Decizia nr. 4432/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 83/2024 a Curții de Apel Suceava

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, la data de 22.04.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea în totalitate a Raportului de evaluare nr. x/29.03.2024.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 83 din 26 iunie 2024, Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 83 din 26 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea entinței recurate și, în rejudecare, anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2024. Arată recurenta că instanța de fond a analizat în mod greșit existența conflictului de interese, exclusiv raportat la prevederile art. 70, 71, 79 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, fără nicio referire la prevederile H.G. nr. 611/2008 care reprezintă actul normativ special ce reglementează modul de organizare a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice, dispozițiile privind conflictele de interese ce trebuie avute în vedere la semnarea dispoziției de constituirea a comisiilor de concurs fiind de strictă interpretare, neputând fi extinse la situații de fapt și de drept. Apreciază că avizarea pentru legalitate a dispoziției primarului de constituire a comisiilor de concurs nu se încadrează în ipotezele conflictelor de interese stabilite limitativ prin art. 33 din H.G. nr. 611/2008, întrucât deciziile membrilor comisiei de concurs care pot fi influențate și afectate de obiectivitate și la care face referire art. 79 din Legea nr. 161/2003, sunt doar cele care privesc activitatea comisiei de concurs (conform art. 3 lit. a) coroborat cu art. 40 alin. (1) din H.G. nr. 61 1/2008), iar cazurile de conflicte de interese care pot apărea și trebuie analizate în cadrul procedurii de evaluare sunt cele enumerate limitativ de art. 33 din H.G. nr. 61 1/2008, coroborat cu art. 34 alin. (2)-teza a doua. Susține că, potrivit art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, secretarul general al unității administrativ-teritoriale "avizează proiectele de hotărâri și contrasemnează pentru legalitate dispozițiile primarului și hotărârile consiliului local", astfel că, avizul pe care secretarul general al unității administrativ-teritoriale este abilitat să îl dea asupra dispozițiilor de nominalizare în comisiile de concurs se rezumă la analizarea fiecărei dispoziții sub aspectul legalității, din domeniul respectiv, și nue echivalează cu participarea la luarea deciziei de către primar. În domeniul organizării concursurilor de recrutare pentru ocuparea funcțiilor publice, secretarul general trebuie să se asigure că sunt respectate normele de tehnică legislativă de redactare a actului normativ (Legea nr. 24/2000), precum și condițiile legale pe care trebuie să le îndeplinească membrii comisiilor de concurs (art. 26, art. 313 3 din H.G. nr. 611/2008). Consideră că indemnizația pentru activitatea desfășurată in cadrul comisiilor de concurs nu reprezintă un avantaj, în sensul reglementat de art. 114 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, ci este reglementată ca un drept conex recunoscut tuturor funcționarilor publici și care face parte din salariul lunar al acestora, conform art. 417 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, coroborat cu art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Apreciază că, în raport de prevederile art. 5 din Codul muncii, interpretarea pârâtei, confirmată de instanța de fond, conform căreia ar fi trebuit să se abțină de la contrasemnarea dispoziției, constituie o discriminare directă sub forma excluderii de la o situație juridică, și prin care se creează un tratament discriminatoriu al "excluderii de la un drept", așa cum a stabilit Curtea Constituțională în Decizia nr. 62/21.10.1993, prin raportare la angajații aflați în situații similare ca pregătire și experiență și care nu sunt implicați în procedura de emitere și avizare a actelor administrative care privesc constituirea comisiilor de concurs, încălcându-se astfel dreptul la tratament egal prevăzut de art. 413 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ. În final, solicită sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei decizii referitoare la modalitatea de interpretare a art. 3 lit. a), art. 33 lit. a)-c) și art. 34 alin. (2) teza a II-a din H.G. nr. 611/2008.

Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție În baza prevederilor art. 97 pct. 3 și art. 519 - 520 din C. proc. civ., recurenta a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: 1. Dreptul de apreciere asupra conflictului de interese pe care ar putea să îl genereze contrasemnarea actelor administrative de constituire a comisiilor de concurs se exercită exclusiv și limitativ asupra cazurilor reglementate de art. 33 lit. a)-c) din H.G. nr. 61 1/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici? 2. În vederea exercitării dreptului de apreciere asupra conflictului de interese pe care ar putea să îl genereze contrasemnarea actelor administrative de constituire a comisiilor de concurs, prevederile art. 33 lit. a)-c) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici reprezintă norma specială in raport cu prevederile art. 79 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției? 3. În materia organizării concursului de recrutare a funcționarilor publici, deciziile funcționarilor publici nominalizați în comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor, care pot fi afectate de imparțialitate și obiectivitate, și la care face referire art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt cele care privesc exclusiv concursul și rezultatele desfășurării procedurilor de recrutare și selecție reglementate de art. 40 alin. (1) coroborat cu art. 3 lit. a) și art. 34 alin. (2)-teza a doua din H.G. nr. 61 1/2008? 4. Contrasemnarea pentru legalitate a actului administrativ de constituire a comisiilor de concurs și de soluționare a contestaților de către secretarul general al unității administrativ-teritoriale, care a fost desemnat, conform art. 196 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, prin voința unilaterală a primarului, ca membru într-una din aceste comisii, reprezintă luarea deciziei sau participarea la luarea deciziei în sensul prevăzut de art. 34 alin. (2)-teza a doua din H.G. nr. 611/2008?

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

Soluția Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile asupra aspectelor menționate de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte constată că la acest moment nu este utilă pentru soluționarea prezentei căi de atac declanșarea acestui mecanism procedural pentru argumentele care vor fi expuse în analizarea motivelor de casare invocate, astfel că nu se mai impune soluționarea cererii de sesizare. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, deși recurenta-reclamantă l-a invocat ca motiv de casare, nu a formulat critici care să fie subsumate respectivului motiv de nelegalitate, astfel că nu va examina sentința recurată sub acest aspect. Celălalt motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt reținută în cauză și necontestată de recurentă. Astfel, din examinarea probelor administrate în cauză, reiese că reclamanta deține funcția de secretar general al comunei Prăjeni de la data de 21.01.2020, și în îndeplinirea acestei funcții a contrasemnat pentru legalitate următoarele dispoziții ale primarului privind constituirea comisiei de concurs și a comisiei de soluționare a contestațiilor pentru diferite concursuri/examene de promovare: a) dispoziția nr. x/19.08.2021 pentru concursul/examenul de recrutare organizat în data de 20.09.2021, remunerată în calitate de președinte al comisiei; b) dispoziția nr. x/28.10.2021 pentru concursul/examenul de promovare organizat în data de 07.12.2021, remunerată în calitate de președinte al comisiei;c) dispoziția nr. x/2.12.2021 pentru concursul/examenul de recrutare organizat în data de 20.12.2021, neremunerată (nu s-a înscris niciun participant la concurs); d) dispoziția nr. x/20.12.2021 pentru concursul/examenul de promovare organizat în data de 20.01.2022, remunerată în calitate de președinte al comisiei; e) dispoziția nr. x/06.01.2022 pentru concursul/examenul de recrutare pentru concursul organizat în data de 31.01.2021 (a solicitat înlocuirea sa cu alt funcționar public). În acord cu hotărârea pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte arată că recurenta A., având funcția de secretar al comunei Prăjeni, județul Suceava, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese aplicabil funcționarilor publici și instituit de prevederile art. 70, art. 71, art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât a contrasemnat actele administrative precitate. Așadar, în mod corect Curtea de Apel Suceava a reținut în cuprinsul sentinței recurate, prin raportare la art. 79 alin. (1) ("Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: ….c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice)"- că ceea ce "se impută contestatoarei este faptul că, în îndeplinirea propriilor atribuții a avizat acele dispoziții, așadar a adoptat propria decizie ce îi revine corespunzător potrivit atribuțiilor sale - aceea de a aviza pentru legalitate, deși, observând că dispozițiile primarului o privesc în mod direct, ar fi avut obligația de a se abține și a acționa corespunzător pentru prevenirea conflictului de interese; nu este așadar, vorba, despre participarea contestatoarei la luarea dispozițiilor de către primar, ci este vorba de faptul că contestatoarea nu s-a abținut de la îndeplinirea atribuților proprii - acelea de a aviza pentru legalitate atari dispoziții, într-o situație care impunea cu suficiență aceasta." Criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 79 alin. (1) alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt nefondate. Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative". Conform art. 79 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003: "(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: (...) c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice. (2) În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință." Instanța de recurs reține că textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând, din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului și al reglementărilor, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese, rațiunea fiind aceea de a garanta principiile imparțialității, integrității, transparenței decizionale și supremației interesului public în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, prin sancționarea situațiilor în care interesul privat ar putea prevala asupra interesului public, în exercitarea acestora. Înalta Curte reține că problema de drept ce trebuie dezlegată în cauză este aceea a identificării cu certitudine a elementelor care se circumscriu în ipotezele reținute de legiuitor în textele legale anterior enunțate. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în mod corect pârâta a reținut existența conflictului de interese prin raportare la faptul că reclamanta a contrasemnat Dispozițiile de primar enunțate anterior, în a căror componență s-a regăsit, și activitatea pe care a desfășurat-o. În temeiul art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reclamanta avea obligația de a se abține de la participarea la luarea unei decizii și să informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi era subordonată direct. Or, recurenta-reclamantă, în primul rând, a încălcat această obligație cu ocazia contrasemnării Dispozițiilor primarului nr. 102/19.08.2021, nr. 140/28.10.2021, nr. 168/2.12.2021, nr. 177/20.12.2021, nr. 3/6.01.2022, prin care a fost desemnată președinte al unor comisii de concurs, pentru care a și primit remunerații (pentru trei participări), și în al doilea rând cu ocazia participării la activitatea comisiilor respective. Totodată, reclamanta nu a respectat obligația de abținere și nici nu a comunicat șefului ierarhic superior starea care a generat conflictul de interese, pentru a permite acestuia din urmă desemnarea unui alt funcționar public, care să aibă aceeași pregătire și nivel de experiență. În egală măsură, se are în vedere și că, în definirea conflictului de interese, legiuitorul nu a distins după cum actele juridice emise ori încheiate sunt sau nu rezultat al unor operațiuni administrative prealabile ori al unor acte premergătoare, situația de conflict de interese putând fi reținută în oricare din ipoteze, atât timp cât se verifică condițiile ce pot fi deduse din conținutul art. 70 al Legii nr. 161/2003, referitoare la existența unui interes de natură patrimonială și a posibilității de influențare a modului de îndeplinire, cu obiectivitate, a atribuțiilor aferente funcției. În acest context se are în vedere și că tocmai în vederea respectării principiilor enumerate în art. 71 din Legea nr. 161/2003 ca stând la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice, și anume "imparțialitate, integritate, transparența deciziei și supremația interesului public", în raport de textele de lege anterior citate, acesta trebuia să respecte obligația privind interdicția participării la deliberarea și adoptarea hotărârilor consiliului local, care este una generală, ce survine ori de câte ori se conturează existența unui posibil interes de natură patrimonială al alesului local, în chestiunile supuse dezbaterii. Totodată, se observă că dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 nu stabilesc, ca și condiție, o influență demonstrată în îndeplinirea atribuțiilor demnitarului/funcționarului public ce are un interes personal de natură patrimonială, ci doar existența posibilității ca interesul personal să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor persoanei în cauză. Prin urmare, autoritatea pârâtă și instanța de fond au reținut în mod corect faptul că în exercitarea funcției de secretar al comunei Prăjești, recurenta A. avea obligația de a adopta o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese și să dea dovada unei atitudini neutre, imparțiale și obiective față de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să avizeze dispoziții de constituire a unei comisii, din componența căruia face parte, activitate pentru care a fost și remunerată. În concluzie, în cauză sunt îndeplinite condițiile existenței conflictului de interese în persoana reclamantei, astfel că raportul de evaluare care consacră o atare stare de fapt și de drept este legal, iar hotărârea instanței de fond care-l validează este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.