Decizia nr. 597/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 54/2025 a Curții de Apel Bacău

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 iulie 2024 sub nr. de dosar x/2024, reclamantul A., prin av. B.., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate(in continuare si CNAS), Guvernul României și Ministerul Sănătății(in continuare si MS), a solicitat obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008(in continuare denumita si Lista de medicamente compensate), în regim de compensare 100%, a medicamentului Darolutamidum (denumire comercială Nubeka) pentru indicația terapeutică Cancer de prostata non-metastatic rezistent la castrare la bărbați adulți care prezintă un risc crescut de apariție a bolii metastatice.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 54 din 14 aprilie 2025, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa răspunderii civile solidare a pârâților. A admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și, în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 54 din 14 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul - reclamant A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată, arătând că anterior sesizării instanței, reclamantul s-a adresat cu o cerere pârâților, atașând cererea și dovada transmiterii.

Apărările formulate în cauză Intimații Guvernul României și Ministerul Sănătății au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2026, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, în speță, potrivit înscrisului depus din oficiu la dosarul instanței de recurs, recurentul-reclamant a decedat la data de 21 iunie 2025, conform actului de deces nr. 900/2025. Prin urmare, la acest moment, recurentul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiile art. 40 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte urmează a admite excepția lipsei capacității de folosință a acesteia și a anula recursul în consecință, fără a mai analiza alte condiții de admisibilitate a căii de atac exercitate.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în considerarea intervenirii decesului recurentului, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 40 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul - reclamant A., ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosință.