Decizia nr. 4519/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2025, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării judecata cauzei privind recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 6941/15.10.2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de Apel București și Consiliul Superior al Magistraturii. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Încheieriide ședință din 10 aprilie 2025 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut punctual, următoarele aspecte: - Nelegalitatea suspendării: consideră că instanța a aplicat în mod eronat art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendând judecata fără a justifica prezența unei situații care să justifice această măsură. - Clarificarea absenței invocării judecării în lipsă: precizează că, deși nu a invocat anterior judecarea în lipsă, solicită acum instanței să permită continuarea procesului în această formă. Consideră că, indiferent de absența unei cereri anterioare, dreptul la apărare și la o soluționare echitabilă a cauzei este esențial și trebuie respectat. - Necesitatea continuării judecății: Este esențial ca toate argumentele și probele să fie analizate de către instanță, fără o suspendare care ar putea conduce la întârzieri nejustificate în soluționarea litigiului.

Existența unei cereri scrise pentru continuarea judecării cauzei ar trebui să fie evaluată corespunzător, în conformitate cu dreptul la un proces echitabil. - Implicarea interesului public: în raport cu obiectul acțiunii, suspendarea judecății are implicații importante pentru interesul public și pentru drepturile Asociației de presă, care urmărește asigurarea transparenței în justiție. 4. Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc.

civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente: Prin încheierea recurată, judecarea cauezi a fost suspendată pentru lipsa părților și pentru faptul că nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, reclamanta A. formulând recurs. Instanța de control judiciar va constata că recursul formulat în cauză este nul. Înalta Curte amintește că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a încheierii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, iar exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului. Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs înregistrată la dosar, recurenta, deși formulează argumente prin care își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată, totuși nu evidențiază care sunt motivele concrete de nelegalitate care ar putea fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. Or, așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la simplele nemulțumiri ale părții, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să înlăture eventualele greșeli de judecată anume imputate de partea recurentă prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Prima instanță a reținut dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. și a constatat că părțile din prezenta cauză nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Așadar, cu referire la aceste argumente ar fi trebuit să fie formulate critici de către recurent prin calea de atac declarată, însă recurenta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, rezumându-se la a enunța simple afirmații în sensul că instanța de fond a aplicat în mod eronat art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., deși recunoaște că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În lipsa unor motive concrete de nelegalitate circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de suspendare a cauzei nu au fost contestate pe calea recursului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii. Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 10 aprilie 2025 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 09 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.