Decizia nr. 4139/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 26/2025 a Curții de Apel Pitești

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 181/2024 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, în sensul înlăturării art. 112 alin. (4) partea a doua din acest act normativ, precum și a sintagmei "necontributiv" din art. 13 alin. (4) al aceluiași act normativ.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 26 din 5 februarie 2025, Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. A respins și cererea reclamantului având ca obiect cheltuielile de judecată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată fond și recurs.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, conform căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, a susținut că dispozițiile art. 144 coroborate cu cele ale art. 85 alin. (3) din Legea nr. 360/2023 nu conțîn dispoziții privitoare la înlăturarea de la calculul stagiului de cotizare contributiv a punctelor de stabilitate pentru perioadele în care s-a cumulat pensia cu salariu, dar nici dispoziții referitoare la considerarea stagiului de cotizare în condiții normale de muncă a perioadelor suplimentare la vechimea în muncă, pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă și condiții speciale și deosebite de muncă pentru care angajatorul a achitat o contribuție de asigurări sociale majorată, ca fiind perioadă necontributivă, cu consecința înlăturării de la calculul punctelor de stabilitate.

A susținut că art. 144 din Legea nr. 360/2023 nu conține nicio dispoziție potrivit căreia la recalcularea pensiilor stabilite conform legislației anterioare Legii nr. 360/2023, nu s-a valorificat la calculul stagiului de cotizare pentru care se acorda puncte de stabilitate perioada de cumul pensie cu salariu, însă prin art. 112 din H.G. nr. 181/2024, se completează această dispoziție legală cu interdicția prevăzută la alin. (4) în sensul că numărul de puncte de stabilitate prevăzut la art. 85 alin. (3) din lege nu se acordă pentru perioadele în care s-a cumulat pensia cu venituri asigurate conform legii, ceea ce contravine dispozițiilor Legii nr. 24/2000.

Textul de lege menționat nu conține dispoziții privitoare la considerarea perioadelor suplimentare la vechimea în munca, acordate pentru activitatea în grupa 1 și 2 și condiții deosebite și speciale de muncă, pentru care angajatorul a achitat o contribuție de asigurări sociale majorată, ca fiind stagiul de cotizare necontributiv și neacordarea punctelor de stabilitate. A menționat că nu este aplicabilă nici definiția prevăzută la art. 3 lit. k) din Legea nr. 360/2023, deoarece pentru acest supliment de vechime de 3 luni/an de grupa 2 de muncă sau 6 luni/an de grupa 1, angajatorul a avut obligația plății unei contribuții majorate de asigurări sociale de stat. Actul administrativ atacat nu respectă ierarhia normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000 și art. 108 din Constituție) și conține soluții care contravin prevederilor legale în a căror aplicare a fost dat.

Întrucât hotărârea Guvernului se adoptă în baza legii și urmărește organizarea și executarea în concret a legii, aceasta nu poate institui norme derogatorii, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond, pentru argumentele expuse față de criticile invocate de recurentul-reclamant. II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului. Analizând sentința atacată în raport de criticile recurentului-reclamant, circumscrise motivului de casare invocat, de apărările formulate de intimat și de normele legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul promovat în cauză este nefondat și îl va respinge pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Demersul judiciar ce face obiectul prezentei cauze vizează solicitarea reclamantului privind anularea art. 112 alin. (4) partea a doua și eliminarea "necontributiv" din art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 181/2024 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii. În esență, reclamantul a susținut că prevederile indicate nu respectă principiul ierarhiei actelor normative, actul atacat fiind astfel neconform cu Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Soluționând acțiunea, prima instanță a respins-o ca nefondată, apreciind că actul atacat a fost adoptat cu respectarea cerințelor legale. Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străîn situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Reclamantul solicită anularea prevederilor art. 112 alin. (4) parte a doua și a sintagmei "necontributiv" din conținutul art. 13 alin. (4) al Hotărârii atacate, afirmând că este încălcat principiul ierarhiei actelor normative.

