Decizia nr. 4676/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 233/2023 a Curții de Apel Constanța-

Obiectul dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 03 iulie 2023, pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. x/2023 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat ca pârâtul să fie obligat să îi răspundă la memoriul înregistrat la secretariatul Guvernului sub nr. x/15.05.2023.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 233 din data de 02 octombrie 2023, Curtea de Apel Constanța- secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii indicate anterior, a declarat recurs reclamantul A., prin care a învederat, în esență, că sentința recurată nu este motivată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurentul-reclamant A..

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 02 octombrie 2024, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 233 din data de 02 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2024, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul-reclamant A., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2024 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 teză finală C. proc. civ., s-a împlinit la data de 2 aprilie 2025. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va admite excepția invocată din oficiu și va constata intervenită sancțiunea perimării recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 233 din data de 2 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal., potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.