Decizia nr. 5017/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 14/2025 a Curții de Apel Suceava

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2025 pe rolul Curții de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate București și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale București a solicitat: - admiterea cererii de emitere a ordonanței președințiale în sensul obligării pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului PADCFEV (enfortumab vedotin) pentru indicația terapeutica cancer urotelial (vezica urinara), iar executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen, în baza dispozițiilor art. 997 alin. (3) C. proc.

civ. - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 1.2.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 14 din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, astfel cum au fost invocate de pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, prin întâmpinările depuse la dosar, ca neîntemeiate; - a respins excepțiile lipsei capacității juridice civile și implicit a lipsei calității procesuale pasive, astfel cum au fost invocate de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiate; - a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pe calea ordonanței președințiale, în materia contenciosului administrativ, invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată; - a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii din perspectiva stabilirii răspunderii solidare în sarcina pârâților și a inadmisibilității acțiunii prin raportare la art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiate; - a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant și a obligat pârâții să îi asigure medicamentul ENFORTUMAB VEDOTI (denumire comercială PADCEV) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală),

până la soluționarea dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal; - a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. 1.3. Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentinței au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. 1.3.1. Recursul formulat de Guvernul României Recurentul-pârât Guvernul României a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei capacității juridice civile, și implicit a calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc.

civ. În esență, a arătat că eroarea instanței constă în aceea că a dispus în sarcina Guvernului României obligația de a asigura către reclamant medicamentul solicitat, desconsiderând lipsa capacității juridice civile a acestei autorități centrale a puterii executive într-o cauză cu obiect eminamente civil, chiar dacă acesta este soluționat în instanță de contencios, cum e cauza pendinte, și a constatat în mod nelegal calitatea procesuală pasivă a Guvernului României. 1.3.2. Recursul formulat de Ministerul Sănătății Recurentul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc.

civ. În esență, a arătat că Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, iar constatarea expresă de către instanță a inexistenței dreptului reclamantului de a beneficia de decontare pentru medicamentul solicitat ar fi impus, ca o consecință directă, constatarea neîndeplinirii condiției aparenței de drept în favoarea reclamantului și respingerea cererii de ordonanță președințială. 1.3.3. Recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată, apreciind că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. În esență, a arătat că legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparține CNAS în raport de obiectul cauzei și atribuțiile expres reglementate de art. 280 din Titlul VIII al Legii nr. 95/2008, iar pe fond nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de ordonanță președințială, respectiv condiția existenței unei aparențe de drept în favoarea intimatului-reclamant și neprejudecarea fondului cauzei. 1.3.3. Recursul formulat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc.

civ. În contextul prezentării dispozițiilor art. 4 alin. (5) din Legea nr. 134/2019 și OMS nr. 861/2014, a susținut că ANDMR are atribuții în verificarea, omologarea, evaluarea în vederea includerii/neincluderii unui medicament în lista medicamentelor compensate la solicitarea deținătorului autorizației de punere pe piața a unui medicament, respectiv o persoană juridică, aceasta neavând contact direct cu asigurații și tratamentele acordate în funcție de maladia de care suferă. Or, în cauză, deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului Padcev nu a depus până în prezent la sediul ANMDMR, în condițiile OMS nr. 861/2014, nicio cerere de evaluare a medicamentului pentru indicația terapeutică de care suferă reclamantul.

A mai arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat îndeplinirea condiției de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv aparența de drept în favoarea reclamantului având în vedere că medicamentul solicitat nu deține autorizație de punere pe piață, nu se regăsește în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman și nici nu este inclus în Ordinul MS nr. 2408/2023. 1.4. Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Argumente de fapt și de drept relevante Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc.

civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac". Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată, din analiza actelor depuse în dosarul de recurs, că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 17 aprilie 2025, potrivit copiei certificatului de deces nr. 113 eliberat la data de 18 aprilie 2025 de Municipiul Dorohoi, Județul Botoșani, aflat la dosarului. Prin urmare, la acest moment, intimatul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului PADCFEV (enfortumab vedotin) pentru indicația terapeutica cancer urotelial (vezica urinara), instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de acesta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii defunctului, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acestuia. În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc.

civ., nu mai este îndeplinită, în considerarea intervenirii decesului intimatului-reclamant, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâți și, în rejudecare, va anula cererea de ordonanță președințială a reclamantului A., ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului și, în consecință, va anula cererea de ordonanță președințială ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României împotriva sentinței nr. 14 din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și rejudecând, anulează cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință. Definitivă. Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.