Decizia nr. 5557/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.08.2020 pe rolul Curții de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanții A. S.R.L. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Deciziei nr. 478/27.11.2019, emise de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/16.12.2015 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/16.12.2015, cu privire la suma de 15.357.016 RON, emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, din care suma de 10.310.400 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar, iar suma de 5.046.616 RON reprezintă dobânzi fiscale și penalități de întârziere, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/2021, reclamanții A. S.R.L. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Deciziei nr. 172/30.07.2020 și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x din 30.09.2015 și a Raportului de inspecție Fiscală nr. x din 30.09.2015 cu privire la suma de 21.446.463 RON, emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, din care suma de 14.400.000 RON reprezintă TVA suplimentar, iar suma de 7.046,463 RON reprezintă dobânzi fiscale și penalități de întârziere; obligarea pârâtelor la rambursarea TVA în cuantum de 669.318 RON și de 1.126.439 RON, solicitat prin DNOR nr. x/17.09.2013, respectiv DNOR 2283/26.01.2015, precum și plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea de ședință din 12.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus conexarea cererii înregistrate sub nr. x/2021 la dosarul nr. x/2020 al aceleiași instanțe. Excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinare, respectiv excepția tardivității, invocată de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în dosarul nr. x/2020, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. S.R.L., societate în faliment și a calității de reprezentant a avocatului C., invocate de aceeași pârâtă, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului B., invocată de ambele pârâte în ambele dosare au fost soluționate la termenele de judecată din 15.12.2020 și 18.05.2021, în sensul respingerii acestora ca nefondate, pentru considerentele reținute în respectivele încheieri.

Primul ciclu procesual Prin sentința nr. 199/F-CONT din 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar D. Filiala București, și B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; a anulat Decizia nr. 478/27.11.2019; a anulat în parte Decizia nr. 2358/16.12.2015 și RIF nr. x/16.12.2015 cu privire la suma de 15.357.016 RON; a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții A. S.R.L., prin lichidator judiciar și B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; a anulat Decizia nr. 172/30.07.2020, a anulat în parte Decizia nr. 2216/30.09.2015 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/30.09.2015 cu privire la suma de 21.446.463 RON; a respins capătul de cerere privind rambursarea TVA în cuantum de 669.318 RON și de 1.126.439 RON; a obligat pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4050 RON, reprezentând onorariul de expert și taxa judiciară de timbru. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs și împotriva încheierii din data de 15 decembrie 2020 a Curții de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin Decizia nr. 2384/08.05.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din data de 15.12.2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a admis recursurile declarate de recurentele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 199/F-Cont/2.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că recursul declarat de recurenta - pârâtă DGAMC împotriva încheierii din 15 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este nefondat și că instanța de fond a respins în mod corect și legal excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta ANAF, cererea reclamantei fiind depusă în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 coroborat cu art. 281 alin. (2) Codul de procedură fiscală. În privința recursurilor declarate împotriva sentinței, a reținut că instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor părților și că în speță, considerentele hotărârii recurate reprezintă o reproducere a concluziilor expertului judiciar din raportul de expertiză, fără ca instanța să indice raționamentele pe baza cărora a înlăturat apărările autorităților fiscale pârâte, cu referire la înscrisurile depuse la dosar de către acestea. S-a mai avut în vedere că nu este suficientă achiesarea instanței la concluziile din raportul de expertiză, fără a prezenta propriul raționament juridic care a stat la baza soluției pronunțate, chiar și în situația în care ar fi de acord cu respectivele concluzii. Mai mult, deși instanța de fond a respins obiecțiunile la expertiză, formulate de pârâta DGAMC, apreciind că nu reprezintă veritabile obiecțiuni, ci argumente în susținerea legalității actului contestat, totuși a reținut nelegalitatea acestuia, fără să fi avut în vedere argumentele pârâtei la motivarea hotărârii pronunțate.

