Decizia nr. 5468/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2155/2024 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 23.08.2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și B., anularea în parte a Ordinului Ministrului Educației nr. 3023/11.01.2023, și anume Anexa nr. 28, poziția nr. 6 - C., domeniul filologie.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2155 din 20 decembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, după ce, în prealabil, prin încheierea din 19 septembrie 2024, respinsese proba cu expertiză judiciară solicitată de reclamantă, ca nefiind utilă.

Cererea de recurs Împotriva încheierii de ședință din 19 septembrie 2024 și a sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea încheierii și a sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, iar în subsidiar, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat, în esență, următoarele critici: Încheierea din 19 septembrie 2024, de respingere a probei cu expertiză tehnică judiciară, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, neîntrunind cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din convenția europeană a drepturilor omului [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ..]. Sentința nr. 2155 din 20 decembrie 2024 cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, cu referire la sensul considerentului cuprins în par. 32 din Decizia Curții Constituționale nr. 364/2022 [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ..]. Sentința nr. 2155 din 20 decembrie 2024 a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și în final golirea de conținut a prevederilor art. 2 1 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004 raportat la art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale în ceea ce privește limitele controlului exercitat de instanța judecătorească [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..].

Apărările intimaților Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. În esență, s-a arătat prin întâmpinare că motivarea încheierii și a sentinței recurate respectă întrutotul exigențele art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., iar soluția a fost pronunțată în acord cu sfera de aplicare a art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu celelalte norme de drept material invocate de recurenta- reclamantă și cu Decizia CCR nr. 364/2022. Intimații-pârâți Ministerul Educației și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare nu au formulat întâmpinări.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea hotărârii atacate în raport cu motivele invocate în recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Recurenta-reclamantă a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., dar în realitate nu pot fi identificate aspecte ținând de calitatea motivării încheierii din 19.09.2024 și a sentinței pronunțate asupra fondului cauzei, care să poată fi subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Acest caz de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, aspecte ce echivalează cu o nemotivare. Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate argumentele și susținerile părților, iar în speță nu pot fi identificate ale încălcări ale cerințelor impuse de art. 233 alin. (1) lit. j) și art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. pentru motivarea încheierii și a sentinței, care să ducă la casarea acestora. În contextul în care instanța a considerat că motivele invocate prin cererea de chemare în judecată nu se încadrează în limitele cenzurii pe care o poate exercita instanța de contencios administrativ, încheierea de respingere a probei cu expertiză judiciară a fost motivată corespunzător, cu referire la dispozițiile art. 22 alin. (2), art. 255 alin. (1) și art. 258 din C. proc. civ. De asemenea, argumentele care au fundamentat soluția pronunțată asupra fondului au fost prezentate în mod coerent, fără contradicții. Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic al instanței de fond nu poate conduce la incidența motivului de casare menționat, criticile din recurs urmând a fi analizate în continuare, subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. . În speță, Curtea de apel a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ prin intermediul căreia reclamanta, în calitate de persoană care se consideră vătămată, a solicitat anularea parțială a Ordinului Ministrului Educației nr. 3023/11.01.2023, cu referire la Anexa nr. 28, poziția nr. 6, în ceea ce privește acordarea titlului științific de doctor în domeniul filologie în favoarea pârâtei C.. Având acest obiect, cererea se încadrează în prevederile art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând declanșarea controlului judecătoresc asupra unui act administrativ individual adresat altui subiect de drept În esență, reclamanta, din poziția de terț față de actul administrativ contestat, pretinde că a fost vătămată în drepturile și în interesele sale legitime prin plagierea lucrării "D.. Un oniric în Turnul Babel", lucrare ce a avut la bază teza de doctorat cu titlul "D.. Studiu monografic", pe care a susținut-o la Universitatea din Craiova în anul 2010, a fost publicată la E. în anul 2014 și a fost distinsă cu premiul de debut al Uniunii Scriitorilor în 2015. Prin decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 831 din 24 august 2022, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. Prevederea legală vizată de excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect de reglementare măsura administrativă a retragerii titlului de doctor, dispusă de ministerul emitent, dar motivarea acelei decizii conține unele considerente de principiu, privind limitele controlului exercitat pe calea contenciosului administrativ, pe care instanța de fond le-a reținut corect ca fiind aplicabile, în mod corespunzător, și într-o cauză privind anularea ordinului prin care se acordă titlul de doctor. Astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că "este exclusă competența autorității publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, această competență revenind instanței judecătorești, sesizate în condițiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanța va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor și de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competența de a evalua ea însăși calitatea lucrării, nivelul științific al acesteia sau caracterul științific al activității deținătorului titlului de doctor."