Decizia nr. 4677/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2478/2022 a Curții de Apel București

Obiectul dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 06 aprilie 2022 pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au solicitat anularea Hotărârii 6/01.03.2022, a Deciziei 537/30.12.2021 și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București să emită o nouă decizie în care salariul să fie stabilit cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, art. 10 din Legea nr. 153/2017, art. 17 alin. (3) Secțiunea a 4-a Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017, art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, art. 22 Secțiunea 6 din Legea nr. 153/2017, Anexa V Capitolul l lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, Anexa V Capitolul II Notă alin. (1) din Legea nr. 153/2017, Anexa V Capitolul VIII secțiunea 1 art. 4 din Legea nr. 153/2017, Anexa V Capitolul VIII secțiunea 1 art. 5 din Legea nr. 153/2017, art. 38 din Legea nr. 153/2017, art. 6 din Legea nr. 153/2017.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2478 din data de 21 decembrie 2022, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii indicate anterior, au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B., prin care au solicitat casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința anulării deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 537/30.12.2021 și a obligării pârâtului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (5) 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. b), capitolul I din anexa V a Legii nr. 153/2017, în integralitatea lui, cu aplicarea art. 93 din Legea nr. 567/2004, solicitând totodată și plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu a formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamanți.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2024, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2478 din data de 21 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2024, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2024 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 teză finală C. proc. civ., s-a împlinit la data de 2 aprilie 2025. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va admite excepția invocată din oficiu și va constata intervenită sancțiunea perimării recursului formulat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2478 din data de 21 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.