Decizia nr. 4146/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 188/2024 a Curții de Apel Constanța

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2023 la data de 28.06.2023, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Antreprenoriatului și Turismului și Ministrul Culturii, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea furnizorului ajutorului de stat la emiterea hotărârii Comi­siei de Film în România, la aprobarea și realizarea plății ajutorului de stat, iar în subsidiar la soluționarea cererii A. înregistrată la MAT cu nr. x/31.01.2023 de emitere a ho­tărârii Comisiei de Film în România, de aprobare și realizare a plății ajutorului de stat.

Prin sentința civilă nr. 1914/28.11.2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, cuza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 5 februarie 2024. Prin încheierea de ședință din 21.03.2024, Curtea de Apel Constanța a dispus introducerea în cauză a Oficiului de Film și Investiții Culturale, pe lângă cei doi pârâți indicați inițial, ca urmare a precizărilor formulate de reclamantă. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 188 din 30 mai 2024, Curtea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate, ca nefondate.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții - Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Culturii și Oficiul de Film și Investiții Culturale. A dispus obligarea furnizorului ajutorului de stat la emiterea hotărârii Comisiei de Film în România, precum și la aprobarea și realizarea plății ajutorului de stat. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile indicate, pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (fost Ministerul Antreprenoriatului și Turismului) a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, reanalizarea excepțiilor invocate, admiterea acestora și respingerea cererii de chemare în judecată, iar pârâtul Ministerul Culturii a declarat recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, reanalizarea excepției lipsei calității procesuale pasive, admiterea acesteia și respingerea cererii de chemare în judecată. 3.1. În motivarea recursului principal, pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (succesor al Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului), a criticat sentința recurată sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 39/2023 privind înființarea Oficiului de Film și Investiții Culturale, precum și pentru stabilirea unor măsuri instituționale referitoare la gestionarea schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, de la data de 30 septembrie 2023, având calitate procesuală pasivă Ministerul Culturii si Oficiul de Film.

La data depunerii cererii de chemare în judecată, H.G. nr. 421/2018 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind sprijinirea producției de opere audiovizuale pe teritoriul României era suspendată, intrând în vigoare după 30 septembrie 2023, iar de la momentul încetării suspendării aplicabilității actului normativ, procedura de soluționare a cererilor de finanțare si a cererilor de plată depuse anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 39/2023 va fi continuată de către Ministerul Culturii, în calitate de furnizor al schemei, împreună cu Oficiul de Film, în calitate de administrator al schemei. În privința excepției prescripției dreptului la acțiune, arată că la data de 21.10.2020, reclamanta a depus cererea de plată înregistrată la Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri cu nr. x/21.10.2020, depusă în termen, conform art. 9 pct. b) din Hotărârea de Guvern nr. 421/2018.

De la această dată se calcula termenul prevăzut de art. 11 alin. (6) din H.G. nr. 421/2018, iar de la expirarea acestuia (02.11.2020) reclamantul putea să formuleze, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, în maxim 6 luni, acțiune în contencios administrativ. Însă, reclamantul a formulat acțiunea în iunie 2023, peste termenul de prescripție de 6 luni care s-a împlinit la data de 02.09.2021. Prin urmare, susține că instanța de fond nu era chemată să analizeze exclusiv temeinicia pretențiilor reclamantei, ci să constate dacă a existat sau nu un refuz nejustificat de soluționare a cererii de plată în condițiile legii. Instanța nu se poate subroga acestui drept prevăzut și recunoscut de lege furnizorului și nici nu se poate dispune aprobarea cererii de plată, fără a fi efectuată o verificare prealabilă de către furnizorul schemei de ajutor de stat, a criteriilor de eligibilitate prevăzute de prezenta schemă și cu respectarea procedurii prevăzute.

Menționează că refuzul de soluționare a cererii de plată nu reiese nici din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nici din poziția exprimată în desfășurarea relațiilor cu reclamanta, cererea de plată fiind în stadiul procedurii de evaluare și verificare a proiectului cinematografic, care se efectuează prin intermediul Comisiei de Film în România. Arată că în prezent furnizorul schemei de ajutor de stat este Ministerul Culturii, în urma modificărilor intervenite în legătură cu Hotărârea Guvernului nr. 421/2018, respectiv potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 39/2023, iar Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului nu a avut timpul necesar de analiză a proiectului și s-a aflat în imposibilitate datorită modificărilor legislative survenite.

