Decizia nr. 4270/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 7.05.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a județului Prahova, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a solicitat a se dispune: - obligarea pârâților la acordarea pe baza de prescripție medicală în regim de compensare 100% fără contribuție personală a medicamentelor IRINOTECAN și BEVACIZUMAB [ DC -AVASTIN ] - 10 mg/kgc/2 săptămâni; - obligarea pârâților la completarea poziției [IRINOTECAN si BEVACIZUMAB ], din Ordinul Ministrului Sănătății 564/2021 si al președintelui CNAS nr. 1301/500/2008,

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 564/2021 si al Președintelui CNAS nr. 1301/500/2008 modificat si actualizat pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute in Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații,cu sau fără contribuție personala,pe baza de prescripție medicala în sistemul de asigurări sociale de sănătate,aprobata prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008,cu modificările si completările ulterioare in sensul completării indicației terapeutice si pentru indicația terapeutica Glioblastom precuneal NOS,grad IV WHO,ATRX+,IDH 1 - 10 mg/kgc/2 săptămâni iar pe cale de consecința obligarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate respectiv a Casei de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova la acordarea pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% fără contribuție personală a medicamentelor [IRINOTECAN și BEVACIZUMAB ] în doza de 10 mg/kgc/2 săptămâni așa cum recomanda medicul specialist ca ultima soluție pentru indicația terapeutica Glioblastom precuneal NOS,grad IV WHO,ATRX+IDH.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 350 din 10 septembrie 2024, Curtea de Apel Ploiești: - a respins excepțiile lipsei calității procesual active și lipsei calității procesual pasive invocate de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România; - a respins excepțiile lipsei calității procesual active, excepția inadmisibilității, excepția lipsei plângerii prealabile, lipsei de obiect invocate de pârâtul Ministerul Sănătății; - a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității invocate de pârâtul Guvernul României; - a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a admis, în parte, cererea de chemare a judecată având ca obiect "obligația de a face" formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a județului Prahova, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România; - a obligat pârâții la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare 100% a combinației de medicamente IRINOTECAN ȘI BEVACIZUMAB (AVASTIN) pentru indicația terapeutică glioblastom precuneal NOS,

gradul IV WHO; ATRX+, IDH. 3. Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței de fond au declarat recursuri pârâții Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății. 3.1. Pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii față de Guvernul României, ca inadmisibilă/ca neîntemeiată. 3.2. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a intimatului-reclamant, admiterea excepției lipsei de interes, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 3.3. Pârâtul Ministerul Sănătății și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate de acest pârât, iar pe fond, respingerea cererii chemare în judecată, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a depus câte o întâmpinare față de recursurile formulate de pârâții Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății, solicitând respingerea acestora, ca neîntemeiate, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar. II.

Soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant, Înalta Curte constată următoarele: Excepția lipsei capacității procesuale de folosință, este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac". Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc.

civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac. Înalta Curte constată că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 30 iunie 2025, act de deces nr. 1939/2025, Municipiul Ploiești. Prin urmare, la momentul soluționării recursului, intimatul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc.

civ. De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv acordarea unor medicamente în regim compensat, se reține că vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia. În concluzie, Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercitare ale recursului, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinit în cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului - reclamant A., invocată din oficiu, și va anula recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu. Anulează recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței nr. 350 din data de 10 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A.. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2025.