.2024 și a actelor emise de pârât după invalidarea concursului susținut de reclamantă și cererea de suspendare a rezoluției din 28.10.2024 a Șefului Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 98 din 14 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă A., în temeiul disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând instanței de recurs casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivare, a susținut în esență că instanța de fond a omis să se pronunțe pe 3 capete de cerere, respectiv anularea rezoluției din 29.10.2024, reluarea procedurilor de concurs întrerupte prin rezoluția din 29.10.2024 și suspendarea efectelor rezoluției din 29.10.2024. A mai arătat că la data de 10.03.2025 a depus o cerere modificatoare prin care a adăugat două noi capete de cerere: anularea rezoluției din 28.10.2024 prin care s-a dispus efectuarea de verificări de către serviciul de control al direcției și suspendarea efectelor rezoluției din 28.10.2024 în temeiul art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ. În continuare, a învederat că instanța s-a pronunțat și pe alte capete de cerere cu care nu fusese învestită. De asemenea, a menționat că, în 2024, în cadrul unui alt dosar, nr. x/2024, recurenta a solicitat anularea notei raport din 29.10.2024, însă acțiunea fusese respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că nota raport nu este act administrativ, ci rezoluția din 29.10.2024, acesta fiind motivul pentru care a promovat o nouă acțiune, solicitând anularea și suspendarea rezoluției din 29.10.2024. Prin notele scrise depuse la dosar, recurenta a învederat că dosarul mai sus-menționat a fost soluționat în etapa recursului, fiind pronunțată o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2026, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că reclamanta a învestit Curtea de Apel Craiova cu o acțiune în anularea și suspendarea Notei - raport nr. x din 29.10.2024, formând obiectul dosarului nr. x/2024, (astfel cum a fost precizată în ședința publică din 13.01.2025). În acest dosar, Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 3 din 13 ianuarie 2025, a respins cererea, apreciind că anularea actului ce a stat la baza actului administrativ vătămător - Nota raport nr. x din 29.10.2024, fără ca reclamanta să solicite și anularea actului vătămător - rezoluția din 29.10.2024 a directorului Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin care acesta a dispus măsura prevăzută de art. 51 4 alin. (1) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 140/2016, este o cerere inadmisibilă. Împotriva acestei soluții, reclamanta A. a declarat recurs. Prin Decizia nr. 4811 din 16.10.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal recursul a fost admis, sentința recurată fiind casată și trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Înainte ca soluția pronunțată în dosarul nr. x/2024 să rămână definitivă, reclamanta a formulat o nouă acțiune, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub numărul de dosar x/2025 (prezenta cauză în recurs), având ca obiect atât anularea și suspendarea rezoluției din 29.10.2024 a directorului Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin care acesta a dispus măsura prevăzută de art. 51 4 alin. (1) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 140/2016, cât și anularea rezoluției din 28.10.2024 prin care s-a dispus efectuarea de verificări de către serviciul de control al direcției și suspendarea efectelor rezoluției din 28.10.2024 (potrivit cererii modificatoare și precizărilor din ședința publică din data de 10.03.2025, aspecte reținute la pag. 7 din sentința recurată). Prin sentința civilă nr. 98 din 14 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2024, judecătorul fondului a respins, ca inadmisibile, cererea de anulare a Notei - raport nr. x din 29.10.2024 întocmită de Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și cererea de anulare a rezoluției din 28.10.2024 a Șefului Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. De asemenea, a respins cererea de obligare a pârâtului să permită reclamantei A. continuarea participării la concurs, ca neîntemeiată. A respins cererea de suspendare a executării Notei - raport nr. x din 29.10.2024 și a actelor emise de pârât după invalidarea concursului susținut de reclamantă și cererea de suspendare a rezoluției din 28.10.2024 a Șefului Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiate. În considerentele sentinței, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei de anulare a Notei - raport nr. x din 29.10.2024, fără a solicita, totodată, și anularea actului emis de directorul Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor prin care acesta a dispus măsura prevăzută de art. 51 4 alin. (1) lit. c) din Anexa nr. 3 la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 140/2016 este inadmisibilă, fiind formulată în afara mecanismului reglementat prin dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. Împotriva acestei soluții, recurenta-reclamantă a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., învederând că sentința este nemotivată cu privire la trei capete de cerere și că motivarea este copiată din sentința nr. 3 din 13 ianuarie 2025 a Curții de Apel Craiova. În privința motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru a se reține incidența acestui motiv, trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază, astfel că, inexistența acestora împiedică exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico - juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut, la pagina 7 din sentința recurată, că obiectul cauzei constă atât în anularea și suspendarea rezoluției din 29.10.2024 a directorului Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin care acesta a dispus măsura prevăzută de art. 514 alin. (1) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 140/2016, cât și în anularea rezoluției din 28.10.2024 prin care s-a dispus efectuarea de verificări de către serviciul de control al direcției și suspendarea efectelor rezoluției din 28.10.2024. Totodată, instanța de fond a reținut că "în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ vătămător al drepturilor și intereselor legale ale reclamantei este rezoluția din 29.10.2024 a directorului Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin care acesta a dispus măsura prevăzută de art. 51 4 alin. (1) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 140/2016." Înalta Curte constată că, deși învestită cu capătul de cerere în anularea actului vătămător, instanța fondului nu l-a analizat deloc, respingând în mod greșit cererea de anulare a Notei - raport nr. x din 29.10.2024 ca inadmisibilă, aceasta din urmă nefăcând obiectul prezentei cauze. Or, judecătorul fondului a reținut în mod greșit că cererea reclamantei de anulare a Notei - raport nr. x din 29.10.2024 este inadmisibilă tocmai în considerarea faptului că nu s-a solicitat anularea actului emis de directorul Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor prin care acesta a dispus măsura prevăzută de art. 51 4 alin. (1) lit. c) din Anexa nr. 3 la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 140/2016, fiind formulată în afara mecanismului reglementat prin dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. Astfel cum reiese în mod clar din însăși sentința recurată, recurenta-reclamantă a solicitat anularea actului vătămător reprezentat de rezoluția din 29.10.2024. În acest context, se reamintește că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. considerentele hotărârii trebuie să cuprindă, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești, față de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. civ.. De asemenea, aceasta creează o restrângere disproporționată a dreptului la un proces echitabil care nu poate fi compensată prin analiza instanței de control judiciar. Nu în ultimul rând, față de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024 și argumentele mai sus-învederate, instanța de control judiciar apreciază că aceeași soluție se impune și în cazul dosarului de față. În consecință, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. În rejudecare, instanța de fond va analiza cauza sub toate aspectele, respectând limitele învestirii, prin analizarea fiecărui capăt de cerere.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.