Decizia nr. 4144/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 76/2025 a Curții de Apel Pitești

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub numărul 72/46/2025, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, a solicitat pe calea ordonanței președențiale să se dispună obligarea pârâților la asigurarea reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente Bevacizumab (denumire comercială Avastin) + Irinotecan.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 76 din 11 martie 2025, Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes invocată din oficiu. A respins ca inadmisibilă cererea formulată pe cale de ordonanță președențială de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România cu privire la solicitarea Bevacizumab și ca lipsită de interes pentru Irinotecan. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate, a formulat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii de ordonanță președințială. 4 Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România au depus întâmpinări prin care au invocat excepția tardivității recursului și, respectiv, excepția nulității recursului pentru nemotivare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând, cu prioritate, excepția tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În materia ordonanței președințiale, dispozițiile art. 1000 alin. (1) și (4) C. proc. civ. prevăd următoarele: (1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor. (...) (4) În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, dispozițiile alin. (1) - (3) aplicându-se în mod corespunzător." Astfel, Înalta Curte constată că, la 19 martie 2025, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 76 din 11 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, potrivit dovezii aflate la dosar recurs.

Hotărârea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fisca la 11 martie 2025, ordonanța fiind dată cu citarea părților. Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., rezultă că reclamantul avea dreptul să declare recurs până la data de 17 martie 2025. Cum data de 19 martie 2025, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, se situează în afara termenului de 5 zile de la pronunțarea sentinței, prevăzut de art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că recursul formulat de reclamant este tardiv.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". În cauză, recurentul-reclamant nu a invocat și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, din motive temeinic justificate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va anula recursul. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, art. 248, art. 483 alin. (1) și art. 496 din C. proc.

civ., va admite excepția tardivității recursului și va anula recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 76 din 11 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității recursului. Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 76 din 11 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.