Decizia nr. 4160/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 193/2024 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 8.01.2024, sub dosar nr. x/2024, reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul Pentru Imigrări Caraș - Severin, a formulat contestație împotriva refuzului paratei IGI - Biroul pentru Imigrări al jud. Caras Severin nr. x/BICS/OCA din data de 08.11.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B. cetățean al starului Pakistan, solicitând anularea actului emis de către parata și obligarea acesteia sa emită unu nou act prin care sa soluționeze favorabil cererea reclamantei de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 193 din 20 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara: - a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul Pentru Imigrări Caraș - Severin; - a dispus anularea Deciziei nr. x/BICS/OCA/08.11.2023, emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul Pentru Imigrări Caraș - Severin; - a obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin la eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B. (Pakistan). 1.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 1601 din 20 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării recursului și a anulat recursul declarat de Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 193 din data de 20 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. 1.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 1601 din 20 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, Inspectoratul General pentru Imigrări- Direcția Migrație -Biroul pentru Imigrări Caraș Severin a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 mai 2025, sub nr. x/2025. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Caraș Severin solicitând admiterea contestației în anulare, anularea sentinței civile nr. 193 din data de 20 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal. În motivarea contestației în anulare, Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Caraș Severin a susținut că a transmis prin intermediul poștei electronice la 18.03.2025 dovada achitării taxei judiciare de timbru prin OP multiplu nr. 757/18.03.2025, la adresa x@x.ro, astfel că soluția dispusă prin decizia nr. 1601 din 20 martie 2025 este rezultatul unei erori materiale. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata A. S.R.L. prin administrator judiciar S.C. C.. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de Inspectoratul General pentru Imigrări- Direcția Migrație -Biroul pentru Imigrări Caraș Severin, ca nefondată. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul Inspectoratul General pentru Imigrări- Direcția Migrație -Biroul pentru Imigrări Caraș Severin, Înalta Curte o va respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatorul și-a întemeiat cererea "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale". Înalta Curte reține că, pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. În speță, pretinsa eroare materială invocată de contestator a constat în neluarea în considerare de către instanța de recurs a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, deși instituția ar fi efectuat demersurile necesare pentru dovedirea îndeplinirii obligației de achitare a taxei judiciare de timbru. Înalta Curte constată că la dosarul de recurs înregistrat sub nr. x/2024, nu se află dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin intermediul citației ce i-a fost comunicată la data de 6 martie 2025, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs. Simpla susținere a contestatorului că ar fi transmis dovada achitării taxei judiciare de timbru prin intermediul poștei electronice, fără a face însă nicio dovadă în acest sens, nu poate determina incidența prevederilor art. 183 alin. (1) C. proc. civ.. Achitarea taxei judiciare de timbru până la termenul din 20 martie 2025, în lipsa depunerii la dosar a dovezii de plată, nu constituie o dovadă a îndeplinirii obligației de plată a taxei de timbru. Prin prezentarea ordinului de plată multiplu nr. 757/18.03.2025 de partea contestatoare doar la momentul înregistrării contestației în anulare, nu se poate reține existența unei erori materiale a instanței de recurs prin prisma unor înscrisuri care nu s-au aflat în dosar la momentul soluționării recursului. Pentru a considera că instanța de judecată a săvârșit o greșeală materială, aceasta trebuie să se raporteze cu necesitate la înscrisurile pe care le-a avut la dispoziție, situație neregăsită în speța de față. În consecință, cum în cauză nu se invocă o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, câtă vreme aceste date/elemente nu se regăseau în dosar la data soluționării recursului din motive imputabile părții interesate, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 508 din același cod, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Inspectoratul General pentru Imigrări- Direcția Migrație -Biroul pentru Imigrări Caraș Severin, ca nefondată.