Decizia nr. 4132/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1541/2023 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 aprilie 2023, cu număr de dosar x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1541 din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile menționate anterior a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivarea recursului, reclamantul susține că instanța de fond a respins în mod eronat acțiunea CNAS, restrângând interpretarea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin raportare la condiția desfășurării de activități de îngrădire sau suprimare a unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, considerând că în această ipoteză nu se subscrie și acțiunea de colectare a informațiilor prin activitatea de filaj și verificare a relațiilor private, desfășurată de intimatul-pârât.

Intimatul-pârât, în calitate de ofițer de Securitate, a obținut date prin verificările întreprinse tocmai în procesul specific de culegere de informații privind urmărirea unei persoane, ce avea o inerentă dimensiune politică. Ulterior obținerii informațiilor privind viața privată, intimatul-pârât a gestionat respectivele date potrivit muncii de Securitate, pentru urmărirea în continuare a persoanei. Simpla obținere și valorificare a datelor privind viața privată a unei persoane, în contextul unei urmăriri motivate politic, indiferent de modul concret de realizare a acțiunii, face pe deplin dovada condiției art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 Activitatea ofițerului rezultând din materialul arhivistic demonstrează efectivitatea pătrunderii în viața privată a persoanei, prin obținerea și folosirea în munca de Securitate a informațiilor privind persoana urmărită, având la bază o motivație politică.

Îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoștința fostei Securități, indiferent de efectele concrete ale acestor informații asupra celor denunțați. Acțiunea intimatului-pârât reflectă sprijinul adus regimului totalitar de către aparatul acestuia de urmărire politică. Din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, relevante sunt doar calitatea de fost ofițer de Securitate și încălcarea unui drept fundamental (în speță, dreptul la viată privată - art. 17 din Pactul International privind Drepturile Civile și Politice), condiții care sunt îndeplinite în speță.

Intimatul-pârât, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme prin implicarea în activități de filaj și verificări speciale pentru cunoașterea vieții private și activității profesionale a titularului acestui dosar și a familiei acestuia, având ca justificare pentru acțiunile sale faptul că, după întoarcerea în țară a întreținut relații neoficiale cu cetățeni străini aflați în atenția Securității, fapte ce nu privesc nici apărarea intereselor naționale, nici aspecte de natură penală care ar fi în măsură să justifice acțiunile desfășurate de pârât. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru considerentele ce succed: Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în privința pârâtului A., susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul, angajat al fostei Securități, având gradul de căpitan în cadrul I.J.

Constanța, Serviciul II, respectiv Securitatea Cernavodă (1986, 1988), a întocmit documente și a participat activ la urmărirea informativă împotriva titularului dosarului nr. x (titular B.). Prima instanță a valorificat susținerile pârâtului exprimate prin notele scrise depuse și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând că în speță nu s-a făcut dovada că pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în acest sens fiind necesar ca activitățile pârâtului să fie dovedite cu probe concrete, de natură să demonstreze că acțiunile au avut efectul de restrângere sau suprimare a acestor drepturi fundamentale.

Împotriva sentinței instanței de fond, reclamantul C.N.S.A.S. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța a aplicat greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în speța de față. Învestită cu soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului, reține că, dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, prin lucrător al Securității se înțelege "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Din aceste dispoziții rezultă că, pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: (i) persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989; (ii) în această calitate, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prima condiție este îndeplinită, pârâtul având calitatea de angajat al fostei Securități, cu grad de căpitan în cadrul I.J. Constanța, Serviciul II, respectiv Securitatea Cernavodă (1986, 1988), după cum rezultă din Nota de constatare nr. DI/I/408/08 iunie 2022. Contrar aserțiunilor instanței de fond, Înalta Curte constată că pârâtul a întocmit documente relevante în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și a participat activ la supravegherea informativă împotriva titularului dosarului nr. x (titular B.). Probele prezentate evidențiază participarea directă la activitățile de urmărire și verificare, respectiv de culegere de informații derulate asupra persoanei urmărite. Potrivit Notei de constatare nr. DI/I/408/08 iunie 2022, dosarul nr. x l-a vizat pe numitul B.., urmărit informativ de organele fostei Securități.

Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a susținut că motivul declanșării urmăririi informative, conform documentelor dosarului informativ, a fost următorul: "Titularul, inginer la Întreprinderea nuclearo-electrică Cernavodă, a fost lucrat pe linia acțiunii ATLAS (persoane plecate în străinătate în interes de serviciu) deoarece a fost trimis la specializare în Canada în perioada 1982-1983, iar după întoarcerea în țară a întreținut relații neoficiale cu cetățeni străini aflați în atenția Securității, perioada vizată fiind 1986-1989". Activitatea de filaj și verificare a relațiilor private este descrisă în raportul informativ din 24.04.1986, necontestat de pârât și dovedește ingerința în viața personală.

