Decizia nr. 5548/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 378/2025 a Curții de Apel Timișoara

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin ordonanța președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 09.07.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România la asigurarea pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, a combinației de medicamente OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) și BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 378 din 21 iulie 2025, Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, prin întâmpinare. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și, în consecință, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocată prin întâmpinare. A admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate. A obligat pârâta să asigure reclamantului, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), pe bază de prescripție medicală, a combinației de medicamente OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) și BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2025, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 378 din 21 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței casarea sentinței recurate și respingerea ordonanței președințiale.

Apărările formulate în cauză Nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 21.11.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează a analiza excepția din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, în speță, potrivit înscrisului depus din oficiu la dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a decedat la data de 20 octombrie 2025, conform actului de deces nr. 43/2025, . Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiile art. 40 C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în considerarea intervenirii decesului intimatului-reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă și va casa sentința recurată. Totodată, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului și va anula acțiunea, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, astfel cum impun dispozițiile art. 40 alin. (1) C. proc. civ.