Decizia nr. 5039/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii deduse judecății 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub dosar nr. x/2022, la data de 06.10.2022, reclamanta executor judecătoresc A., executor judecătoresc, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1/25.03.2022, pronunțată în dosar nr. x/2021 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și împotriva hotărârii nr. 20/24.06.2022, pronunțată în dosar nr. x/2022 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. și împotriva soluțiilor pronunțate, solicitând admiterea contestației, desființarea soluțiilor și a hotărârilor contestate și închiderea dosarului disciplinar, cu cheltuieli de judecată. 1.

Prin încheierea de ședință din 27 februarie 2023, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 242 C. proc. civ., reținând că desfășurarea normală a procesului era împiedicată ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor stabilite la termenul anterior. Astfel, reclamanta nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și nici asupra necesității introducerii în cauză, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a titularului acțiunii disciplinare, respectiv Ministerul Justiției, fiind totodată obligată să depună la dosar un exemplar suplimentar al acțiunii în ipoteza în care solicita introducerea acestei instituții în proces. La data de 13.11.2023, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând respingerea excepției perimării. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 18 din 25 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, instanța a constatat intervenită perimarea contestației formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 18 din 25 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea căii de atac, recurenta -reclamantă susține că perimarea nu ar fi putut opera întrucât procedura de citare și comunicare a actelor de procedură ar fi fost viciată, partea fiind citată la vechiul sediu profesional al biroului executorului judecătoresc din Petroșani, bd. x, spațiu închis începând cu luna decembrie 2022. În acest sens arată că, în baza deciziei nr. 4649/13.10.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de către ÎCCJ - secția contencios administrativ și fiscal, s-a emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 5556/12.12.2022 privind încetarea calității sale de executor judecătoresc, astfel încât, începând cu luna decembrie 2022, activitatea BEJ A. a încetat, iar în luna ianuarie 2023 a fost predat spațiul din Petroșani unde își desfășura activitatea profesională. În opinia sa, termenul de perimare nu a curs niciodată, atâta vreme cât încheierea de suspendare din data de 27.02.2023 i-a fost comunicată la aceeași adresă din Petroșani, devenită nefuncțională. Prin urmare, procedura de comunicare a încheierii de suspendare a fost, de asemenea, viciată.

Apărările formulate Intimata-pârâtă Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a formulat întâmpinare prin care a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Colegiului director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.

Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele: Cu titlu preliminar, se reține că sunt invocate, în concret, neregularități de ordin procedural, motiv pentru care controlul de legalitate specific instanței de recurs este posibil în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., greșit invocat de recurentă. În esență, recurenta susține că perimarea nu ar fi putut opera întrucât procedura de citare și comunicare a actelor de procedură s-a realizat în mod nelegal la vechiul sediu profesional al biroului executorului judecătoresc, spațiu închis începând cu luna decembrie 2022. Totodată, recurenta afirmă că termenul de perimare nu ar fi început să curgă, deoarece încheierea de suspendare din 27 februarie 2023 i-ar fi fost comunicată la aceeași adresă, devenită nefuncțională. Înalta Curte constată că aceste susțineri au fost corect analizate și înlăturate de instanța de fond, care a reținut, în mod întemeiat, că procedura de citare a fost legal îndeplinită la adresa indicată chiar de reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv sediul profesional din Petroșani, bd. x. Recurenta nu a făcut dovada că ar fi notificat instanța, în condițiile art. 172 C. proc. civ., cu privire la schimbarea locului de citare, și nici că ar fi încunoștințat părțile adverse prin scrisoare recomandată. În lipsa acestor formalități, procedura de citare este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare, astfel cum prevede expres teza finală a art. 172 C. proc. civ. Împrejurarea invocată de recurentă, potrivit căreia activitatea biroului executorului judecătoresc ar fi încetat în decembrie 2022, iar spațiul ar fi fost predat în ianuarie 2023, nu poate produce efecte juridice în lipsa îndeplinirii obligației procesuale de a informa instanța și părțile adverse. Înalta Curte subliniază că această obligație revine exclusiv părții, iar neîndeplinirea ei nu poate fi imputată instanței sau părților adverse. În consecință, comunicarea încheierii de suspendare la adresa din Petroșani a fost legală, iar susținerile recurentei privind pretinsa viciere a procedurii sunt nefondate. În ceea ce privește termenul de perimare, instanța de fond a stabilit în mod corect că acesta a început să curgă la data de 27 februarie 2023, data ultimului act de procedură, respectiv încheierea de suspendare pronunțată în temeiul art. 242 C. proc. civ.. Recurenta nu a efectuat niciun act de procedură apt să întrerupă cursul termenului de perimare până la data de 28 august 2023, când termenul de 6 luni s-a împlinit, potrivit regulilor de calcul prevăzute de art. 181 C. proc. civ.. Cererea de repunere pe rol a fost formulată abia la 13 noiembrie 2023, la aproape trei luni după împlinirea termenului, fiind astfel lipsită de efecte, întrucât perimarea operează de drept, independent de orice constatare prealabilă a instanței. Susținerea recurentei potrivit căreia termenul de perimare nu ar fi început să curgă, întrucât încheierea de suspendare nu i-ar fi fost comunicată în mod valabil, nu poate fi primită. Așa cum s-a arătat, comunicarea a fost realizată la adresa indicată de reclamantă, iar neîndeplinirea obligației de a informa instanța cu privire la schimbarea locului de citare nu poate împiedica producerea efectelor procedurale ale comunicării. În plus, recurenta însăși recunoaște că a luat cunoștință de termenele de judecată prin consultarea portalului instanțelor, ceea ce confirmă că nu a fost împiedicată în mod obiectiv să urmărească evoluția procesului. Înalta Curte reține că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală menită să sancționeze pasivitatea părții interesate în soluționarea litigiului, iar aplicarea acesteia nu poate fi condiționată de existența unei culpe grave sau intenționate, ci doar de lipsa de diligență în promovarea procesului. În cauză, recurenta nu a justificat în niciun mod lipsa de activitate procesuală în intervalul februarie- august 2023, iar motivele invocate în recurs nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al lăsării în nelucrare a cauzei. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. și a respins în mod justificat cererea de repunere pe rol, constatând intervenită perimarea contestației. Criticile recurentei nu relevă nicio încălcare a normelor de drept procesual incidente și nu pot conduce la casarea hotărârii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A., ca nefondat.