Decizia nr. 5103/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2023 la data de 11.04.2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Strategie și Prognoză, a solicitat constatarea nulității Ordinului președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nr. 239 din 24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri și a anexei la ordinul anterior menționat, iar în subsidiar, anularea art. 6 din Anexa Ordinului președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nr. 239 din 24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri.

Prin cererea modificatoare depusă la data de 22.06.2023, reclamanta A. S.R.L.

a solicitat și anularea răspunsului la plângerea prealabilă formulată, emis sub nr. x/22.05.2023 de către Ministerul Finanțelor, Cabinet Secretar de Stat, și, pe cale de consecință: anularea în parte a Ordinului nr. 611/138/127/2019 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate", emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 2165/837/743/2019 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a formularului 112 "Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 3063/1376/1430/2019 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 1942/979/819/2020 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 2814/1536/1806/2020 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate", emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire Ia Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 203/207/188/2021 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 123 din 22 februarie 2024, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Strategie și Prognoză, având ca obiect anulare act administrativ, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 123 din 22 februarie 2024 a Curții de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. 3.1. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"): Recurenta-reclamantă arată că motivul principal pentru care instanța a respins acțiunea vizează faptul că, în dosarul nr. x/2021, instanța de contencios administrativ a admis cererea de chemare în judecată, a constatat nulitatea Ordinului Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nr. 239/2019 și a dispus anularea notei din anexa 6, cap. II, subcapitolul IV, secțiunea 1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice, al ministrului muncii și protecției sociale și al ministrului sănătății nr. 2814/1536/1806/2020, anularea notei din anexa 6, cap. 2, subcapitolul 1, Secțiunea A din ordinul Ministrului finanțelor publice, al ministrului Muncii și protecției sociale și al ministrului sănătății nr. 1942/979/819/2020.

În acest context, a considerat că o nouă soluție de anulare a unor acte normative în privința cărora s-a constatat deja cu efect definitiv nulitatea, în contextul prevederii de excepție cu caracter imperativ reglementate de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, apare ca fiind lipsită de temei, dar și de finalitate practică, un act administrativ cu caracter normativ neputând fi anulat de mai multe ori, în mod succesiv. Susține recurenta că, în cazul de față, ceea ce a ignorat instanța de fond este faptul că reclamanta a solicitat, prin modificarea de acțiune formulată în cadrul dosarului, anularea următoarelor ordine: anularea în parte a Ordinului nr. 611/138/127/2019 pentru aprobarea modelului.

conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice. Ministerul Muncii și Justiției Sociale. Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 2165/837/743/2019 pentru aprobarea modelului.

conținutului, modalității de depunere și de gestionare a formularului 112 "Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 3063/1376/1430/2019 pentru aprobarea modelului conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 1942/979/819/2020 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 2814/1536/1806/2020 pentru aprobarea modelului conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate", emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 203/207/188/2021 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului.

Recurenta arată că, prin acțiunea formulată, a solicitat anularea a mai multor ordine ministeriale care aveau ca unic domeniu de reglementare procedura de aprobare și depunere a declarației de către contribuabil și nu s-a limitat numai la Ordinele nr. 2814/1536/1806/2020 și Ordinele 1942/979/819/2020, anulate prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2021. În opinia recurentei-reclamante, instanța de fond nu a motivat sub nicio formă care este rațiunea pentru care a respins acțiunea și cu privire la cele 4 ordine ministeriale care nu au făcut obiectul analizei în dosarul nr. x/2021. Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanța de fond a respins acțiunea și cu privire la cele 4 ordine care nu au fost analizate în cadrul Dosarului nr. x/2021 3.2.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"): Recurenta învederează că, din verificarea dispozițiilor legale, se poate observa că prin prevederile legale din anexa 6 la ordinele se modifică în mod substanțial condițiile de acordare a facilităților fiscale față de cele indicate în Codul fiscal. Or, atare condiții nu sunt prevăzute în Codul fiscal, legislatorul indicând că facilitățile fiscale sunt aplicabile societăților care prestează activități indicabile la codurile CAEN menționate în mod expres în textul legal.

Prin dispozițiile legale secundare, emise pentru punerea în executarea actului normativ superior/a dispoziției legale primare, s-a modificat/s-a adăugat la dispoziția legală primară, fiind încălcat principiul de drept conform căruia actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele și potrivit normelor care le guvernează (a se vedea prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, ale art. 4 alin. (3), ale art. 77 și ale art. 78 din legea nr. 24/2000). Fiecare prevedere legală susmenționată face parte dintr-un act normativ de nivel inferior Codul fiscal care nu poate adăuga/modifica condiții de acordare a facilităților fiscale prevăzute la nivel de lege, act normativ superior, ci trebuie să se limiteze la a stabili numai măsuri de punere în executare a prevederilor actului normativ superior.