Conținutul Raportului informativ din 24 aprilie 1986, întocmit și semnat olograf de pârât, aspect necontestat de acesta, este următorul: "În data de 22.04.1986, ora 20:20, în gara Cernavodă-Pod, numitul B.. a condus pe numita C.. la trenul personal Mangalia-Brașov, la sosirea trenului cei în cauză traversând peronul și două linii ferate de mână. Menționez că cei doi nu aveau bagaje de mână." Completarea la raport, întocmită și semnată olograf de pârât: "În urma verificărilor, a rezultat că în 22.04.1986 după amiază, soțul numitei C.. era plecat în delegare în afara orașului Cernavodă.

Aceste informații confirmă alte date privind legătura numitului B.., aflat în lucru în D.. <BILL> și propun exploatarea în caz." Intimatul-pârât a participat la urmărirea informativă, astfel cum rezultă din adresa din data de 28.06.1988, în care figurează numărul de indicativ al ofițerului, același ca în raportul informativ antemenționat, care poartă semnătura olografă a acestuia, respectiv 525/BT, în care se consemnează: "La adresa dvs. nr. x/31.03.1988, cu privire la numitul B.., vă comunicăm următoarele: În colectivul I.N. Cernavodă este apreciat ca un element submediocru profesional și cu profil moral necorespunzător. A efectuat o specializare în Canada, în urma căreia a fost numit șef de compartiment, însă în 1977 a fost înlocuit pentru rezultatele slabe.

Este pasionat de chitară, instrument la care face pregătire cu copiii din orașul Cernavodă. În întreprindere și la locul de reședință este cunoscut ca mare consumator de alcool. Din primăvara anului 1987 întreține relații intime cu numita C., care în aprilie 1988 a născut un copil recunoscut de obiectiv. Soția celui în cauză, E.., este cunoscută cu relații extraconjugale și interesată superficial de îngrijirea copilului. F.. primesc ajutor material din partea părinților obiectivului și în toamna anului 1987 au înstrăinat autoturismul proprietate personală. Numitul B.. are cerc de relații restrâns, frecvent se vizitează cu familia B. D., familia B.. și G.." Înalta Curte reține că toate activitățile întreprinse care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc. conduc la îndeplinirea și celei de a doua condiții impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind efectuarea de activități care au suprimat sau au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, determinând constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate. Din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, importanță prezintă imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viață personală a celui urmărit. Intimatul-pârât, în calitate de ofițer de Securitate, a obținut date privind viața privată ale persoanei urmărite prin verificările operate în procesul specific de culegere de informații, datele respective fiind gestionate în conformitate cu activitatea desfășurată în Securitate, pentru urmărirea în continuare a persoanei.

Intimatul-pârât a procedat la filajul titularului dosarului de urmărire, constând în acte de urmărire secretă și directă, în scopul identificării persoanelor de contact, a urmăririi deplasărilor, a adreselor frecventate și legăturilor acestora, inclusiv fotografierea sau filmarea unor momente sau situații ce puteau prezenta relevantă pentru Securitate. Activitatea ofițerului rezultată din documentația depusă de instituția recurentă demonstrează intruziunea în viața privată a persoanei, prin obținerea și folosirea în munca de Securitate a informațiilor privind persoana urmărită, având la bază o motivație politică.

În cauză, prin operațiunile efective de urmărire și supraveghere, intimatul-pârât a obținut în scop informativ date care ar fi trebuit să rămână în sfera vieții private, urmărirea prin filaj a persoanei țintă constituind o activitate prin care se îngrădește dreptul la viață privată consacrat la acel moment în art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. În consecință, activitatea de filaj și verificare a relațiilor private, descrisă în raportul informativ din 24.04.1986, necontestat de pârât, dublată de participarea intimatului-pârât la urmărirea informativă astfel cum reiese din conținutul adresei din data de 28.06.1988, demonstrează activitatea pârâtului având ca finalitate ingerința în viața personală a persoanei urmărite.

În momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane erau preluate de Securitate și deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de aspecte din viața personală a persoanei urmărite, se producea încălcarea dreptului la viață privată. În ceea ce privește aprecierile primei instanțe, în sensul ca activitatea să fie de natură direct represivă, respectiv să includă operațiuni cu consecințe concrete și negative asupra persoanelor vizate, se constată că legiuitorul nu impune o astfel de cerință, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

În acest context se mai reține și că, în privința argumentului instanței de fond că în speță nu s-a dovedit ingerința pârâtului în viața privată a persoanei urmărite, se constată că este lipsită de importanță împrejurarea dacă informațiile obținute duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu avea opinii critice la adresa regimului. Înalta Curte reține că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Aceste împrejurări demonstrează încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în speță, sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității a intimatului-pârât, sentința recurată fiind dată cu greșita aplicare a acestor dispoziții, motiv pentru care se impune casarea acesteia și admiterea acțiunii. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. În consecință, constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constata că pârâtul A. a fost colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1541 din 25 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, în rejudecare: Admite cererea de chemare în judecată. Constată că pârâtul A. a fost lucrător al Securității, în sensul prevăzut de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Definitivă. Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.