Decizia nr. 4751/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 394/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 03.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat suspendarea provizorie până la soluționarea suspendării, suspendarea continuării examinării doamnelor B. și C., conform listei din 21.12.2023 a CSM, până la soluționarea dosarelor penale și a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Parchetului, desființarea parțială a listei din 21.12.2023 a CSM privind cele două candidate admise în această etapă, încetarea continuării examinării acestora și eliminarea de pe lista candidaților admiși, întrucât nu îndeplinesc condițiile admiterii în magistratură privind buna-reputație din Legea nr. 303/2004.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 394/2024 din data de 7 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a -VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 248/2005, ca inadmisibilă. Respinge cererea de introducere în cauză a altor persoane. Respinge excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată. Admite excepția inadmisibilității cererii. Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca inadmisibilă. 3. Cererile de recurs 3.1. Recursul declarat de reclamanta A. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat două cereri de recurs reclamanta care, fără a indica un motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ., a solicitat admiterea recursurilor și sesizarea Curții Constituționale a României cu exceptia de neconstituționalitate invocată, analizarea recursului sub toate aspectele și constatarea ca doamna avocat C. nu îndeplinește condițiile de admitere în magistratură întrucât face parte din traficanții de nou născuți. Mai arată recurenta că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 248/2005, îndeplinește condițiile de admisibilitate întrucât a fost ridicată de o parte, are legatura cu solutionarea cauzei și exceptia a fost ridicată pe fondul cauzei. 3.2.

Recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii Împotriva sentinței civile nr. 394/07.03.2024 pronunțate de Curtea de Apel București — secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs incident și pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin care solicită admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei de interes a recurentei-reclamante în susținerea cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca lipsită de interes. 4. Apărările intimatei Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, admiterea excepției nulității recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 394/07.03.2024 pronunțate de Curtea de Apel București — secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul mai sus menționat, iar în subsidiar, respingerea ca nefondate a acestora.

II. Soluția instanței de recurs Examinând recursul, în raport de excepția nulității recursului invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel București, ci s-a limitat să învedereze că doamna avocat C. nu îndeplinește condițiile de admitere în magistratură întrucât face parte din traficanții de nou născuți. Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc.

civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepțiile nulității cererilor de recurs formulate de reclamantă și va anula recursurile formulate de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 394/2024 pronunțate la 7 martie 2024 de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere dispozițiile art. 491 raportat la art. 472 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepțiile nulității cererilor de recurs formulate de reclamantă. Anulează recursurile formulate de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 394/2024 pronunțate la 7 martie 2024 de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 394/2024 pronunțate la 7 martie 2024 de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 octombrie 2025.