Decizia nr. 4585/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 466/2023 a Tribunalului Olt

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Olt - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială comuna Izvoarele, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate inexistența creanței pretins achitate nejustificat, cu titlu de fonduri nerambursabile, în temeiul contractului de finanțare nr. x/19.03.2010, încheiat între reclamantă și pârât. Prin sentința nr. 466 din 2 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Olt - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea astfel precizată și modificată, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială comuna Izvoarele, reprezentată prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, acțiune continuată ulterior față de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Hotărârea recurată Prin încheierea de ședință din data de 26 martie 2024, Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ în soluționarea cauzei. Prin decizia civilă nr. 1658/2024 din 27 iunie 2024, Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Izvoarele, prin primar. A respins recursul formulat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Izvoarele, prin primar, împotriva sentinței nr. 466 din 2.11.2023, pronunțată de Tribunalul Olt - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca nefondat.

Cererea de recurs Împotriva deciziei civile nr. 1658/2024 din 27 iunie 2024, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Izvoarele a declarat recurs. Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată și încheierea din 26.03.2024 au fost pronunțate cu încălcarea normelor privind competența materială și funcțională, precum și a principiului legalității căilor de atac. S-a arătat că litigiul are natură civilă, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ. . și pe răspunderea civilă delictuală derivată din cauza penală nr. 115/P/2015, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1917/05.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, competența de soluționare a căii de atac aparține secției civile, iar nu secției de contencios administrativ și fiscal. Recurenta a invocat încălcarea art. 136 C. proc. civ. și a jurisprudenței obligatorii consacrate prin RIL nr. 4/2023, arătând că instanța de control judiciar era ținută să respecte specializarea completului primei instanțe și natura civilă a litigiului, astfel cum au fost stabilite definitiv. De asemenea, s-a susținut că hotărârea primei instanțe era supusă apelului, potrivit art. 95 alin. (1) pct. 1 și art. 466 alin. (1) C. proc. civ., iar nu recursului, întrucât cauza nu privește acte administrative, operațiuni administrative sau executarea contractului de finanțare, ci o pretenție civilă delictuală. Totodată, recurenta a arătat că soluția instanței de recurs încalcă autoritatea de lucru judecat, în sensul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât decizia Înaltei Curți nr. 1917/2022 a stabilit definitiv obiectul și natura civilă a cauzei, precum și competența instanței civile. Prin ignorarea acestor statuări, instanța de recurs a aplicat în mod eronat normele de competență și a nesocotit dispozițiile art. 457 C. proc. civ. . privind legalitatea căilor de atac. În susținerea criticilor, recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ., arătând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură privind competența și cu nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat, ceea ce atrage nulitatea acesteia.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul - pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, în conformitate cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile pronunțate în recurs sunt definitive. Rezultă că o hotărâre judecătorească pronunțată în recurs nu poate fi atacată cu un nou recurs, întrucât legea nu prevede o asemenea cale de atac. În speță, decizia civilă nr. 1658/2024 a Curții de Apel Craiova a fost pronunțată în soluționarea recursului formulat de reclamantă împotriva sentinței nr. 466/02.11.2023 a Tribunalului Olt. De asemenea, încheierea din 26 martie 2024 a fost pronunțată în cadrul aceluiași recurs. Prin urmare, atât decizia nr. 1658/2024, cât și încheierea din 26 martie 2024 au fost pronunțate de instanța de recurs, în cadrul unei căi extraordinare de atac deja epuizate. În raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai prin căile de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Recurenta a invocat existența a două regulatoare de competență pronunțate anterior în cauză - decizia civilă nr. 1917/05.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv regulatorul de competență pronunțat de secția I civilă a Curții de Apel Craiova - susținând că acestea ar fi impus soluționarea căii de atac de către secția civilă, iar nu de către secția de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte reține că, potrivit art. 460 C. proc. civ., recursul are un caracter unic și limitat, controlul judiciar de legalitate fiind epuizat prin soluția pronunțată de instanța de recurs. Această structură procedurală exclude, prin însăși natura sa, posibilitatea formulării unui nou recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, indiferent de eventualele critici referitoare la competența materială sau funcțională a instanței care a soluționat calea de atac. Stabilirea definitivă a competenței materiale prin regulatoarele de competență nu poate crea o cale de atac neprevăzută de lege și nu poate transforma o hotărâre definitivă într-una susceptibilă de un nou control judiciar. Întrucât actele atacate în prezenta cauză - încheierea din 26 martie 2024 și decizia civilă nr. 1658/2024 - sunt hotărâri definitive, pronunțate în recurs, ele nu sunt susceptibile de a fi atacate cu un nou recurs. Calea de atac exercitată de reclamantă este, prin urmare, inadmisibilă. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Izvoarele prin primar.