Decizia nr. 5469/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.10.2024, sub nr. x/2024, reclamanta Universitatea din București, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în prezenta cauză, să dispună: 1. Anularea rezultatului publicat de UEFISCDI și a tuturor actelor ulterioare prin care UEFISCDI a constatat neeligibilitatea proiectului cu titlul Centrul de Excelență pentru Cercetare Avansată în Incluziune Socială și Reziliență din România (RO-CEARSIR) PN-IV P6-6.1.-CoEX-2024-0155, pe motiv că "Acordul de Parteneriat nu mai este în vigoare, prin retragerea unui partener instituțional"(rezultat publicat în data de 17 iulie 2024, menținut prin răspunsul nr. x/05.08.2024, rezultat republicat de către UEFISCDI în data 05.08.2024);

Suspendarea rezultatului publicat de UEFISCDI și a tuturor actelor ulterioare prin care aceasta a constatat neeligibilitatea proiectului cu titlul Centrul de Excelență pentru Cercetare Avansată în Incluziune Socială și Reziliență din România (RO-CEARSIR) PN-IV P6-6.1.-CoEX-2024-0155, pe motiv că "acordul de Parteneriat nu mai este în vigoare, prin retragerea unui partener instituțional" și, pe cale de consecință, suspendarea competiției CO-EX 2024 destinată Centrelor de Excelență până la soluționarea definitivă a cauzei. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 141 din 12 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea din București, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Cererile de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, respectiv atât împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare, cât și de respingere a cererii de anulare, a formulat recursuri reclamanta, întemeiate pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestora.

Apărările intimatei Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Cererea de renunțare formulată în cauză La 20 noiembrie 2025, reclamanta a depus cerere de renunțare la judecata ambelor recursuri declarate în cauză. II. Soluția instanței de recurs Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă". În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante Universitatea din București la judecarea recursurilor declarate împotriva sentinței nr. 141 din 12 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.