Decizia nr. 5482/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 259/2025 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel Craiova, a solicitat: - obligarea pârâtei ÎCCJ la soluționarea cererii sale de strămutare a dosarului nr. x/2022 pe motiv de bănuială legitimă, formulată la data de 06.12.2022, cerere înregistrată la ÎCCJ sub nr. x/08.12.2022; - anularea sentinței penale nr. 5 pronunțate la data de 16 ianuarie 2023 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022; - obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea cererii sale de strămutare a dosarului nr. x/2023 pe care a formulat-o încă din faza de cercetare penală pe motiv de bănuială legitimă, cerere înregistrată la ÎCCJ sub nr. x/21.06.2023; - anularea sentinței penale nr. 161 pronunțate la data de 19 octombrie 2023 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 259 din 21 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel Craiova, ca inadmisibilă. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia. 4. Apărările intimatelor 4.1 Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimata-pârâtă Curtea de Apel Craiova a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc.

civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ. În speță, recursul formulat de recurenta-reclamantă nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond. Susținerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent. Înalta Curte observă că, prin calea de atac exercitată, recurenta a evocat conținutul unor texte normative, dar nu a formulat, în mod concret, critici care să vizeze modul în care acestea ar fi fost aplicate sau interpretate de prima instanță în demersul de analiză a cererii de chemare în judecată.

Or, motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu argumentele prezentate de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost concret încălcate sau greșit aplicate de către prima instanță, nu prezintă structura necesară spre a fi calificată drept critică de nelegalitate. Totodată, nu pot fi valorificate nici pasajele din cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate concret prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod punctual și direct, raționamentul efectiv urmat de instanța de fond pentru pronunțarea soluției criticate.

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține formulare unor critici apte a fi analizate în recurs, partea care promovează calea de atac trebuie să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate concretă, iar nu abstractă pe care le apreciază incidente cauzei. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc.

civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului de față. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc.

civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 259 din 21 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 259 din 21 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.