Decizia nr. 6129/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 362/2024 a Tribunalului București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și hotărârile judecătorești pronunțate 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 8666/31.08.2023 privind respingerea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 republicat și a solicitat recunoașterea dreptului reclamantei de a beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate politic.

1.2. Prin sentința civilă nr. 362 din 13 februarie 2024 a Tribunalului București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, ca neîntemeiată. 1.3. Împotriva sentinței civile nr. 362 din 13 februarie 2024 a Tribunalului București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023. 1.4.

Prin decizia civilă nr. 1595 din 25 septembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 362 din 13 februarie 2024 pronunțate de Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1595 din 25 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023.

3. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituția României, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta. Din cuprinsul textelor de lege menționate supra rezultă, așadar, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu reglementează o astfel de posibilitate, respectiv o cale de atac neprevăzută de lege, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. În prezenta cauză, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1595 din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 362 din 13 februarie 2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibil, raportat la art. 13 alin. (8) din Decretul-Lege nr. 188/1990, în forma aplicabilă litigiului.

Înalta Curte constată că hotărârea atacată în cauză a fost pronunțată în etapa procesuală a recursului, astfel că, din perspectiva admisibilității căii de atac, sunt relevante prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, sunt hotărâri definitive, dar și dispozițiile art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, respectiv hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Raportat la aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că decizia curții de apel prin care a fost respins recursul declarat împotriva hotărârii tribunalului nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv, cum, de altfel, instanța a menționat în mod expres în dispozitivul hotărârii. Or, astfel cum s-a arătat în precedent, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare și, în consecință, va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare. Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1595 din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.