Hotărârea instanței de fond din al doilea ciclu procesual Prin sentința nr. 188/F-CONT din 22 decembrie 2023, Curtea de Apel Pitești- secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererile formulate de reclamanții A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. Filiala București, și B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; A anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 478/27.11.2019 și a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/16.12.2015, împreună cu RIF nr. x/16.12.2015, cu privire la suma de 15.357.016 RON; A anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 172/30.07.2020 și a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/30.09.2015, precum și RIF nr. x/30.09.2015, cu privire la suma de 21.446.463 RON.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva sentinței nr. 188/F-CONT din 22 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești- secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri recurentele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în ale cărei drepturi și obligații s-a subrogat Agenția Națională de Administrare Fiscală. 4.1. Prin recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta a solicitat, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate, respingerea acțiunii reclamanților și menținerea ca temeinice și legale a actelor întocmite de către organele fiscale. În motivarea recursului arată că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și interpretarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor cuprinse în Anexa 1, Anexa 2 și Anexa 3 din OMEF nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile; pct. 2 și pct. 3 din Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute în OMEF nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile; art. 21 alin. (4) lit. f), art. 145 alin. (2) lit. a), art. 146 alin. (1) lit. a) și art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; OMFP nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată; pct. 46 alin (2), pct. 184 alin. (2-3) din OMF nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Consideră că, interpretând eronat prevederile legale incidente, instanța de fond a reținut în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile pentru deducerea TVA, fiind respectate prevederile art. 21 alin. (1) și art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, deși pe facturi nu e completat numărul avizului de însoțire, apreciind că acest element nu este de natură să infirme realitatea tranzacțiilor, reținând că lipsa unor elemente în completarea documentelor nu este de natură să infirme realitatea tranzacțiilor. În ceea ce privește impozitul pe profit, arată că în trimestrele III și IV 2012 societatea a înregistrat cheltuieli deductibile fiscal în sumă de 64.440.000 RON, reprezentând achiziții de materiale de construcții de la E. S.R.L. și F. S.R.L., pentru care nu a prezentat documente justificative privind realizarea efectivă a tranzacției. Pentru achizițiile de la E. S.R.L. în valoare de 29.581.966 RON, efectuate în septembrie 2012 și pentru achizițiile de la F. S.R.L. în valoare de 34.858.034 RON, efectuate în iulie și septembrie 2012, în facturile de achiziție nu sunt înscrise informații privind numărul avizului de însoțire a mărfii, denumirea, cantitatea bunurilor livrate, singura mențiune fiind referitoare la denumirea bunurilor "materiale de construcții conform anexă contract". De asemenea, în notele de recepție nu sunt înscrise datele de identificare ale persoanelor din comisia de recepție sau a celor de primire în gestiune și nici semnăturile acestora de primire în gestiune a stocurilor respective. Astfel, în avizele de însoțire a mărfii sunt înscrise doar datele de identificare ale furnizorului și ale cumpărătorului, fără a fi înscrise datele privind mijlocul de transport, locul de expediție, locul de destinație, numele persoanei delegate, semnătura de primire, precum și documentele "recepție aviz de expediție" semnate la "comisia de recepție" de directorul general adjunct al societății verificate, neputându-se identifica mijlocul de transport, persoanele delegate, locul de încărcare sau de descărcare a mărfurilor sau alte date privind expediția, acestea nefiind completate. În aceste condiții, consideră că organele fiscale au stabilit în mod corect că documentele prezentate nu fac dovada achizițiilor respective. Arată că societatea a prezentat fișe de magazie întocmite analitic pe tipuri de materiale, fără a menționa magazia în care au intrat în gestiune aceste materiale, documente care nu sunt semnate și ștampilate și nu cuprind mențiuni legate de persoane responsabile, în toate fișele de magazie bunurile intrate fiind evidențiate ca fiind în stoc însă, din fișele de cont 301 - materii prime rezultă că la data de 30.09.2012 și la data de 31.12.2012, bunurile nu se mai regăseau în stoc. De asemenea, pentru bunurile achiziționate, descărcate din gestiune, nu au fost prezentate documente de eliberare din gestiune, respectiv bonuri de consum așa cum se prevede în Anexa 2 din OMEF nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile. În aceste condiții, organele de inspecție fiscală nu au acceptat la deducere cheltuielile în sumă de 29.581.966 RON și de 34.858.034 RON, nefiind respectate prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, stabilind impozit pe profit suplimentar în sumă de 10.310.400 RON. Având în vedere prevederile Anexei 3 din Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute în OMEF nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile; OMFP nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991; art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; Anexei 1 din Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute