- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 25 noiembrie 2025
Decizia nr. 5628/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.04.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, a solicitat în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G.
nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI) pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar; iar în subsidiar, să oblige pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la evaluarea medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1539/2024 din 30 septembrie 2024 Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: A admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltare a susținut că instanța a admis în mod eronat excepția inadmisibilității pe motiv că nu a formulat cerere adresată pârâților, arătând că, dimpotrivă, anterior promovării acțiunii în fața instanței de contencios administrativ s-a adresat cu o cerere autorităților pârâte, prin care a solicitat: în principal, obligarea la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a a medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI) pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar.
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la evaluarea medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar. În dovedire a anexat cererea adresată pârâților și dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la 14.05.2025 intimatul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
La rândul său, intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond pentru motivele arătate. Totodată, a depus răspuns la întâmpinarea Ministerului Sănătății, solicitând admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare. II. Soluția instanței de recurs Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări, Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că soluția de inadmisibilitate a acțiunii a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea normelor legale aplicabile, incidența acestui motiv de recurs fiind de natură a determina casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
De asemenea, Înalta Curte respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
1. Argumente de fapt și de drept relevante În fapt, prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, a solicitat în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G.
nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI) pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar; iar în subsidiar, să oblige pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la evaluarea medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică carcinom de tract biliar.
Prin sentința nr. 1539/2024 din 30 septembrie 2024 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, reținând instanța de fond că cererea reclamantului nu poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ atât timp cât acesta nu s-a adresat anterior autorităților cu o atare solicitare, astfel încât să fie în măsură să învestească instanța de judecată cu o acțiune întemeiată fie pe motivul nesoluționării în termenul legal a cererii, fie pe motivul refuzului nejustificat de rezolvare a acesteia. Soluția instanței de fond a fost criticată de reclamant din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., clamând o interpretare și aplicare greșită a legii incidente în contextul reținerii inexistenței unei cereri adresate autorităților pârâte, susținând contrariul conform probatoriului administrat în cauză.
Conform cadrului normativ general în materie, respectiv art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public." În egală măsură, este de observat că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează, prin dispozițiile cuprinse la art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța are de analizat atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și existența unei vătămări produse reclamantului într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căreia nu poate fi sancționată conduita autorității publice. În speță, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta nu s-a adresat anterior autorităților pârâte cu solicitarea ce face obiectul acțiunii, fără să examineze în mod concret și specific argumentele invocate și să-i pună în vedere părții să administreze dovezi pe chestiunea în discuție, pronunțând astfel o soluție cu încălcarea dreptului său la apărare și fără a intra în fondul chestiunii deduse judecății.
Raportat la dovezile administrate în cauză, așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de recurs, este de observat că sunt fondate susținerile recurentei-reclamante referitoare la admiterea în mod greșit a excepției inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu s-ar fi adresat cu o cerere pârâților anterior promovării cererii de chemare în judecată, din înscrisurile arătate reieșind că s-a adresat autorităților pârâte cu o sesizare, anterior formulării acțiunii în justiție. În acest context, deși erau îndeplinite condițiile legale necesare exercitării acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantă, cu referire la ipoteza nerezolvării unei cereri adresate autorității publice, prima instanță a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce a dus, în mod nelegal, la o necercetare a fondului litigiului.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la un examen efectiv al criticilor invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată și în susținerea cărora a administrat înscrisurile depuse în recurs, prin raportare la apărările formulate de pârâți și la alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond esențiale, necesare lămuririi situației de fapt. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1. al prezentei decizii, constatând că sentința primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor legale aplicabile, de natură a atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.
civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din același cod, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul Ministerul Sănătății. Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1539/2024 din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.