Decizia nr. 4631/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 03.04.2024 și înregistrată sub nr. x/2024, din care s-a disjuns sub nr. x/2024 și, ulterior, s-a declinat către Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6808 din 10.10.2024, cererea referitoare la reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală De Administrare A Marilor Contribuabili, s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - recalcularea și plata către reclamantă, începând cu data de 01.01.2024, în temeiul principiului nediscriminării, efectele prezentei hotărâri judecătorești urmând a fi extinse ex nunc(în virtutea dreptului câștigat), în tranșă unică, a unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și drepturile salariate cuvenite la nivelul maxim de salarizare, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective, prin aplicarea nediscriminatorie a reglementărilor art. I alin. (1) din O.G.

nr. 115/2023 din 14 decembrie 2023, privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, care prevede "cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice potrivit prevederilor legale în vigoare se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023" în conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 81/2023 privind consolidarea capacității instituționale a Ministerului Finanțelor, exercitarea controlului financiar de specialitate al statului, pentru unele reglementări specifice, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în vigoare de la 06 octombrie 2023, - obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare, ce trebuie aplicată la sumele calculate în conformitate cu primul capăt de cerere de la data nașterii obligației de plată pentru fiecare drept salarial lunar si până la momentul plății efective a sumelor cuvenite, - admiterea excepției de neconstituționalitate cu referire la prevederile art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 127/2023 din 28 decembrie 2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri bugetare privind înlăturarea ca neconstituțională a noilor dispoziții introduse prin alin. (7) la art. 1 al O.U.G.

nr. 115/2023, act normativ modificat și completat prin prevederile O.U.G. nr. 127/2023, în sensul în care vă solicităm să apreciați că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu consecința sesizării, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României, Curtea Constituțională și suspendării soluționării cauzei pe fond. - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept au fost invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004. La termenul de judecată din data de 10.10.2024, în dosarul nr. x/2024, tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale cu privire la reclamanții care nu au domiciliu în București și a disjuns cauza cu privire la aceștia, fiind format și prezentul dosar în care s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Botoșani.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competență Prin sentința nr. 430/04.12.2025, Tribunalul Botoșani -Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că ceea ce a solicitat reclamanta prin cererea introductivă este, așa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din I pct. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 127/2023. Cu alte cuvinte, este nemulțumită de faptul că, în contextul emiterii O.U.G.

nr. 127/2023, personalul din care face parte a fost exclus de la aplicarea unei majorări salariale, considerându-se vătămată de aplicarea prevederilor art. I pct. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 127/2023. Față de natura dreptului pretins și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, demersul reclamantei are ca scop înlăturarea efectelor I pct. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 127/2023 care se produc direct asupra drepturilor sale salariale și sunt apreciate de către reclamantă vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză Prin urmare, acțiunea reclamantei intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege. Prin sentința nr. 62/19.052025, Curtea de Apel Suceava - secția de conencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului pentru soluționarea conflictului negativ de competență către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că cererea reclamantei are caracterul unei acțiuni în drepturi salariale derivând din raportul de serviciu al funcționarului public, iar alăturat acestei cereri s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 127/2023 în sensul introducerii alin. (7) la O.U.G. nr. 115/2023.

În susținerea acestui aspect, Curtea de Apel a avut în vedere că, din conținutul motivelor de fapt ale cererii și ale cadrului procesual dedus judecății, chiar dacă, formal, apare invocat art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu rezultă opțiunea reclamantei de a angaja răspunderea civilă delictuală a autorității publice centrale emitente a actului potential vătămător, respectiv Guvernul României, pentru a considera incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitor la competența în cazul litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

Dimpotrivă, față de obiectul cererii astfel cum a fost dedus judecății, este de apreciat că instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unui litigiu derivând din raportul de serviciu privind acordarea drepturilor salariale, iar în cadrul acestei cereri a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor ordonanței de natură a împiedica acordarea majorării solicitate. Neîndoielnic, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 prezintă similitudini cu o acțiune prin care se pretind despăgubiri cu titlu de drepturi salariale de la angajator în cadrul căreia se invocă excepția de neconstituționalitate, pentru realizarea diferențierii fiind însă relevante atât cadrul procesual dedus judecății cât și motivele de fapt ale cererii.

Față de cadrul procesual stabilit de reclamantă în temeiul principiului disponibilității, aceasta înțelegând să se judece și să pretindă despăgubirile cu titlu de drepturi salariale de la angajator care în speță nu este emitentul actului administrativ apreciat ca fiind vătămător, motivele de fapt și de drept ale cererii care fac referire la acordarea majorării ca urmare a aplicării dispozițiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, dispozițiile art. 6 lit. b), art. 39 alin. (1) și alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Curtea de Apel a reținut că în speță raportul juridic litigios vizează drepturi salariale derivând din raportul de serviciu al funcționarului public ce atrage competența tribunalului, simpla invocare a excepției de neconstituționalitate în acest cadru nefiind suficientă pentru a se reține învestirea instanței cu o acțiune împotriva ordonanței Guvernului.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic. Analizând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele. Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că temeiul de drept al prezentei acțiuni este reprezentat de dispozițiile art. 6 lit. b), art. 39 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, O.U.G. nr. 81/2023, art. I, alin1. Din O.U.G. nr. 115/2023, art. 9 alin. (1) și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, art. 166 alin. (4) Codul Muncii, norme indicate în mod expres de reclamantă în cuprinsul cererii. În raport cu prevederile invocate în cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reține că obiectul real al acțiunii îl constituie acordarea unor drepturi salariale pretins datorate în temeiul legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Reclamanta solicită plata diferențelor salariale, actualizarea acestora și dobânda legală penalizatoare, iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 127/2023 în sensul introducerii alin. (7) la O.U.G. nr. 115/2023 este formulată în mod accesoriu, în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi salariale, fără ca acțiunea să fie îndreptată împotriva autorității publice emitente a ordonanței și fără a se solicita despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanță. Simpla menționare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu poate atrage mecanismul procesual prevăzut de aceste dispoziții, câtă vreme cadrul procesual stabilit de reclamantă vizează exclusiv raportul de serviciu și drepturile salariale datorate de angajator.

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți statuează că invocarea excepției de neconstituționalitate nu modifică natura litigiului și nu determină competența materială, excepția având caracter accesoriu și neputând atrage aplicarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 în lipsa unei acțiuni îndreptate împotriva emitentului actului normativ. Prin urmare, în raport cu cadrul procesual stabilit de reclamantă în temeiul principiului disponibilității, aceasta înțelegând să se judece și să pretindă despăgubirile cu titlu de drepturi salariale de la angajator, având în vedere motivele de fapt și de drept ale cererii, Înalta Curte reține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 109 din Legea nr. 188/1999, tribunalele sunt competente să soluționeze în fond litigiile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, inclusiv cele referitoare la drepturile salariale. În considerarea argumentelor arătate anterior, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantele A., A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, în favoarea Tribunalului Botoșani - secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.