în OMEF nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, organele fiscale au constatat că în avizele de însoțire prezentate de societate sunt înscrise doar datele de identificare ale furnizorului și ale cumpărătorului, fără a fi menționate datele privind mijlocul de transport, locul de expediție, locul de destinație, numele persoanei delegate, semnătura de primire, precum și documentele "recepție aviz de expediție", semnate la "comisia de recepție" de directorul general adjunct al societății verificate, neputându-se, astfel, identifica mijlocul de transport, persoanele delegate, locul de încărcare sau de descărcare a mărfurilor sau alte date privind expediția, acestea nefiind completate. Menționează că în cazul achizițiilor de bunuri, la primire, se întocmește Nota de recepție și constatare de diferențe, astfel cum prevăd Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute în OMEF nr. 3512/2008, iar dacă nu se înscriu datele valorice în Nota de recepție și constatare de diferențe, este obligatoriu ca acestea să se regăsească într-un alt document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate a valorii bunurilor. Mai arată că în notele de recepție prezentate de societate nu sunt înscrise datele de identificare ale persoanelor din comisia de recepție sau de primire în gestiune și nici semnăturile de primire în gestiune, instanța de fond ignorând acest aspect. Pe de altă parte, pentru evidențierea intrării în gestiune a bunurilor achiziționate agenții economici trebuie să întocmească "fișa de magazie", așa cum prevăd Normele Metodologice prevăzute în OMEF nr. 3512/2008, însă societatea a prezentat fișe de magazie întocmite analitic pe tipuri de materiale, fără a se menționa magazia în care au intrat în gestiune materialele, documente care nu sunt semnate și ștampilate și nu cuprind mențiuni legate de persoane responsabile, în toate fișele de magazie bunurile intrate fiind evidențiate ca fiind în stoc, deși din fișele de cont 301 "materii prime" rezultă că la data de 30.09.2012, respectiv la data de 31.12.2012, acestea nu se mai regăseau în stoc. Consideră că din documentele prezentate de societate nu rezultă că bunurile achiziționate de la cei doi furnizori au fost recepționate, respectiv că au intrat în gestiunea societății, deoarece pentru a face dovada achiziționării în scopul realizării de venituri impozabile este necesară stabilirea destinației achizițiilor. Arată că pentru bunurile achiziționate și descărcate din gestiune, conform anexei 2 din OMEF nr. 3512/2008 este necesară prezentarea bonului de consum, astfel că nu au fost respectate prevederile pct. 184 alin. (2)-(3) din OMF nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, referitoare la documentele justificative și nici prevederile pct. 46 alin. (2) din OMF nr. 3055/2009. Invocă principiul prevalenței economicului asupra juridicului și arată că societatea avea obligația verificării documentelor de achiziție, în speță modul de completare a facturilor, avizelor de însoțire, a întocmirii documentelor de recepție a bunurilor achiziționate, precum și întocmirea documentelor de ieșire a acestor bunuri din gestiune (bonuri de consum) în vederea justificării efectuării achizițiilor în scopul desfășurării activității și realizării de venituri impozabile, în condițiile în care din documentele prezentate de societate nu s-au putut determina aceste elemente. Precizează că pentru achizițiile de la E. S.R.L., societatea a dedus TVA în sumă de 7.099.672 RON, iar pentru achizițiile de la F. S.R.L., a dedus TVA în sumă de 7.300.328 RON. Achizițiile au fost înregistrate în baza: facturii seria x nr. x din data de 03.09.2012, furnizor E. S.R.L. Brăila, și notei de recepție nr. x/03.09.2012; facturii seria x nr. x din data de 04.09.2012, furnizor E. S.R.L. Brăila, și notei de recepție nr. x/04.09.2012; facturii seria x nr. x din data de 05.09.2012, furnizor E. S.R.L. Brăila, și notei de recepție nr. x/03.09.2012. Cu toate acestea, în facturi nu sunt înscrise informații privind numărul avizului de însoțire a mărfii, denumirea și cantitatea bunurilor livrate, singura mențiune fiind aceea de "materiale de contrucție conform anexă contract", iar în notele de recepție aferente nu sunt înscrise datele de identificare ale persoanelor din comisia de recepție sau a celor de primire în gestiune, precum și semnăturile acestora. În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, organele de inspecție fiscală au solicitat în timpul inspecției fiscale, prin Nota explicativă nr. 338/22.07.2015, documentele pe care societatea le deține privind achiziția acestor materiale, transportul și modalitatea în care aceste materiale au fost luate în primire, sens în care au fost prezentate următoarele documente: avize de însoțire a mărfii, de la seria x nr. x din data de 23.08.2012 până la seria x nr. x din data de 02.09.2012, în care sunt înscrise doar datele de identificare ale furnizorului E. S.R.L. și ale cumpărătorului, A. S.R.L., fără date privind modalitatea de transport, mijlocul de transport, locul de expediție, locul de destinație, numele persoanei delegate, documente fără semnătură de primire; procese-verbale de recepție cantitativă și calitativă, de la nr. x din 23.08.2012 până la nr. 144 din 02.09.2012, semnate de reprezentanți ai părților, respectiv domnul G., în calitate de director general adjunct, din partea