ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6010/2024

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 09.04.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1527 din data de 27.10.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În motivarea recursului, a reluat susținerile formulate prin întâmpinare, în fața instanței de fond, adăugând, ca motiv de nelelgalitate a hotărârii, că ar fi fost util ca instanța de fond să-l fi audiat pe colonelul în rezervă B. și pe sursele denumite " C.", " D." și " E.", care figurează în dosarul cu nr. x. Apreciază recurentul că el se încadra în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 deoarece cele două note informative au fost date prin constrângere psihică exercitată asupra lui de ofițerul B.. 4. Apărările intimatului Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Prealabil, Înalta Curte apreciază că recursul este formulat și motivat în termenul prevăzut de lege, motivele invocate încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc.

civ. Înalta Curte reține că recurentul invocă, în favoarea sa, incidența dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece cele două note informative ar fi fost date prin constrângere psihică exercitată asupra lui de către ofițerul B.. Pentru dovedirea constângerii psihice, recurentul consideră că instanța de fond ar fi trebuit să audieze ca martori pe colonelul în rezervă B. și pe sursele denumite " C.", " D." și " E.", care figurează în dosarul cu nr. x. Analizând conținutul Întâmpinării formulate de recurent în fața instanței de fond este de reținut că acesta nu a înțeles să propună probe. De asemenea, recurentul nu a indicat în fața instenței de fond necesitatea audierii colonelul în rezervă B. și pe sursele denumite " C.", " D." și " E.", acest fapt fiind invocat direct în față instanței de recurs.

În privința propunerii probelor, art. 10 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că părților le revine sarcina de a-și proba cererile și apărările iar judecătorului sarcina de a depune toate diligențele în aflarea adevărului, sens în care va putea dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare în scopul aflării adevărului. Prerogativa judecătorului de a depune toate diligențele în aflarea adevărului nu este una absolută, simpla nesolicitare a unor probe neindicate de părți nu constituie de plano, o încălcare a principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, el apreciind probatoriul drept suficient pentru a conduce la soluționarea cauzei. Înalta Curte reamintește că, potrivit jurisprudenței, în recurs nu sunt admise critici privind neadministrarea de către prima instanță a probei cu martori, în condițiile în care nu s-a solicitat administrarea acestei probe de către părți.

Astfel, în acord cu cele reținute de către instanță de fond, Înalta Curte constată că deși recurentul-pârât susține că a fost obligat să colaboreze cu Securitatea, prin exercitarea de presiuni psihice asupra sa, nu a probat în niciun fel acest fapt deși această obligație era în sarcina sa. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1527 pronunțată la 27 octombrie 2021 de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 decembrie 2024.