Această schemă de ajutor de stat a suferit numeroase modificări dea lungul perioadei, față de momentul de la care a fost instituită, iar departamentele de specialitate ce aveau atribuții în aplicarea și gestionarea schemei de ajutor de stat au fost schimbate la nivel instituțional. 3.2. Pârâtul Ministerul Culturii, în motivarea recursului incident, a susținut că prima instanță a aplicat greșit legea generala a contenciosului administrativ, în loc de a aplica O.U.G. nr. 39/2023, și în mod expres art. 2 alin. (2) conform căruia nu Ministerul Culturii are competența soluționării cererii reclamantei, ci Oficiul de Film și Investiții Culturale, au fost ignorate aspectele procedurale prevăzute de O.U.G.

nr. 121/2021, că cererea reclamantei a fost îndreptată împotriva unei persoane lipsite de competență administrativă și de calitate procesuală pasivă, iar prima instanță a admis-o cu interpretarea și aplicarea greșită a O.U.G. nr. 39/2023 care a desemnat Ministerul Culturii doar ca furnizor al schemei și nu ca administrator al acesteia. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, în principal, ca lipsit de interes, iar în subsidiar, ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile atacate. II.

Soluția instanței de recurs Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, Înalta Curte constată că recursul incident declarat de Ministerul Culturii este inadmisibil, iar recursul declarat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului este fondat, în limitele și pentru considerentele ce succed: 1. Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, invocată de intimata-reclamantă, față de plata voluntară a sumei solicitate prin cererea de finanțare ce face obiectul prezentului litigiu efectuată de intimatul pârât Oficiul de Film și Investiții Culturale, Înalta Curte constată că prin sentința atacată a fost admisă cererea intimatei-reclamante A. S.R.L., iar instanța a obligat furnizorul ajutorului de stat la aprobarea și realizarea plății ajutorului de stat.

În condițiile în care s-a reținut în considerente că "Ministerul Antreprenoriatului și Turismului își justifică calitatea procesuală pasivă fiind succesor al furnizorului prezentei scheme Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, organism față de care reclamanta a declanșat prezenta procedură prin depunerea și înregistrarea cererii de plată", este evident că autoritatea ministerială antecesoare are interes în formularea recursului, cu atât mai mult cu cât prin sentința recurată prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă, respingând excepția invocată în acest sens. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și menținut prin justificarea unui interes legitim, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac față de art. 458 din C. proc.

civ. Existența interesului este urmărită pe tot parcursul procesului nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în cazul tuturor celorlalte acte procedurale îndeplinite de părți în cursul desfășurării procesului. Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu-i poate procura părții un interes practic, cererea sa va fi respinsă pentru lipsa acestei cerințe. Interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, are în vedere justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă prin promovarea prezentului recurs rezidă, în raport de motivele de recurs invocate, în respingerea cererii reclamantei față de partea recurentă, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, în principal.

În acest context, nu este determinant faptul că intimatul-pârât a achitat suma cu privire la care a fost formulată cererea de chemare în judecată. Prin urmare, excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de către intimata-reclamanta, nu este fondată, urmând a fi respinsă. 2. Analizând recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Culturii, Înalta Curte reține că, potrivit art. 472 alin. (1) din C. proc. civ.

"Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe", iar conform art. 494 din același Cod "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune". În cauză, pârâtul Ministerul Culturii a declarat recurs incident în cadrul procesului în care se judecă recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT), situație care nu se subsumează ipotezei legale reglementate de art. 472 alin. (1) din C. proc.

civ. Textul de lege prevede că formularea căii de atac incidente trebuie făcută în procesul ce are ca obiect calea de atac făcută de "partea potrivnică", sintagmă prin care se înțelege partea cu poziție procesuală diferită (în fond) de titularul recursului incident. Or, în speță, recursul principal a fost declarat de MEAT, care are aceeași poziție procesuală cu cea a Ministerului Culturii, respectiv dețin calitatea de pârâți chemați în judecată de reclamantă. Așadar, Înalta Curte constată că recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Culturii nu respectă condiția prevăzută de art. 472 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind formulat în procesul vizând recursul declarat de partea potrivnică (reclamanta), ci în procesul referitor la recursul declarat de o parte având aceeași calitate procesuală.

Deși pârâtul MEAT a înțeles să își protejeze drepturile și interesele proprii prin formularea de apărări specifice, vizând în parte invocarea lipsei calității procesuale pasive deduse din lipsa competențelor legale administrative de a îndeplini cererea reclamantei, acest aspect nu conduce la concluzia că MEAT este parte "potrivnică" față de copârâtul Ministerul Culturii. Pozițiile potrivnice ale părților cauzei se raportează la subiectul activ, respectiv pasiv, al raportului juridic dedus judecății, reclamanții fiind subiectul activ care solicită subiectelor pasive chemate în judecată realizarea unei prestații la care se consideră îndreptățiți; așadar, raportul litigios ființează între reclamanți, pe de-o parte, și pârâți, pe de cealaltă parte, aceștia din urmă fiind toți părți potrivnice reclamanților.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității este întemeiată, iar recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Culturii este inadmisibil, în raport de prevederile art. 472 alin. (1) din C. proc. civ., calea de atac nefiind declarată în procesul în care se judecă recursul principal declarat de partea potrivnică, ci în recursul declarat de parte cu aceeași poziție procesuală cu titularul recursului incident. 3. În ce privește recursul formulat de MEAT, cu titlu prealabil, referitor la aspectele expuse de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului prin cererea de recurs sub titulatura de excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte consideră că acestea nu au structura necesară spre a fi calificate drept o veritabilă excepție procesuală, ci reprezintă în realitate critici ale sentinței concretizate într-un motiv de casare.