A. S.R.L. și de H. din partea E. S.R.L., procese-verbale întocmite pentru intrările de materiale din avizele de însoțire a mărfii; recepție aviz expediție, de la nr. 54084 din data de 23.08.2012 pentru avizul nr. x până la nr. x din 02.09.2012 la avizul nr. x, documente semnate la "comisia de recepție" de directorul general adjunct al A. S.R.L., domnul G.; fișele de magazie întocmite analitic pentru materialele înscrise în anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.08.2012, fără a se menționa magazia în care au intrat în gestiune, documentele nefiind semnate și ștampilate și nu cuprind mențiuni legate de persoanele responsabile. Susține că organele fiscale au reținut că în toate fișele de magazie prezentate este completată doar intrarea materialelor în gestiune, rezultând că acestea sunt încă în stoc, întrucât nu sunt completate și datele de ieșire a materialelor. Menționează că inspectorii antifraudă din cadrul Direcției regionale antifraudă Alexandria, au solicitat informații de la Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, din care a rezultat faptul că numitul H. (unic asociat și administrator al E. S.R.L. Brăila) s-a aflat pe teritoriul național numai în perioada 18.09.2011 - 26.09.2011, perioadă în afara celei în care sunt întocmite și semnate "procesele-verbale de recepție cantitativă și calitativă", precum și facturile către A. S.R.L.; că în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.08.2012 încheiat între părți, nu se fac precizări cu privire la partea responsabilă pentru transportul acestor materiale de construcție. în facturile de achiziție nu sunt menționate date privind mijlocul de transport și documentele de însoțire a mărfii; că facturile în cauză nu au completate informațiile referitoare la numele și datele de identificare ale delegatului, ora la care s-a efectuat expedierea, numărul de identificare al mijlocului de transport, semnătura delegatului și semnătura de primire, data și ora expedierii, iar din avizele de însoțire a mărfii nu au putut fi identificate date referitoare la mijloacele de transport, delegații, locul de încărcare sau de descărcare a mărfurilor sau alte date privind expediția mărfurilor, nefiind completate aceste informații. Consideră că, întrucât societatea nu a completat documentele cu datele respective, acestea nu pot fi considerate documente justificative. De asemenea, în luna septembrie 2012, A. S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă facturi ce au ca furnizor F. S.R.L. pentru achiziții de "materiale de construcție conform anexă contract nr. x/15.06.2012", în valoare totală de 37.718.362 RON, din care bază impozabilă în sumă de 30.418.034 RON și taxa pe valoare adăugată aferentă în sumă de 7.300.328 RON. Pentru aceste operațiuni societatea a prezentat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/25.06.2012 împreună cu o anexă la contract; anexa care însoțește fiecare factură și poartă ștampila F. S.R.L. unde sunt specificate materialele de construcție tranzacționate, a căror valoare coincide cu valoarea facturii; NIR-uri întocmite prin programul de contabilitate, pentru fiecare factură, fiind înscrise aceleași materiale din anexa la factură, la aceeași valoare, fără a fi semnate; situația centralizatoare a NIR-urilor, astfel cum reiese din sistemul informatic; avize de însoțire a mărfii, de la seria x nr. x din data de 16.07.2012 până la seria x nr. x din data de 08.08.2012, avize în care sunt înscrise doar datele de identificare a furnizorului F. S.R.L. și cele ale cumpărătorului A. S.R.L., fără date privind modalitatea de transport și mijlocul de transport, locul de expediție, locul de destinație, numele persoanei delegate, documente fără semnătură de primire; recepție aviz expediție de la nr. 53481 din data de 16.07.2012 pentru avizul nr. x până la nr. 53683 din 08.08.2012 la avizul nr. x, documente semnate la "comisia de recepție" de directorul general adjunct al A. S.R.L., domnul G.; procesele-verbale de recepție cantitativă și calitativă de la nr. x din 16.07.2012 până la nr. 049.10 din 08.08.2012, semnate de reprezentanții părților; fișele de magazie întocmite analitic pentru materialele înregistrate în baza acestor documente, fără a se menționa magazia în care au intrat în gestiune, fără a fi semnate și ștampilate și fără a cuprinde mențiuni legate de persoanele responsabile; pentru ieșirile de materiale înregistrate conform fișelor de magazie prezentate, A. S.R.L. a prezentat bonuri de consum întocmite pentru lucrările de construcții la care au fost înregistrate aceste consumuri. Referitor la "procesele-verbale de recepție cantitativă și calitativă", semnate de reprezentanții părților, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției regionale antifraudă Alexandria, prin procesul-verbal nr. x/19.02.2015, au constatat că, în urma controlului încrucișat efectuat de comisarii Gărzii Financiare, secția Județeană Brăila la F. S.R.L., în nota explicativă dată de I., semnatarul acestor documente, a declarat că nu a fost delegat al F. S.R.L. București și nu a participat la achiziții sau livrări de mărfuri pentru această firmă. În ceea ce privește transportul materialelor, arată că organele fiscale au reținut în mod corect că în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/25.06.2012 încheiat între părți nu se fac precizări cu privire la partea responsabilă pentru transportul acestor