Decizia nr. 4239/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 340/2024 a Curții de Apel Galați

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal, la data de 4.11.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului REGORAFENIB (denumire comercială STIVARGA), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 340/2024 din 29 noiembrie 2024, Curtea de Apel Galați: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății și Guvernul României invocată prin întâmpinare; - a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Sănătății și Guvernul României ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă; - a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâții Ministerul Sănătății și Guvernul României, ca fiind rămase fără obiect; - a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a admis cererea de chemare în judecată formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamant A.; - a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantului, pe baza prescripției medicale, în regim de compensare 100%, medicamentul REGORAFENIB (STIVARGA) până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2024 aflat pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. 4. Apărările formulate în cauză În recurs nu au fost formulate întâmpinări. II.

Soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant, Înalta Curte constată următoarele: Excepția lipsei capacității procesuale de folosință, este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac". Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc.

civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac. Înalta Curte constată că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 7 mai 2025, act de deces nr. 1389/2025, Municipiul Galați. Prin urmare, la momentul soluționării recursului, intimatul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc.

civ. De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv acordarea unor medicamente în regim compensat, se reține că vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia. În concluzie, Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercitare ale recursului, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinit în cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului - reclamant A., invocată din oficiu, și va anula recursurile declarate de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu. Anulează recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 340/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A.. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2025.