(par. 32) "Se mai reține că, după cum nici instanța judecătorească nu are competența de a statua cu privire la fondul științific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competența de a reaprecia fondul științific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce țin de legalitatea desfășurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum și a condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar și la o insecuritate juridică permanentă în privința deținerii titlului de doctor." (par. 37) În procesul de interpretare a legii, revine însă autorității emitente sau instanței judecătorești, după caz, dreptul de a aprecia în concret dacă motivele invocate cu privire la validitatea acordării titlului de doctor vizează fondul științific al tezei de doctorat și constituie aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis ori, dimpotrivă, țin de legalitatea procedurii și pot face obiect al controlului, cu respectarea limitelor trasate de Curtea Constituțională prin decizia evocată mai sus. În acest context, urmează ca instanța de control judiciar să examineze, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, dacă, în demersul de identificare a limitelor controlului pe calea contenciosului administrativ în materia supusă analizei, instanța de fond a interpretat și aplicat corect normele de drept material cuprinse în art. 2 1 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004, prin raportare la art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în vigoare la data emiterii actului administrativ supus cenzurii judiciare, care prevedea retragerea titlului de doctor în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională. Așa cum rezultă din art. 1 al Legii nr. 206/2004, buna conduită în activitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de inovare se bazează pe un ansamblu de norme de bună conduită și de proceduri destinate respectării acestora. Normele de bună conduită sunt prevăzute în Legea nr. 206/2004 și sunt completate și detaliate în Codul de etică și deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare, denumit în continuare Codul de etică, prevăzut de Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, precum și în codurile de etică pe domenii, iar procedurile destinate respectării acestor norme sunt reunite în Codul de etică, cu respectarea prevederilor prezentei legi și ale Legii educației naționale nr. 1/2011. Potrivit art. 2 1 alin. (2) lit a) din Legea nr. 206/2004, plagiatul constituie o abatere de la normele de bună conduită prevăzute la art. 2 lit. b) ("norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și popularizare științifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanțare depuse în cadrul competițiilor de proiecte organizate din fonduri publice"). Plagiatul este definit în art. 4 alin. (1) d) ca fiind expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale. Instanța de fond a avut în vedere aceste dispoziții legale și le-a subsumat corect noțiunii de standarde de etică profesională la care se referă art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, dar a apreciat în mod global că standardele de calitate sau de etică profesională nu ar putea fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, pentru că ar ține de valoarea științifică a lucrării, iar nu de neregularități ale procedurii de conferire a titlului de doctor. Înalta Curte reține că această manieră de aplicare a textului normativ nu poate fi primită, pe de o parte pentru că legiuitorul a folosit două noțiuni disticțe, care nu se confundă între ele, respectiv standarde de calitate și standarde de etică profesională, iar pe de altă parte, pentru că instanța de contencios constituțional nu a plasat ordinul de conferire a titlului de doctor în afara oricărui tip de control, ci a afirmat că el nu poate fi cenzurat sub aspectul valorii științifice a lucrării și a contribuției personale a autorului, pe considerente străine principiului legalității. În contextul stabilirii întinderii controlului administrativ sau judecătoresc asupra ordinului de acordare a titlului de doctor, Curtea Constituțională a analizat înțelesul sintagmei "în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională" și a constatat că aceasta este variabilă în timp, pentru că standardele de calitate sau de etică profesională variază în funcție de reglementarea normativă în vigoare la data conferirii/atribuirii titlului de doctor. Prin raportare la dispozițiile art. 168 alin. (4) și (5) din Legea nr. 1/2011, Curtea a reținut că, pe baza susținerii publice a tezei de doctorat și a rapoartelor referenților oficiali, comisia de doctorat evaluează și deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Dacă au fost îndeplinite toate cerințele prevăzute în programul de cercetare științifică și aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător", comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care urmează apoi etapele procedurale prevăzute de lege. Cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conținutului tezei de doctorat, și angajează răspunderea autorității emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat și infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalității creează un veritabil risc la adresa securității juridice. (CCR, Decizia nr. 364/2022, par. 35, 36). Or, contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de chemare în judecată nu vizează calitatea lucrării prin prisma valorii științifice a acesteia, ci aspecte de legalitate referitoare la respectarea normelor de conduită cuprinse în art. 2 1 alin. (2) lit. a) și art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004. A examina, prin raportare la definiția legală a plagiatului, dacă o operă scrisă sau o comunicare orală conține extrase din opere scrise ale altor autori fără a face trimitere la sursele originale, chiar prin recurgerea la opinia unor specialiști, conform art. 330 și urm.din C. proc. civ., nu presupune o reapreciere subiectivă a valorii lucrării, o evaluare a nivelului științific al activității autorului ori o repunere în discuție a calificativului acordat de comisia de doctorat, ci doar o verificare a similitudinii lucrărilor pe baza unor elemente concrete, pentru a căror detectate se utilizează în prezent și mijloace tehnice, informatice, fără a implica o apreciere subiectivă. Așa fiind, raportat la obiectul litigiului de față, un demers de acest gen, care să se întemeieze pe probe admisibile, conform legii, nu ar putea fi calificat ca fiind o operațiune logico- juridică care se îndepărtează de la sarcina normală a judecătorului, în accepțiunea dată de CEDO în cauza Van Marle și alții c. Olandei, Hotărârea din 26 iunie 1986, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul de acces la justiție în latura lui civilă. Dimpotrivă, interpretarea normelor legale în maniera restrictivă propusă de intimata-pârâtă și îmbrățișată de instanța de fond, dincolo de ceea ce rezultă explicit din decizia Curții Constituționale nr. 364/2022, cu consecința neexaminării efective a fondului cauzei, echivalează cu o golire de conținut a contenciosului administrativ, mecanism de control care pune în practică dreptul persoanei vătămate de a avea acces la justiția specializată, consacrat în art. 52 și Constituția României, și este garantat prin dispozițiile art. 126 alin. (6) din legea fundamentală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs În consecință, constatând întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să repună în discuția părților proba cu expertiză judiciară pentru a verifica dacă aceasta a devenit pertinentă și utilă în raport cu cele reținute în considerentele prezentei decizii și să dezlege fondul pricinii ținând seama de problemele de drept dezlegate în recurs și de toate celelalte motive și apărări invocate în cauză, conform art. 501 din același cod.