materiale de construcție, iar în facturile de achiziție nu sunt menționate date privind mijlocul de transport și documentele de însoțire a mărfii. De asemenea, facturile respective nu au completate informațiile referitoare la numele și datele de identificare ale delegatului, ora la care s-a efectuat expedierea, numărul de identificare al mijlocului de transport, semnătura delegatului și semnătura de primire, data și ora expedierii, astfel că societatea nu a prezentat documente justificative cu privire la realizarea efectivă a acestor achiziții. Menționează că potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) lit. a) și art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost sau urmează să-i fie livrate, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, în baza unei facturi care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 din lege, respectiv a unui document justificativ, în contabilitate fiind înregistrate cheltuieli care au la baza documente justificative, conform prevederilor art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991 și pct. 2 și pct. 3 din Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute în OMEF nr. 3512/2008. În acest sens, invocă prevederile OMFP nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicat, precum și art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În esență, susține că documentele prezentate de către societate nu au fost completate cu toate datele prevăzute de lege, astfel că nu intră în noțiunea de documente justificative, în sensul normelor fiscale. Invocă dispozițiile pct. 46 alin. (1) H.G. nr. 44/2004 de explicitare a art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu privire la justificarea deducerii taxei, apreciind că deținerea unei facturi care conține informațiile obligatorii prevăzute de lege nu este suficientă pentru a beneficia de dreptul de deducere al TVA, societatea trebuind să justifice că bunurile/serviciile achiziționate pe baza de factură sunt în beneficiul său, respectiv sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile. În sprijinul susținerilor sale, invocă, cu titlu de jurisprudență, Decizia nr. 1325/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Consideră că instanța de fond, prin sentința pronunțată, a nesocotit faptul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea fiscală internă, care este în concordanță cu legislația europeană, respectiv: condiția de formă privind prezentarea facturii în original; condiția de fond, respectiv prezentarea de documente care să justifice că achizițiile de bunuri sau servicii au fost efectuate în scopul realizării de operațiuni taxabile, respectiv de operațiuni care intră în sfera TVA. În ceea ce privește sumele reprezentând accesorii față de obligațiile principale stabilite în sarcina societății, constând în dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA, precizează că sunt datorate de societate în temeiul dispozițiilor art. 120 1 alin. (1-2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și a principiului accesorium sequitur principale. 4.2. Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în tot a acțiunii, ca neîntemeiate. În motivarea recursului arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 21 alin. (1) și a art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, reținând în mod greșit că facturile sunt emise conform dispozițiilor legale în vigoare și că sunt însoțite de documente justificative suficiente. Mai mult, deși instanța de fond deși a observat că organul de inspecție fiscală a susținut că facturile emise de E. S.R.L. (nr. 107/03.09 2012, 111/04.09.2012 și 114/05.09.2012), precum și cele 26 de facturi emise de F. S.R.L. nu conțin datele privind avizul de însoțire a mărfii, denumirea și cantitatea bunurilor livrate, a reținut în mod eronat că mențiunile a căror lipsă a invocat-o organul fiscal nu erau necesare, lipsa acestora nefiind de natură să infirme realitatea tranzacțiilor. Critică faptul că instanța de fond a reținut că documentele prezentate de către societate, care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate (facturile fiscale, procesele-verbale de recepție/note de intrare recepție) au dobândit calitatea de documente justificativ, furnizând toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare, deși art. 21 și art. 19 prevăd că se iau în considerare la calculul profitului impozabil cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor, la care se adaugă cheltuielile declarate prin lege drept nedeductibile fiscal. Prin alin. (1) al art. 21 din lege se stabilește regula conform căreia cheltuielile deductibile sunt cele efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. Față de prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost sau urmează să-i fie livrate, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile. Astfel, legiuitorul condiționează acordarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adăugată de îndeplinirea atât a cerințelor de fond, cât și a cerințelor de formă, iar documentele justificative trebuie să facă dovada îndeplinirii acestor condiții. Prin urmare, consideră că neacordarea dreptului de deducere s-a datorat nejustificării de către societate a destinației achiziției, în sensul că aceasta a fost efectuată în scopul derulării unor operațiuni taxabile. Mai arată că deținerea unei facturi care conține informațiile obligatorii