Prin eliminarea acestor condiții, rămân aplicabile prevederile art. 60 pct. 5 Codul fiscal care stabilesc că beneficiază de facilități fiscale angajatorii care desfășoară activități în sectorul construcții, indiferent de locul prestării efective a activității sau modul în care salariatul își desfășoară activitatea, respectiv la sediul angajatorului sau prin delegare/detașare. Față de conținutul actelor administrative cu caracter normativ expuse anterior, se poate observa caracterul continuu al reglementării. într-o anumită formă, a modului de calcul al cifrei de afaceri în actele subsecvente, derogator de ta norma juridică superioară, respectiv Codul fiscal, ce nu stabilește un calcul diferențiat, în privința cifrei de afaceri, din perspectiva locului desfășurării activității sau din perspectiva modalității de desfășurare a activității de către salariat - la sediul angajatorului sau prin detașare/delegare.

Prin Notele adoptate, organele emitente au acționat cu exces de putere, fiind întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, fiind încălcate limitele competenței atribuită de legiuitor. Prin adoptarea "Notelor" din ordinele comune ministeriale se încalcă principiul legalității, se ignoră normele de tehnica legislativă și se încalcă principiul securității juridice. Ordinele comune ministeriale, acte normative inferioare, adăuga/modifică nepermis o condiție față de cele stipulate în Codul fiscal, act normativ superior. Ordinele ministeriale mai adaugă că doar activitatea în construcții desfășurată pe teritoriul României este avută în vedere pentru stabilirea cifrei de afaceri realizata efectiv, iar pentru cifra de afaceri totala va fi avuta în vedere si cea realizata în afara României.

în plus se exclude veniturile obținute de către salariați în aflați în detașare/delegare. Se încalcă așadar flagrant procesul de tehnica legislativa si principiul securității juridice. Astfel, orice completare, modificare a art. 60 pct. 5 din Codul fiscal poate fi dispusa doar printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior celui asupra căruia se intervine, adică Codul fiscal adoptat prin lege, conform art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. Ordinele de ministru contestate sunt acte normative de nivel inferior Codul fiscal aprobat prin Lege (act normativ emis de către Parlament), așadar normele din cadrul anexelor respectivelor ordine sunt norme nelegale care încalcă principiile de drept constituționale si legale referitoare Ia ierarhia normelor, procedura de tehnică legislativă referitoare la completarea actelor normative și însăși art. 60 pct. 5 lit. e) din Codul fiscal prin care delegarea este atribuită altui organ.

Legiuitorul secundar trebuia să se asigure că dispune măsuri de punere în executare a actului cu forță juridică superioară (Codul fiscal), că respectă prescripțiile prestabilite (prin art. 60 pct. 5 lit. d) Codul fiscal si art. 147 alin. (17) Codul fiscal), respectiv trebuia să aprobe formularul 112 și să explice cum se completează casetele, termenul de depunere a declarației s.a., în așa fel încât să se asigure respectarea principiului legalității (care implică o subordonare necondiționată a actelor normative date în executarea legii, față de ipoteza normativă stabilită în actul cu forță juridică superioară) și astfel încât să nu fie introduse/modificate cerințe de acordare a facilitaților fiscale prin ordine ministeriale a cărui domeniu si limita de aplicare erau formularele ce trebuie depuse de contribuabili.

In plus, principiul de drept este că actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele și potrivit normelor care le guvernează, de nivel superior. Astfel, este încălcat principiul constituțional de la art. 1 alin. (5) din Constituție. Potrivit prevederilor legale în materie de tehnică legislativă, respectiv art. 4 alin. (3), art. 16 alin. {4), art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000, alunei când se discută despre reproducerea unor dispoziții din actul superior, preluarea unor norme în actul inferior poate li făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluțiilor din actul de baza.

Ca atare, fiind acte emise numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, ordinele cu caracter normativ au sferă de reglementare limitată la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora, contrar prevederilor legale conținute în cadrul Anexei 6 la aceste ordine. Orice intervenție legislativă pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează numai printr-un act normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, conform art. 69 din Legea nr. 24/2000. In sistemul român de drept, supremația Constituției și a legilor a fost ridicată la rang de principiu constituțional, așa cum prevede art. 1 alin. (5) din Constituie, citat mai sus.

S-a instituit astfel o obligație generală, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorităților emitente ale ordinelor, care trebuie să se asigure că activitatea de emitere a unor acte normative se realizează în limitele și în concordanță cu Legea fundamentală. Principiul securității juridice asigură continuitate și stabilitate situațiilor create, impunând ca oricare lege sau act al administrației să fie clar. precis și cunoscut celor interesați, astfel încât aceștia să decidă în cunoștință de cauză, convinși că drepturile născute sub imperiul unei legi nu vor ii retrase ori anulate de o lege ulterioară. Or, prin anexele aferente ordinelor comune menite să aprobe un formular, în fapt s-a reglementat modul de acordare al facilitaților fiscale (invocat de către echipa de inspecție fiscala în cazul meu, deci cu impact juridic si fiscal) și devine condiționată acordarea lor, fiind evident că se aduce atingere principiului securității juridice.

