Decizia nr. 5498/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 2024/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin sentința nr. 4413/19.09.2023, Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale, cerere având ca obiect solicitarea de obligare a autorității să prezinte Anexele 6 și 7 la Decretul Consiliului de Stat nr. 200/1989, să precizeze expres dacă acestea există și dacă sunt sau nu în posesia ei, respectiv să precizeze când a fost abrogat decretul menționat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu referire la capătul de cerere privind prezentarea anexelor litigioase.

A invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 2024 din data de 4 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului invocată din oficiu și a constatat nul recursul formulat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 4413/19.09.2023 pronunțate de Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Arhivele Naționale, pentru nemotivare. Împotriva deciziei nr. 2024/04.11.2024 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2023, la data de 13 ianuarie 2025, revizuenta - reclamantă a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc.

civ., în urma căreia a fost înregistrat dosarul nr. x/2025 pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 2. Soluția instanței de fond Prin decizia nr. 716 din 20 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de revizuire. A fost respinsă cererea de revizuire formulată de către revizuenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 2024/04.11.2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Arhivele Naționale, ca inadmisibilă. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs revizuenta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc.

civ., solicitând admiterea acestuia. 4. Apărările intimatei Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs, excepție invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului formulat de reclamantă, în considerarea argumentelor ce succed: Obiectul cererii de recurs de față îl reprezintă decizia nr. 716 din 20 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia menționată, instanța a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 2024/04.11.2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Arhivele Naționale, ca inadmisibilă. Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. În conformitate cu art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Astfel, C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege enunțate supra rezultă, așa cum s-a arătat în precedent, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc.

civ. nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, partea a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate în calea extraordinară de atac a revizuirii, formulând critici din perspectiva dispozițiilor art. 483 și următoarele din C. proc. civ. și solicitând, ca atare, admiterea recursului și constatarea nelegalității deciziei atacate pentru motivul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă. Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc.

civ., a reținut că, prin decizia nr. 2024/04.11.2024, instanța de recurs nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății în fața tribunalului, ci a constatat nul recursul formulat de recurenta - reclamantă pentru nemotivare; decizia nu întrunește cerințele legale în raport de care să poată fi supusă revizuirii, deoarece, deși este dată în recurs, în cuprinsul acesteia nu a fost evocat fondul; având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, instanța a admis excepția inadmisibilității acestei cereri. Conform art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". În cauză, decizia recurată în cauza pendinte, pronunțată de Curtea de Apel București în calea de atac a revizuirii, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin urmare, recursul promovat de reclamantă împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Totodată, se reține că prin jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătorești expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege.

Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, parag.

24). Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul prezentului demers judiciar, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind incident principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 716 din 20 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 716 din 20 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.