prevăzute de lege nu este suficientă pentru a beneficia de dreptul de deducere al TVA, întrucât trebuie să se justifice în primul rând faptul că bunurile/serviciile achiziționate pe bază de factură sunt în beneficiul sau sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile. Consideră că instanța de fond nu a aplicat în concret dispozițiile art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991 și a restrâns aplicarea prevederile pct. 2 și pct. 3 din Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute în OMEF nr. 3512/2008, sentința recurată fiind dată cu încălcarea acestor prevederi legale. În același sens, invocă prevederile OMFP nr. 2226/2006, arătând că, în urma analizării avizelor de însoțire prezentate de societate, a rezultat că în acestea sunt înscrise doar datele de identificare ale furnizorului și ale cumpărătorului, fără a fi consemnate datele privind mijlocul de transport, locul de expediție, locul de destinație, numele persoanei delegate, semnătura de primire, precum și documentele "recepție aviz de expediție" semnate la "comisia de recepție" de directorul general adjunct al societății verificate, neputându-se identifica mijlocul de transport, persoanele delegate, locul de încărcare sau de descărcare a mărfurilor ori alte date privind expediția, acestea nefiind completate. Susține că instanța de fond nu a luat în considerare nici aspectul conform căruia în cazul achizițiilor de bunuri se întocmește Nota de recepție și constatare diferențe conform Normelor Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute în OMEF nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, în cauză, notele de recepție prezentate de societate necuprinzând datele de identificare ale persoanelor din comisia de recepție sau de primire în gestiune și nici semnăturile de primire în gestiune a stocurilor respective. De asemenea, agenții economici trebuie să întocmească "fișa de magazie", potrivit Normelor Metodologice prevăzute în OMEF nr. 3512/2008, însă intimata-reclamantă a prezentat fișe de magazie întocmite analitic pe tipuri de materiale, fără a menționa magazia în care au intrat în gestiune acele materiale, documente care nu sunt semnate și ștampilate și nu cuprind mențiuni legate de persoane responsabile, în toate fișele de magazie bunurile intrate fiind evidențiate ca fiind în stoc, însă, din fișele de cont 301 "materii prime" rezultă că la data de 30.09.2012, respectiv la data de 31.12.2012, bunurile nu se mai regăseau în stoc. Astfel, nu rezultă că bunurile achiziționate de la cei doi furnizori au fost recepționate, respectiv că au intrat în gestiunea societății. Susține că pentru a face dovada că bunurile au fost achiziționate în scopul realizării de venituri impozabile, era necesară stabilirea destinației achizițiilor, respectiv prezentarea bonului de consum. Apreciază că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nu au fost respectate prevederile pct. 184 alin. (2-3) din OMF nr. 3055/2009, cu privire la documentele care dobândesc calitatea de document justificativ și nici prevederile pct. 46 alin. (2) din OMF nr. 3055/2009, din a căror interpretare reiese că orice operațiune financiară se consemnează la momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Totodată, principiul prevalenței economicului asupra juridicului presupune prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere, ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate și nu numai de forma juridică a acestora, iar respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică. Având în vedere aceste aspecte, consideră că societatea avea obligația verificării documentelor de achiziție, respectiv a modului de completare a facturilor și avizelor de însoțire, a întocmirii documentelor de recepție a bunurilor achiziționate (note de recepție și de diferențe), de intrare în gestiune a bunurilor achiziționate (fișe de magazie), precum și întocmirea documentelor de ieșire a acestor bunuri din gestiune (Bonuri de consum) în vederea justificării efectuării achizițiilor în scopul realizării de operațiuni taxabile. Cu toate acestea, din documentele prezentate nu s-a putut determina modul în care au avut loc achizițiile de bunuri și intrarea acestora în gestiunea societății, în condițiile în care: în facturile de achiziție nu sunt înscrise informații privind numărul avizului de însoțire a mărfii, denumirea, cantitatea bunurilor livrate; în notele de recepție nu sunt înscrise datele de identificare a persoanelor din comisia de recepție sau a celor de primire în gestiune și nici semnăturile acestora de primire în gestiune a stocurilor respective; în avizele de însoțire a mărfii sunt înscrise doar datele de identificare ale furnizorului și ale cumpărătorului fără a fi prezentate datele privind mijlocul de transport, locul de expediție, locul de destinație, numele persoanei delegate, semnătura de primire, precum și documentele "recepție aviz de expediție" semnate la "comisia de recepție" de directorul general adjunct al societății verificate, neputându-se identifica mijlocul de transport, persoanele delegate, locul de încărcare sau de descărcare a mărfurilor sau alte date privind expediția; fișele de magazie au fost întocmite analitic pe tipuri de materiale, fără a se menționa magazia în care au intrat în gestiune, fără a fi semnate și ștampilate și fără a cuprinde mențiuni legate de persoanele responsabile. Menționează