Decizia nr. 5014/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1966/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024 la data de 21.11.2024, reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României, obligarea pârâților la asigurarea către aceasta, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului SELPERCATINIBUM (denumire comercială RETSEVMO), până la soluționarea dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

1.2.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1966 din 26 noiembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății; - a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză; - a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat această pârâtă să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul SELPERCATINIBUM (denumire comercială RETSEVMO), până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentinței au declarat recurs pârâții Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. 1.3.1. Recursul formulat de Guvernul României Recurentul-pârât Guvernul României a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei capacității juridice civile, și implicit a calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În opinia sa, eroarea instanței constă în aceea că a dispus în sarcina Guvernului României obligația de a asigura către reclamant medicamentul solicitat, desconsiderând lipsa capacității juridice civile a acestei autorități centrale a puterii executive într-o cauză cu obiect eminamente civil, chiar dacă acesta este soluționat în instanță de contencios, cum e cauza pendinte, și a constatat în mod nelegal calitatea procesuală pasivă a Guvernului României. A susținut că potrivit prevederilor constituționale și celor ale O.U.G.

nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale, făcută în exercitarea atribuțiilor și competențelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice, fiind evident că aceste raporturi sunt unele de putere, ce apar în sfera relațiilor sociale reglementate de normele dreptului administrativ, ramură a dreptului public, iar nu raporturi juridice civile guvernate de norme și instituții ale dreptului privat.

Prin urmare, acest organ colegial, fără personalitate juridică, fără buget propriu și fără patrimoniu, al cărui rol este acela de administrator general al statului, care este alcătuit din Primul-Ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin legea organică, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale și pe dispozițiile legii speciale de organizare și funcționare; acordând acestui organ al administrației de stat dreptul de a adopta acte administrative, implicit, legea îi acordă și capacitatea de a sta în judecată în calitate de pârât, dar numai atunci când instanțele judecătorești specializate exercită, în condițiile stabilite de Constituție și de Legea nr. 554/2004, controlul legalității actelor sale.

Totodată, a subliniat că Guvernul României are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Aceste organe de specialitate ale administrației publice centrale dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune, potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 720/2008, a art. 219 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 și art. 2 din H.G. nr. 144/2010. 1.3.2. Recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea ordonanței președințiale ca neîntemeiată, invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. În esență, a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, dată cu aplicarea greșită a legii, neclar și lacunar motivată, întemeiată pe considerente de drept străine cauzei, instanța neținând cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt reală, dovedită de către CNAS cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. A criticat motivarea instanței de fond referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății, precum și la respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceștia considerând că instanța putea fie să admită și excepția lipsei calității procesual pasive a CNAS, fie să respingă și excepțiile celorlalți pârâți, întrucât atribuțiile pârâților nu duc la o lipsă a calității lor și nici atribuțiile CNAS nu duc la o calitate în prezenta cauză, altfel decât a celorlalți pârâți.

A precizat că în prezent, medicamentul în litigiu pentru indicația specificată de reclamant nu este cuprins în Lista medicamentelor compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În baza deciziei de includere condiționată în Listă emisă de Președintele ANMDMR, deținătorul de autorizație de punere pe piață și-a exprimat disponibilitatea pentru renegocierea contractului cost-volum, însă medicamentul nu poate fi supus procesului de renegociere, având în vedere prevederile art. 243 alin. (3-5) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 421/2023 privind bugetul de stat pentru anul 2024. Prevederile anterior invocate reglementează o obligație facultativă în sarcina CNAS de a negocia și încheia contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, condiționat de existența creditelor de angajament alocate prin legile bugetare anuale, respectiv, numai în limita sumei de 4.300.000 mii RON prevăzută de legiuitor, astfel numai în limita acestei sume se pot desfășura negocieri, sumă care este insuficientă în prezent.

Având în vedere rolul Ministerului Finanțelor, de administrator al bugetului general consolidat, această autoritate publică are obligația legală de a elabora și promova un proiect de rectificare bugetară în temeiul Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice. În continuare, a criticat faptul că instanța de fond în mod nelegal a dispus acordarea medicamentului în litigiu reclamantului și nu a constatat că ocrotirea dreptului la viață nu poate fi realizat în afara unui cadru legal care impune limitări rezonabile ale exercițiului acelor drepturi și asigură indirect realizarea dreptului la viață. A susținut că instanța în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparține CNAS în raport de obiectul cauzei și atribuțiile CNAS expres reglementate de art. 280 din Titlul VIII din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pe fondul cauzei, a criticat soluția instanței cu privire la admiterea cererii de ordonanță președințială, arătând că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv condiția existenței unei aparențe de drept în favoarea reclamantului. Astfel, la nivel de aparență, reclamantul nu a dovedit că are dreptul în temeiul legii la acordarea și decontarea de către sistemul public de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100% a medicamentului solicitat.

Reclamantul solicită decontarea medicamentului DCI SELPERCATINIBUM (denumire comercială RETSEVMO) pentru indicația terapeutică "tratamentul adulților cu cancer pulmonar fără celule mici (non small cell lung cancer, NSCLC) în stadiu avansat, cu fuziunea genei ret, care necesită terapie sistemică după tratamentul anterior cu imunoterapie și/sau chimioterapie pe bază de săruri de platină", însă reclamantul nu are un drept recunoscut de lege pentru administrarea acestui medicament în afecțiunea mai sus precizată. Contrar raționamentului primei instanțe, o condiție obligatorie stabilită în cadrul sistemului public de asigurări de sănătate, este aceea ca medicamentele să dețină protocoale terapeutice, acestea constituind baza de prescriere și monitorizare a tratamentului.