Înalta Curte reține că, în cauză, a operat transmisiunea calității procesuale de la acest minister către Oficiul de Film și Investiții Culturale, respectiv Ministerul Culturii, în condițiile art. 2 alin. (2) și art. 5 din O.U.G. nr. 39/2023 raportat la art. 2 alin. (8) și (9) din O.U.G. nr. 21/2021. Potrivit art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 39/2023, "începând cu data de 30 septembrie 2023, pe baza protocolului de predare-preluare semnat conform art. 2 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2021, cu modificările și completările ulterioare, Oficiul se subrogă în drepturile și obligațiile Ministerului Antreprenoriatului și Turismului și exercită drepturile și îndeplinește obligațiile ce decurg din calitatea de administrator al schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice". Conform art. 5 din O.U.G.

nr. 39/2023, "La articolul 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2021 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1127 din 25 noiembrie 2021, cu modificările și completările ulterioare, alin. (7) - (9) se modifică și vor avea următorul cuprins: [...] (7) Începând cu data de 30 septembrie 2023, ajutorul plătit în conformitate cu schema de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, constituită conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 421/2018 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice, cu modificările și completările ulterioare, va fi suportat din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii, în limita bugetului aprobat cu această destinație.

(8) Furnizorul schemei de ajutor de stat prevăzute la alin. (7) este Ministerul Culturii, iar administrator al schemei de ajutor de stat este Oficiul de Film și Investiții Culturale.

(9) În termen de maximum 45 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Oficiului de Film și Investiții Culturale, Ministerul Culturii, în calitate de furnizor ai schemei, împreună cu Oficiul de Film și Investiții Culturale, în calitate de administrator ai schemei, preia de la Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, pe bază de protocol de predare - preluare: toate acordurile de finanțare existente, cererile de ajutor depuse de aplicanți, cererile de plată, procesele-verbale și documentele emise de Comisia de Film în România, rapoartele de audit, întreaga documentație aferentă schemei de ajutor de stat pe care o deține, dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată ai căror obiect vizează derularea schemei de ajutor de stat, precum și elementele patrimoniale aferente schemei de ajutor de stat, stabilite pe baza situațiilor financiare întocmite conform prevederilor art. 28 alin. (11) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare." Totodată, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G.

nr. 39/2023, "Procedura de soluționare a cererilor de finanțare și a cererilor de piață depuse anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență va fi continuată de către Ministerul Culturii, în calitate de furnizor al schemei, împreună cu Oficiul, în calitate de administrator ai schemei." Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2023 la data de 28.06.2023, (ulterior, prin declinare de competență, la Curtea de Apel Constanța la 5 februarie 2024), moment la care operase deja subrogația Ministerului Culturii și Oficiului de Film în drepturile și obligațiile MEAT, prin intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 39/2023 la data de 25 mai 2023, odată cu publicarea acesteia în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 457 din 25 mai 2023. Prin urmare, la data sesizării instanței competente, MEAT nu mai avea nicio atribuție legală referitoare la pretențiile reclamantei, potrivit modificărilor intervenite în reglementarea în materie, astfel că prima instanță ar fi trebuit să valorifice argumentele părților în acest sens, potrivit art. 38 și 39 alin. (2) C. proc. civ., și să constate transmiterea calității procesuale pasive de la MEAT la Oficiul de Film și Investiții Culturale și Ministerul Culturii.

În consecință, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe, de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, cu consecința obligării acestuia, alături de pârâtul Ministerul Culturii și Oficiul de Film și Investiții Culturale, la plata sumei solicitate prin cererea de finanțare pretinse de reclamanta A. S.R.L., a fost dată cu greșita aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, sens în care, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 din același cod, se impune reformarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și respingerii în consecință a acțiunii formulate în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.

Găsind întemeiat acest motiv de casare, Înalta Curte nu va mai analiza celelelate motive de nelegalitate invocate. În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată nu a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale incidente. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes a recursului formulat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, va respinge recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Culturii împotriva sentinței civile nr. 188 din 30 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului împotriva aceleiași sentințe, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Va menține în rest sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge excepția lipsei de interes a recursului formulat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.. Respinge recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Culturii împotriva sentinței civile nr. 188 din 30 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului împotriva sentinței civile nr. 188 din 30 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare: Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține în rest sentința recurată. Definitivă. Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.