că în acord cu prevederile pct. 46 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004, de explicitare a art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă, pentru a beneficia de exercitarea dreptului de deducere a TVA, trebuie să justifice exercitarea acestui drept în baza exemplarului original al facturii, care să cuprindă informațiile obligatorii prevăzute de lege, astfel că deținerea unei facturi care conține informațiile obligatorii prevăzute de lege, nu este suficientă pentru a beneficia de dreptul de deducere al TVA, societatea trebuind să justifice în primul rând faptul că bunurile/serviciile achiziționate pe bază de factură sunt în beneficiul său, respectiv sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, în conformitate cu prevederile legale în materie. Astfel, legiuitorul condiționează acordarea dreptului de deducere al TVA de îndeplinirea cumulativă atât a cerințelor de fond, cât și a celor de formă, motiv pentru care consideră că organele fiscale au negat în mod corect dreptul reclamantei de a deduce cheltuielile, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003. Susține că în ceea ce privește Decizia de impunere nr. x din 30.09.2015, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din 30.09.2015, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în cuantum de 21.446.463 RON, reprezentând TVA suplimentar - 14.400.000 RON, dobânzi fiscale și penalități de întârziere - 7.046,463 RON, hotărârea instanței de fond este nelegală, având în vedere dispozițiile art. 120 1 alin. (1)-(2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Subliniază că indiferent de data stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare de plată, dacă obligațiile datorate sunt urmarea încadrării ca nedeductibile a unor cheltuieli, a nedeclarării unor operațiuni economice sau a reîncadrării unor tranzacții, contribuabilul datorează aceste accesorii potrivit Codului de procedură fiscală. Consideră că întrucât societatea nu a respectat regulile contabile conform cărora orice înregistrare contabilă trebuie să aibă la bază un document justificativ, nu se poate vorbi doar despre nerealizarea condiției de formă cerute de lege în vederea acordării dreptului de deducere al TVA, ci și de nerespectarea atât a legii contabile, cât și a legii fiscale. Menționează că forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică; că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că orice operațiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Mai arată că hotărârea recurată este greșită și în ceea ce privește faptul că reclamanta a mai fost supusă anterior altor inspecții fiscale, efectuate de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Argeș în cursul anului 2013, precum și de comisarii Gărzii Financiare Argeș, fiind analizate, printre altele, și operațiunile comerciale derulate de reclamantă cu cei doi furnizori, E. S.R.L. și F. S.R.L., conform procesului-verbal din 27.08.2013, câtă vreme pentru a deduce taxa pe valoarea adăugată, societatea avea obligația să dețină și să prezinte organelor de inspecție fiscală documente din care să rezulte informații care să justifice că achizițiile au fost efectuate în scopul operațiunilor taxabile ale societății.

Apărările formulate în recurs Deși nu a formulat întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar D., a formulat concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală. Arată că societatea a înregistrat în contabilitate și deține facturi de achiziție ce furnizează toate informațiile cerute de lege, conform dispozițiilor art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, și că recurentele-pârâte nu au indicat nicio mențiune care să fie obligatorie și care să nu fi fost cuprinsă în facturile de achiziție, astfel că acestea reprezintă documente justificative în sensul legii fiscale. Consideră, în esență, că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile de fond și de formă pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 iunie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 27 noiembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamanții A. S.R.L. și B. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Deciziei nr. 478/27.11.2019, emise de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/16.12.2015 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/16.12.2015, cu privire la suma de 15.357.016 RON, emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, din care suma de 10.310.400 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar, iar suma de 5.046.616 RON reprezintă dobânzi fiscale și penalități de întârziere (în dosarul nr. x/2020; anularea Deciziei nr. 172/30.07.202, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x din 30.09.2015 și a Raportului de inspecție Fiscală nr. x din 30.09.2015 cu privire la suma de 21.446.463 RON, emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, din care suma de 14.400.000 RON reprezintă TVA suplimentar, iar suma de 7.046,463 RON reprezintă dobânzi fiscale și penalități de întârziere; obligarea pârâtelor la rambursarea TVA în cuantum de 669.318 RON și de 1.126.439 RON, solicitat prin DNOR nr. x/17.09.2013, respectiv DNOR 2283/26.01.2015 (în dosarul nr. x/2021). Prin încheierea de ședință din 12.