Decizia nr. 6133/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 324/2024 a Curții de Apel Alba Iulia

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 09.08.2024, sub nr. x/2024, reclamantul Sindicatul Fintim, în numele membrului de sindicat A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 1 pct. 10 din H.G. nr. 565/2024 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și suspendarea executării acestor dispoziții până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Prin încheierea din 11 septembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepțiile nulității pentru netimbrare și litispendenței și a respins cererea de suspendare formulată de Sindicatul Fintim, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. 2. Hotărârea atacată în cauză Prin sentința nr. 324 din 18 decembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia - secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Fintim, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 324 din 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Fintim, în numele membrului de sindicat A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, alin. (3) al aceluiași articol statuând în sensul că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. De asemenea, conform art. 489 alin. (2) din același cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., cu excepția situației în care există motive de casare de ordine publică. Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, recurentul-reclamant doar a invocat formal cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., memoriul de recurs fiind o preluare integrală a conținutului cererii de chemare în judecată, fără a se formula critici concrete raportat la conținutul hotărârii atacate. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc.

civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de control judiciar fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. Prin urmare, simpla indicare formală a încadrării recursului în motivele de casare prevăzute de acest text de lege, cu reluarea argumentelor prezentate în fața instanței de fond, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de lege. Așadar, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la motivele de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc.

civ., care sunt criticile de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, iar exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor critici concrete, nu poate echivala cu motivarea recursului. Prin calea de atac declarată, pentru a putea fi analizată legalitatea sentinței prin raportare la cazurile de casare invocate, recurentul ar fi trebuit să combată considerentele reținute de instanța de fond în motivarea soluției, în sensul de a arăta în ce constă deficiența de motivare a sentinței ori modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit normele de drept material incidente în cauză, astfel cum au fost reținute de instanța de fond.

Or, partea recurentă nu a procedat de această manieră, ci s-a limitat doar la a relua integral conținutul cererii de chemare în judecată, fiind redate exclus argumentele din cadrul acțiunii, referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de instanța de fond în justificarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată nu au fost contestate, pe calea recursului, de către recurentul-reclamant și, în consecință, întrucât partea nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., precum și raportat la faptul că, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din cod, motive de casare de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată prin oficiu, și va constata nul recursul declarat de reclamantul Sindicatul Fintim, în numele membrului de sindicat A. împotriva sentinței nr. 324 din 18 decembrie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu. Constată nul recursul declarat de reclamantul Sindicatul Fintim, în numele membrului de sindicat A., împotriva sentinței nr. 324 din 18 decembrie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.