Împrejurarea că reclamantului i-a fost prescris medicamentul în litigiu nu poate avea semnificația adoptată de prima instanță, întrucât utilizarea tratamentului în discuție, pentru indicația de care suferă reclamantul se face off label, ceea nu impune decontarea tratamentului solicitat din bugetul FNUASS, iar în acest caz, medicii și pacienții își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor aprobate prin protocolul terapeutic al medicamentului în litigiu.

A criticat faptul că prima instanță nu a analizat și aplicat prevederile art. 255 alin. (1), art. 256, art. 258 alin. (1), art. 262, art. 281 lit. h) și art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora Casele de asigurări de sănătate și nu CNAS au atribuția de a deconta numai furnizorilor nu și asiguraților, contravaloarea numai a acelor servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale contractate cu furnizorii, la termenele prevăzute în contractul-cadru (H.G. nr. 696/2021, cu modificările și completările ulterioare), care fac parte din pachetul de service medicale de bază și Lista de medicamente, iar tratamentul cu medicamentele în litigiu pentru indicația specificată de reclamant nu a fost contractat de niciun furnizor de medicamente cu nicio casă de asigurări de sănătate.

1.4. Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Analizând recursul declarat de Guvernul României, Înalta Curte constată că a fost formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, motiv pentru care îl va respinge. Potrivit dispozițiilor art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane". În aplicarea regulii pe care acest text de lege o instituie pentru toate căile de atac, în sensul că exercitarea căii de atac poate fi făcută numai de părțile aflate în proces, urmează a se reține că exercițiul căii de atac este deschis numai părților între care a purtat judecata în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, iar dispozițiile legale care reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părți, adică de persoanele care au participat la judecata pricinii. Or, în speță, se constată că în dosarul Curții de Apel București, în care s-a pronunțat sentința împotriva căreia s-a exercitat recursul cu a cărui judecată a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Guvernul României, a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin urmare, Guvernul României nu a fost parte la judecata în fond a cauzei, astfel că nu poate avea calitate procesuală activă în declararea căii de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 1966 din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. O primă critică de nelegalitate adusă sentinței atacate, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., vizează soluția instanței de fond cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților. În procedura ordonanței președințiale, poate avea calitate procesuală pasivă cel/cei care urmează a fi obligat/obligați, în mod direct, la realizarea obiectului cererii. Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat, în cauza de față, de obligarea pârâților să îi asigure reclamantului pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul SELPERCATINIBUM (denumire comercială RETSEVMO), până la soluționarea dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Cum cererea de chemare în judecată nu are ca obiect obligarea pârâților la extinderea indicațiilor terapeutice ale medicamentului, ori la includerea în Lista de decontare a medicamentului solicitat, ci la decontarea provizorie a costului acestui tratament, în mod corect a constatat instanța de fond că doar pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta fiind instituția publică cu atribuții directe în gestionarea F.N.U.A.S.S., astfel cum reiese din dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Analizând celelalte critici formulate din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., respectiv aplicarea și interpretarea greșită a normele de drept material care vizează condițiile de admisibilitate stabilite de art. 997 și următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt fondate. În esență, recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a criticat sentința recurată susținând că nu sunt îndeplinite unele dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv aparența de drept și neprejudecarea fondului. Înalta Curte reține că potrivit art. 997 din C. proc. civ., "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (…) (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt." Potrivit acestor dispoziții, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială trebuie îndeplinite condițiile aparenței de drept în favoarea reclamantului, urgenței, caracterului vremelnic și neprejudecării fondului.

Spre deosebire de acțiunea de fond, procedura ordonanței președințiale nu presupune dovedirea, de către reclamant, a temeiniciei pretenției formulate. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic generator al pretențiilor sale, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei analize sumare a situației de fapt și a temeiurilor de drept incidente speței.

În cauză, Înalta Curte constată că nu se poate reține aparența de drept în favoarea intimatului-reclamant care nu a probat că starea sa medicală impune tratamentul cu medicamentul solicitat, conform indicațiilor terapeutice din scrisoarea medicală, astfel cum a reținut instanța de fond în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal având ca obiect "obligația a face". Prin sentința nr. 823 din 21 mai 2025 pronunțată în dosarul anterior menționat s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului de obligare a pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului SELPERCATINIBUM (denumire comercială RETSEVMO) pentru indicația terapeutică cancer pulmonar fără celule mici (non small cell lung cancer, NSCLC) în stadiu avansat, cu fuziunea genei RET, care necesită terapie sistemic după tratamentul anterior cu imunoterapie și/sau chimioterapie pe bază de săruri de platină.

Această soluție, pronunțată în acțiunea pe fondul cauzei, constituie un reper în verificarea aparenței de drept în favoarea intimatului-reclamant pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea analizării în detaliu a situației de fapt, administrării și interpretării probelor propuse de părți și efectuării unei evaluări aprofundate asupra temeiurilor de drept incidente speței. Având în vedere împrejurarea că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței aparenței de drept în favoarea intimatului-reclamant, instanța de recurs reține ca fiind inutil examenul îndeplinirii celorlalte condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune admiterea unei cereri de ordonanță președințială.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, se va dispune admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant, ca nefondată. Se vor menține dispozițiile sentinței privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1966 din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Admite recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 1966 din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința atacată și, rejudecând: Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant, ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Definitivă. Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.