A apreciat că prin dispozițiile art. 112 alin. (4) partea a doua se adaugă la art. 144 din Legea nr. 360/2023, iar prin sintagma necontributiv se adaugă la art. 15 din aceeași lege. Textele incidente cauzei sunt următoarele: Art. 112 alin. (4) din H.G. nr. 181/2024 - Numărul de puncte de stabilitate prevăzut la art. 85 alin. (3) din lege se calculează pentru stagiul de cotizare contributiv realizat peste 25 de ani contributivi și nu se acordă pentru perioadele în care s-a cumulat pensia cu venituri asigurate conform legii. Art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 181/2024 - Constituie stagiu de cotizare în condiții normale de muncă, necontributiv, perioadele suplimentare la vechimea în muncă/stagiul de cotizare prevăzute la art. 15 din lege.

Conform art. 144 din Legea nr. 360/2023 - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile stabilite pe baza legislației anterioare devin pensii în înțelesul prezentei legi și se recalculează prin înmulțirea numărului total de puncte realizat cu valoarea punctului de referință prevăzută la art. 84 (...). (2) Numărul total de puncte realizate prevăzut la alin. (1) se obține prin însumarea punctajelor anuale realizate cu numărul de puncte de stabilitate acordate în baza art. 85 alin. (3). Conform art. 15 din Legea nr. 360/2023 - (1) Pentru perioadele care reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în locurile de muncă în condiții deosebite sau în condiții speciale se acordă perioade suplimentare, care constituie stagiu de cotizare în condiții normale, după cum urmează: a) 4 luni pentru fiecare an lucrat în locuri de muncă în condiții deosebite; b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în locuri de muncă în condiții speciale.

(2) Constituie stagiu de cotizare în condiții normale de muncă și perioadele suplimentare la vechimea în muncă acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I și/sau a II-a de muncă. (3) Constituie stagiu de cotizare în condiții normale de muncă și perioada suplimentară acordată pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în condiții deosebite și/sau speciale de muncă după data de 1 aprilie 2001. Criticile recurentului sunt nefondate. În mod corect a reținut prima instanță că dispoziția înscrisă la art. 112 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 181/2024 nu adaugă la textul art. 144 din Legea nr. 360/2023, ci rezidă din prevederile art. 85 alin. și 6 din lege, act normativ având forță juridică superioară, astfel că nu se justifică argumentele reclamantului privind încălcarea principiului ierarhiei actelor normative.

De asemenea, prevederea art. 13 alin. (4) din Hotărârea de Guvern nr. 181/2024, potrivit căreia "constituie stagiu de cotizare în condiții normale, necontributiv, perioadele suplimentare la vechimea în muncă/stagiul de cotizare prevăzut la art. 15 din lege" nu adaugă la lege, ci decurge din aplicarea dispozițiilor art. 3 lit. q), r) și s), precum și art. 13 lit. b) din lege, respectiv că perioadele suplimentare în discuție sunt perioade necontributive, la fel fiind, necontributiv, și stagiul de cotizare în condiții normale ce este constituit, potrivit legii, din aceste perioade. Așadar, și prevederile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 181/2024 au fost adoptate cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative.

În realitate, criticile recurentului se circumscriu oportunității actului normativ contestat, neputând fi încadrate la critici asupra legalității actului respectiv. Așadar, oportunitatea actului administrativ se manifestă prin posibilitatea emitentului de a alege în mod subiectiv și conjunctural momentul și amploarea intervenției, soluția sa corespunzând interesului concret pe care își propune să îl asigure.

Articolul 6 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, pretins a fi fost greșit aplicat de către instanța de fond, prevede că "Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare." Legalitatea este văzută ca principiu fundamental de organizare și funcționare a sistemului organizării politice, care presupune ca elaborarea actelor normative să se facă de organele competente, după procedura prestabilită, cu respectarea dispozițiilor din actele normative emise de organele statului care, indiferent de categoria din care fac parte, ocupă o poziție superioară celor emitente în sistemul respectiv.

Așadar, noțiunea de legalitate se referă la conformitatea actului administrativ cu dispozițiile actelor juridice cu forță juridică superioară, iar oportunitatea vizează conformitatea actului administrativ cu necesitățile în continuă transformare ale societății, iar motivele ce vizează oportunitatea adoptării actului administrativ contestat în cauză sunt explicate în Nota de fundamentare ce a stat la baza acestuia, în acord cu dispozițiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond prin prisma criticilor invocate de recurentul-reclamant, soluția fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind în măsură să atragă casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecința păstrării ca legale a sentinței atacate.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 26 din 5 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 26 din 5 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.