Decizia nr. 5625/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 334/2024 a Curții de Apel Alba Iulia

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal și declinată spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia (prin sentința civilă nr. 84/2024 a Curții de Apel București), sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului EVEROLIMUS (denumire comercială (AFINITOR) pentru indicația terapeutică tratamentul cancerului mamar în stadiu avansat cu receptori pentru hormoni prezenți, cu her2/neu negativ, administrat în combinație cu exemestane, la femeile în postmenopauză, fără boală viscerală simptomatică după recurența sau progresia bolii în urma administrării unui inhibitor de aromatază non- steroidal.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 334/2024 din 19 decembrie 2024 Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

A obligat pârâții să continue procedura privind includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, a medicamentului Everolimus (denumire comercială Afinitor) pentru indicația terapeutică tratamentul cancerului mamar în stadiu avansat cu receptori pentru hormoni prezenți, cu HER2/neu negativ, administrat în combinație cu Exemestane, la femeile în postmenopauză, fără boală viscerală simptomatică, după recurența sau progresia bolii în urma administrării unui inhibitor de aromatază non-steroidal.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Având în vedere dispozițiile art. 499 teza a II-a, potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, motivele de recurs nu vor fi redate în cuprinsul prezentei decizii. 4. Soluția instanței de recurs Examinând motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., invocat din oficiu prin prisma lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, Înalta Curte constată următoarele: Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, intimata - reclamantă a decedat la data de 3 iunie 2024. Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiile art. 40 C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cerere putând fi executată doar față de reclamantă, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor acestuia. Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. proc.

civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același cod, va admite recursurile declarate de pârâți și va casa sentința recurată. Totodată, Înalta Curte va anula cererea formulată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 334/2024 din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și anulează cererea formulată reclamanta A. pentru lipsa capacității procesuale de folosință. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.