Decizia nr. 5563/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 481/2024 a Curții de Apel Craiova

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 20.08.2024 și înregistrată sub nr. x/2024 reclamanta A. S.R.L., prin administrator B., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române - Directia de Ordine Publică, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ emis de pârât la data de 29.07.2024 nr. 110.888, prin care a fost anulată Licența de funcționare nr. 4429/T din 31.10.2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 481 din 13 noiembrie 2024, Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 481/2024 din 13 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând instanței admiterea recursului și anularea actului administrativ emis de pârâtă. În motivare, a susținut în esență că solicitarea de suspendare a actului contestat este întemeiată prin îndeplinirea celor două condiții principale: iminența pagubei și existența unui caz bine justificat. A mai arătat că textul de lege invocat ca fiind încălcat obligă la obținerea avizului, dar nu cuprinde prevederi cu privire la momentul la care se solicită acest aviz pe parcursul funcționării unei societăți licențiate. Art. 19 din Legea nr. 333/2003 arată că avizul trebuie solicitat și obținut anterior obținerii licenței, aceasta fiind o condiție a eliberării licenței, însă textul nu reglementează situația schimbării administratorului unei societăți deja licențiate, sintagma "în prealabil" folosită de pârât poate fi considerată o interpretare nefondată sau o adăugare la lege.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 21.11.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților. Astfel, deși există formal o declarație de recurs, recurenta-reclamantă nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat. Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului. Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva soluției instanței de fond date în privința cererii având ca obiect anulare act administrativ este identic cu recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare, recurs care a fost constatat nul prin Decizia Înaltei Curți nr. 3202 din 10 iunie 2025 în dosarul asociat x/2024 Recurenta-reclamantă prezintă în mod identic situația de fapt și preia aceleași texte legale incidente raportului juridic de drept material invocate în apărările formulate în fața instanței de fond, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ. Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor. Recurenta-reclamantă nu s-a referit la considerentele reținute prin sentința recurată, ci a făcut aprecieri cu privire la interpretarea art. 19 din Legea nr. 333/2003, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod criticile de nelegalitate cu privire la cele reținute prin hotărârea recurată. Prin urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.