Prin urmare, prevederile legale contestate din cuprinsul ordinelor comune încalcă principiile de drept constituționale și legale referitoare la ierarhia normelor și procedura de tehnică legislativă referitoare la completarea/modificarea unor acte normative, principiul securității juridice, fiind necesară anularea textelor indicate. 4. Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă Comisia Națională de Strategie și Prognoză a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, reținând următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Cu referire la situația de fapt care a generat starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că reclamanta A. S.R.L.

a solicitat, în principal, constatarea nulității Ordinului președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nr. 239 din 24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri și a anexei la ordinul anterior menționat, iar în subsidiar, anularea art. 6 din Anexa Ordinului președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nr. 239 din 24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri. Prin cererea modificatoare depusă la data de 22.06.2023, reclamanta A. S.R.L.

a solicitat, pe lângă petitele formulate inițial, și anularea răspunsului la plângerea prealabilă formulată, emis sub nr. x/22.05.2023 de către Ministerul Finanțelor, Cabinet Secretar de Stat, și, pe cale de consecință: anularea în parte a Ordinului nr. 611/138/127/2019 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate", emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 2165/837/743/2019 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a formularului 112 "Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 3063/1376/1430/2019 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale,

impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 1942/979/819/2020 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 2814/1536/1806/2020 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate", emis de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului; anularea în parte a Ordinului nr. 203/207/188/2021 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate" emis de către Ministerul Finanțelor,

Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății, respectiv cu privire la Anexa 6 a ordinului. Prima instanță a respins acțiunea, reținând, în esență, că ordinele supuse controlului de legalitate au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, astfel încât dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 23 din Legea 554/2004 se opun efectuării unui nou examen de legalitate în privința acestora. Reclamanta a formulat recurs, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Din perspectiva motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ., incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că niciuna dintre ipotezele indicate nu se regăsește în cauză. Hotărârea primei instanțe întrunește, față de soluția pronunțată, cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere că din considerentele hotărârii, care cuprinde argumentele de fapt și de drept, rezultă raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția pronunțată prin dispozitivul sentinței.

În ceea ce privește susținerile recurentei - reclamante în sensul că prin acțiunea formulată a solicitat anularea a mai multor ordine ministeriale care aveau ca unic domeniu de reglementare procedura de aprobare și depunere a declarației de către contribuabil și nu s-a limitat numai la Ordinele nr. 2814/1536/1806/2020 și 1942/979/819/2020, anulate prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În raport de considerentele hotărârii și soluția pronunțată, reclamanta avea la dispoziție cererea specifică și exclusiv reglementată de dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc.

civ., potrivit cărora "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare." De asemenea, dispozițiile art. 445 C. proc. civ. stabilesc în mod imperativ faptul că o completare a hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 444 C. proc.

civ., text în raport de care recurenta-reclamantă nu doar că avea posibilitatea parcurgerii acestei proceduri, ci avea chiar o obligație în acest sens. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, este, de asemenea, nefondat. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, în cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. fiind reiterate, de către recurenta-reclamantă, în esență, aceleași argumente prezentate prin cererea de chemare în judecată referitoare la nelegalitatea ordinelor contestate.

Or, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 3/2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 1801/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat nulitatea Ordinului președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză nr. 239 din 24.07.2019, au fost anulate Nota din Anexa 6, cap. II, Subcapitolul IV, Secțiunea 1 din Ordinele Ministrului Finanțelor Publice, Ministrului Muncii și Protecției Sociale și Ministrului Sănătății nr. 2814/1536/1806/2020, Nota din Anexa 6, cap. 2, Subcapitolul 1, Secțiunea A din Ordinele Ministrului Finanțelor Publice, Ministrului Muncii și Protecției Sociale și Ministrului Sănătății nr. 1942/979/819/2020, iar hotărârea de anulare a actelor administrative cu caracter normativ a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 896/05.10.2023, devin incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora "Hotărârile judecătorești definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare." Dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 consacră, la nivelul legii organice, efectele erga omnes ale hotărârilor judecătorești definitive prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ, opozabilitatea față de toți subiecții de drept fiind asigurată prin publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârilor judecătorești, motive pentru care în mod corect a constatat instanța de fond faptul că aceste dispoziții cu caracter imperativ se opun efectuării unui nou examen de legalitate în privința actelor administrative cu caracter normativ anulate prin hotărâre definitivă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) și 8) C. proc. civ. și va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 123 din 22 februarie 2024 a Curții de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.