Decizia nr. 5495/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 440/2025 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.06.2024 sub nr. x/2024, pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună: în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), pentru indicația astrocitom; în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea ordinului privind Constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 440 din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile lipsei plângerii prealabile, inadmisibilității acțiunii din perspectiva stabilirii răspunderii civile solidare în sarcina pârâților, inadmisibilității capătului subsidiar de cerere, prematurității acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății și excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiate. A fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiată.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, excepție invocată de aceste pârâte, ca neîntemeiată. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. și a fost obligat pârâtul Ministerul Sănătății la adoptarea ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice ce nu sunt incluse în rezumatul caracteristicilor produsului. A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Sănătății, criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cadrul memoriului de recurs.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată. 4. Apărările intimaților Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante, invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I din C. proc.

civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac". Conform art. 56 alin. (1) din C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 din C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc.

civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Înalta Curte constată, din analiza actelor depuse în dosarul de recurs, că intimata-reclamantă A. a decedat la data de 18 iulie 2025, conform referatului întocmit ca urmare a verificărilor efectuate în baza de date DEPABD . Prin urmare, la acest moment, intimata-reclamantă este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc.

civ. În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în considerarea intervenirii decesului intimatei-reclamante, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâți și, în rejudecare, va anula acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 440 din 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 440 din 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare: Anulează cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Definitivă. Pronunțată astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.