Decizia nr. 5771/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 160/2025 a Curții de Apel Ploiești

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauze 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.04.2025 sub nr. x/2025, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a României, în temeiul art. 15 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) și (2). art. 7 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004, art. I alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a), b). c), n). o), r). art. 8 alin. (1) și alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 1 Legea nr. 47/1992 și art. 52, 53 din Legea nr. 370/2004, pct. 7 din Anexa H.G.

nr. 1061/2024 și art. 2 alin. (1) și (2), art. 36 alin. (1) și alin. (1) din Constituția României, a solicitat: 1). Suspendarea executării actului administrativ unilateral normativ intitulat Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 până la soluționarea definitivă a capătului 2 de cerere; 2). Anularea Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 3). Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 160 din 8 mai 2025, Curtea de Apel Ploiești: - a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești; - a respins actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a României, ca inadmisibilă. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, și 8 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești. 4. Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata-pârâtă Curtea Constituțională a României nu a depus întâmpinare. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția netimbrării, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.: "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3): "mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității… " Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G.

nr. 80/2013: "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.." De asemenea, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege". Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că recurentul avea obligația să atașeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat. Or, recurentul nu s-a conformat acestei obligații legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței. În consecință, pentru considerentele arătate și în raport cu art. 496 C. proc.

civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu. Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 160 din data de 08 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 27 noiembrie 2025.