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus conexarea cererii înregistrate sub nr. x/2021 la dosarul nr. x/2020 al aceleiași instanțe. În soluționarea cererii de recurs din primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de recurentele-pârâte; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând în esență, că instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor părților, ci s-a limitat la a reproduce concluziile expertului judiciar din raportul de expertiză, fără a indica raționamentul pe baza căruia a înlăturat apărările autorităților fiscale pârâte, iar pe de altă parte, faptul că, deși instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de pârâta DGAMC, a reținut nelegalitatea actului contestat, fără a avea în vedere argumentele pârâtei sub acest aspect. Împotriva sentinței instanței de fond din al doilea ciclu procesual, au formulat recursuri recurentele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în ale cărei drepturi și obligații s-a subrogat Agenția Națională de Administrare Fiscală, ambele recursuri fiind întemeiate pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Având în vedere criticile similare formulate de cele două recurente-pârâte, Înalta Curte urmează a proceda la o analiză globală a cererilor de recurs, urmând ca acolo unde este necesar, aceste critici să fie analizate punctual. Sentința atacată a fost pronunțată în rejudecare după casare, fiind supusă art. 501 C. proc. civ., care în alin. (3) prevede că după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată. În speță, casarea intervenită prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 2384 din 8 mai 2023 a fost dispusă în temeiul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reținându-se că judecătorul fondului nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, că nu a fost relevat raționamentul instanței față de soluția pronunțată, instanța limitându-se la a reține concluziile raportului de expertiză. În rejudecare, instanța de fond a conchis că actele administrative fiscale contestate sunt nelegale în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, aferentă tranzacțiilor supuse analizei, ajungând la această concluzie printr-o analiză amănunțită, în drept și în fapt, a operațiunilor și raporturilor juridice deduse judecății. Soluția judecătorului fondului este împărtășită și de instanța de control judiciar, pe baza propriei evaluări a raporturilor juridice litigioase, în limitele permise căii de atac a recursului de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., nefiind identificată o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și art. 155 alin. (19) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, așa cum susțin recurentele-pârâte. Astfel, prin Decizia de impunere nr. x/16.12.2015, întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din 16.12.2015, s-au stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligații fiscale în cuantum de 15.357.016 RON, din această sumă, 10.310.400 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar, iar 5.046.616 RON, dobânzi fiscale și penalități de întârziere. De asemenea, prin Decizia de impunere nr. x din 30.09.2015, întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din 30.09.2015 s-au stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligații fiscale în cuantum de 21.446.463 RON, reprezentând TVA suplimentară -14.400.000 RON și dobânzi fiscale și penalități de întârziere - 7.046.463 RON. Impozitul suplimentar pe profit și TVA suplimentară de plată au fost stabilite cu privire la aceleași operațiuni de achiziție și în baza acelorași documente. În esență, recurentele-pârâte critică faptul că instanța de fond a apreciat ca fiind deductibile sumele solicitate de intimata-reclamantă, sens în care a procedat la anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 478/27.11.2019 și a anulării în parte a Deciziei de impunere nr. x/16.12.2015, împreună cu Raportul de inspecție fiscală nr. x/16.12.2015, cu privire la suma de 15.357.016 RON. De asemenea, au criticat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 172/30.07.2020 și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/30.09.2015, precum și a RIF nr. x/30.09.2015, cu privire la suma de 21.446.463 RON. Recurentele-pârâte susțin că instanța de fond nu a observat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă necesare pentru ca documentele invocate de către societate să poată fi considerate documente justificative în sensul legii fiscale și pentru ca în baza acestora să se poată proceda la deducerea TVA. Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, forma în vigoare la data emiterii facturilor în discuție: "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare." Conform dispozițiilor art. 155 alin. (19) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, forma în vigoare la data emiterii facturilor în discuție: "(19) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații: a) numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic; b) data emiterii facturii; c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii; d) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal; f) denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă; g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale reprezentantului fiscal; h) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile prevăzute la art. 1251 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi; i) baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și